Comunicarea în mediul educațional

COMUNICAREA ÎN MEDIUL EDUCAȚIONAL

PROF. ÎNV. PRIMAR ANDREI NICOLETA-ALINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 ADUNAȚII-COPĂCENI,
JUD. GIURGIU

”La început a fost cuvântul. Dar nu la începutul lumii, ci la începutul culturii. Dincoace de cuvânt se afla natura, dincolo de el începe cultura. Începând să vorbească, antropoidul a devenit om; laba a devenit mână, piatra necioplită a devenit unealtă, adaptarea a devenit muncă, hrana a devenit mâncare, adăpostul a devenit casă. Nici o stare sufletească nu ajunge idee decât în şi prin vorbire. Însă vorbirea nu e vorbărie, vorbăria este manifestarea zgomotoasă a tăcerii de vreme ce nu mai spune nimic. Vorbirea este principalul mijloc de comunicare şi de construire a ideilor.” (Henri Wald)
Comunicarea este prezentă peste tot în jurul nostru și, uneori, nici nu ne dăm seama de ea, fiind mulțumiți sau nemulțumiți de rezultatele pe care le obținem în comunicare.
George Gerbner definește comunicarea ca fiind ”interacțiunea socială prin sistemul de simboluri și mesaje.”
Din punct de vedere didactic, este util modelul lui Torrington asupra procesului de comunicare, deoarece acesta ne oferă o viziune procesual-instrumentală asupra fenomenului comunicării, în șase stadii:
- Stadiul 1: codarea, care are ca proces decizia asupra mesajului, selectare cuvintelor potrivite, înțelegerea receptorului ca persoană, iar ca puncte de control: clarificarea obiectivelor, percepția asupra așteptărilor receptorului, perceperea impactului emoțional al mesajului;
- Stadiul 2: transmisia – selectarea mediului de transmitere potrivit, trimiterea mesajului, oferirea semnalelor nonverbal, iar ca puncte de control: atenția asupra numărului de idei transmise, consitența dintre mesajele verbale și cele nonverbal, observarea nivelului de apropiere a mesajului;
- Stadiul 3: mediul – procesul constă în controlarea posibilităților de perturbare, iar ca puncte de control: evitarea întreruperilor și zgomotelor, observarea mediului de transmitere;
- Stadiul 4: recepția, primirea mesajului, ascultarea interactivă. Punct de control – găsirea unor modalități de testare a înțelegerii mesajului;
- Stadiul 5: decodarea - oferirea de sens mesajului, înțelegerea emițătorului. Punte de control: clarificarea înțelesului dorit de către emițător, identificarea motivațiilor transmiterii mesajului, ce trebuie făcut dacă mesajul nu întrunește, credințele și opțiunile valorice ale receptorului;
- Stadiul 6: feedbackul - codarea răspunsului, pornirea noului mesaj. Puncete de control: pentru derularea în continuare a comunicării: zâmbet aprobări etc, pentru a opri comunicarea: exprimarea dezinteresului, oprirea contactului vizual.
Pentru realizarea fenomenului comunicării, atât transmițătorul, cât și receptorul trebuie să posede deprinderi de comunicare eficientă – prezentare eficientă la emițător, ascultare eficientă la receptor. În viziunea modernă se pune accent pe interacțiunea dintre emițător și receptor.
Unii autori insistă asupra privirii și evidențiază faptul că atunci când alegem să privim în stânga ne aflăm într-un proces de amintire a unei informații memorate, pe când atunci când privim în dreapta această informație nu se află în bagajul nostru informațional și încercăm să o construim – dacă vom spune că ne aducem aminte, în fapt mințim.
Tehnologia comunicării educaționale pune accent pe comunicarea în grup prin metodele de interacțiune:
- metode de analiză: analiza SWOT, diagram Venn, analiza cauzelor și consecințelor;
- metode bazate pe rezolvarea problemelor: problematizarea, rezolvarea creativă de probleme;
- metode bazate pe reflecție: matricea obținerii de date, învățarea pe baza inteligenței emoționale, metoda Sistemului Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii șia Gândirii – SINELG);
- metode centrate pe acțiune: metoda jocului de rol, tehnica teatrului;
- metode centrate pe producerea ideilor: Cubul, Brainstorming-ul – una dintre cele mai utile în practica pedagogic care, pe lângă încurajarea în comunicare, stimulează și creativitatea participanților de a găsi soluții inovatoare pentru problemele puse în discuție. Exprimarea ideilor mai neobișnuite de către elevi va fi încurajată de professor prin construirea unui grad ridicat de umor colectiv ( se râde cu…. și nu de….în idea emisă).
Comunicarea cadru didactic - elev nu se reduce la un schimb verbal care angajează doar forțele intelectuale, ea are şi o importanță afectiv-emoţională. Subtextul emotiv al vorbirii, calitatea gesticii și a mimicii vin să sporească forța de influențare educativă a conținuturilor verbale.
În desfăşurarea activităţii de învăţare în şcoală, o importanţă decisivă o are personalitatea actorilor în câmpul şcolar (elev şi profesor). Elevul se implică în activitatea de învăţare un doar cu gândirea, memoria sau atenţia, ci şi cu o altă structură psihică, care le integrează pe acestea fără a le reduce: personalitatea. Personalitatea este definită în dicţionarul de psihologie Larousse ca element stabil al conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizează şi o diferențiază de o altă persoană. Fiecare individ are particularitățile sale intelectuale, afective şi conative (cu referire la voinţa, la temperament) al căror ansamblu organizat determină personalitatea. Fiecare om este totodată asemănător cu ceilalţi membri ai grupului şi diferit de ei prin amprentă unică a trăirilor sale. Singularitatea sa, fracțiunea cea mai originală a Eului său, constituie esenţa personalităţii sale, condiţiile psihologice jucând un rol considerabil în elaborarea acesteia.
Comunicarea în educație este una din resursele majore ale procesului instructiv-educativ. Ea se află în cadrul conţinuturilor latente ale procesului formativ, fiind, prin maniera şi nivelul realizării sale, o sursă de potenţare sau diminuare a conţinuturilor formale. De aceea comunicarea în educație are o influenţă majoră asupra reuşitei sau eşecului şcolar și este considerată premisa esenţială a eficientizării învățământului în vederea reuşitei şcolare.

Bibliografie:

1. Pânişoară Ovidiu–Ioan, 2008, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, București.
2. Stoica Marin,2002,Pedagogie şi psihologie, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova.
3. Cucoş Constantin, 1998, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi.
4. Cucoş Constantin, 1998, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi gradele didactice, Editura Polirom, Iaşi.
5. Şoitu Laurenţiu, Pedagogia comunicării, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.