Comunicarea, mijloc de acceptare sau agresivitate

„ O comunicare eficientă se poate realiza atunci când există iubire şi respect.”

(Samuel Smiles)

Comunicarea este un termen complex. De-a lungul timpului, acestui cuvânt i s-au atribuit o serie de definiţii, fiecare dintre acestea depinzând de un anumit context social. Factorul comunicării se manifestă în diverse medii care, în baza unui sistem de simboluri, diferenţiază limbajul uzual de cel adaptat la diverse categorii de vorbitori.
„Comunicarea este un proces de transmitere, prelucrare, interpretare a informaţiilor, sub formă de mesaje simbolice, între două sau mai multe persoane, prin intermediul unor canale specifice.” Are rolul de a-l determina pe interlocutor să simtă, să gândească, să trăiască şi să manifeste emoţii, să transfere informaţii. De-a lungul vieţii, de fiecare dată când întâlnim o altă fiinţă umană, are loc o interacţiune socială.
Emiţătorul îşi formeaza idei, ganduri, stări afective, sub forma mesajului care ajunge la receptor, prin intermediul unui canal de comunicare care poate fi vizual, auditiv, mixt. Decodificarea se realizează în funcţie de tipul comunicării: verbală (intonaţie, accent, frazarea) şi nonverbală ( mimica gesturile, mişcarea şi atitudinea corpului).
Comunicarea verbală, pe lângă rolul de a codifica informaţiile cu ajutorul limbii, are şi rolul de a vehicula conţinuturi emoţional-afective. Comunicarea verbala se bazeaza pe cel mai specific mijloc de transmitere a informaţiilor, limbajul, care nu este doar un simplu mijloc de transmitere, ci şi un tip special de conduită, cea verbala, implicând activităţi foarte diverse, dintre care amintim: vorbirea, ascultarea, schimbul de idei, retinere, reproducere, treducerea mesajelor sonore . Comunicarea nonverbală este puţin controlată şi conştientizată. Implică corpul , dispunerea în spaţiu, contactul, gesturile, iar la nivel vocal tonurile, ezitările, bâlbâielile, pauzele în vorbire. Omul utilizează comunicarea în următoarele proporţii : cuvintele, în proporţie de 7 %, comunicarea non-verbală, 55 %, iar paracomunicarea în proporţie de 38%. Deci, omul transmite mesaje mai mult prin comunicarea non-verbală decât prin cea verbală. În interacţiunea socială, comunicarea nonverbală inconştientă apare extrem de des.

Decalogulul comunicării (A. Băban,D.Petrovai, 2001)

• Nu poţi să nu comunici.
• Comunicarea presupune cunoaştere şi stimă de sine.
• Comunicarea presupune cunoaşterea nevoilor celuilalt.
• Comunicarea presupune mesaje verbale şi non-verbale.
• Comunicarea presupune exprimarea emoţiilor.
• Comunicarea presupune a oferi şi a primi feed-back.
• Comunicarea presupune conştientizarea stadiilor unei relaţii.
• Comunicarea presupune ascultare activă.
• Conflictele sunt naturale în comunicare.
• Comunicarea presupune asumarea rezolvării conflictelor.

Ascultarea activa pentru reducerea agresivitatii verbale a interlocutorului

Obiectivul vorbitorului furios este de a-ţi spune că problema lui eşti chiar tu. Obiectivele ascultătorului sunt: de a-l convinge ca a luat act de ceea ce spune el şi de a-i diminua emoţia puternică. Când cineva vă reproşează ceva în mod violent, vă acuză, vă critică, vă nedreptăţeşte, treceţi în ascultarea activă. Vorbitorul se simte ascultat şi înţeles
Un bun ascultător are în vedere: contactul vizual, gesturi de aprobare, atitudine adecvată contextului, crearea unei ambianţe liniştite, postura, spaţiul potrivit pentru ascultare, expresii de încurajare, întrebări repetate, rezumare a esenţialului, să se asigure că înţelege la ce se referă celălalt.
Un rău ascultător ascultă cu intermitenţe, ascultă sub influenţa prejudecăţilor, ascultă, dar nu îl preocupă, priveşte, dar nu ascultă, gândeşte că efortul de a asculta e prea mare, se simte ofensat de interlocutor, ascultă şi ia notiţe, ascultă preocupat de subiect şi neglijând persoana, ascultă, fiind perturbat de alţi factori.
Din punct de vedere al sistemului educaţional, o educaţie emoţională şi o comunicare eficientă contribuie în mod considerabil la dezvolatrea personală a elevului. Emoţiile pozitive transmise, feedback-ul pozitiv, tonul moderat, asertivitatea, apropierea de elev, construiesc şi susţin personalitatea, constituind şi un fundament în procesul de învăţare. Comunicarea şi relaţia profesor-elev au un rol deosebit în eficienţa învăţării. Psihologii pun accentul pe modalitatea în care profesorul interacţionează cu elevii, considerând că acest lucru determină reuşita în educaţie. „ Elevii răspund cu mai multă atenţie unui educator care creează în clasă o atmosferă destinsă şi pozitivă, bazată pe încredere reciprocă” , pe o comunicare optimă, eficientă, bazată numai pe stimulare pozitivă chiar şi atunci când elevul greşeşte. De câte ori se realizează un mic progres, laudele creează un mediu psiho–afectiv în care copilul îşi capătă încrederea în sine, sporeşte autoaprecierea, creşte stima de sine.
Cuvintele fac posibilă atât comunicarea, cât şi participarea la dezvoltarea globală a intelectului uman.

adresă de mail validă: nico_tl87@yahoo.com