Comunicarea prin lectură

Lectura este comunicarea cu autorul textului. Dar, înainte de
toate, este comunicarea cu sine. A citi înseamnă a anticipa, a
propune o ipoteză a semnificației care va fi validată sau nu
printr-o revenire la text. Tot ce a fost scris cândva are ca scop
transmiterea unor idei. Înțelegerea acestora este condiționată
de experiența de lectură a receptorului. Cu cât va citi mai mult,
cu atât va intra mai mult în profunzimea discursurilor scrise sau
rostite.
Subiectele de la examenul de Bacalaureat propun contexte variate de
comunicare. Textele literare (de la subiectul al II-lea) sau
nonliterare (de la subiectul I) invită elevii la lectură și la
un feedback spontan. Tematica lor este variată. Înțelegerea și
analiza fragmentelor literare sunt facilitate de exersarea lecturii
în timpul anilor de școală și de familiarizarea elevilor cu un
tipar de analiză. Elevii au instrumentele necesare interpretării
unui text, ei pot stabili elementele care țin de arhitectura
textului, pentru că acestea au fost asimilate de-a lungul timpului,
dar interpretarea trebuie să vină de la sine. Răspunsurile
formulate de elevi nu pot fi simple inventare ale unor noțiuni
învățate, ci argumentări proprii care să reflecte experiența
și atenția lor.
Adevărata lectură se exersează, însă, în situațiile reale de
comunicare. Iar subiectul I de la proba scrisă implică elevii la o
comunicare reală care scapă de ,,cenzuraˮ impusă de studiul
literaturii. În acest caz sunt urmărite abilitățile
candidaților de a se exprima corect, nuanțat, argumentat, pornind
de la ideile din text. Așadar, aceștia trebuie să comunice
eficient și să se comunice.
Cum îi determinăm noi pe elevi să devină conștienți de
importanța fiecărei experiențe de lectură? Cum îi pregătim
pentru receptarea oricărui tip de discurs? Cum îi împrietenim cu
textul? Ne-am gândit la o abordare mai friendly a subiectului I de
la proba scrisă a examenului de Bacalaureat și am invitat la ora
de română niște… nespecialiști în literatură, dar
specialiști în comunicare. Online-ul pare să ne distanțeze,
însă e mijlocul perfect de a ne întâlni cu specialiști care nu
ar fi ajuns niciodată în spațiul real al clasei. Pentru a le
arăta elevilor că nu e nimic de speriat la cerințele de la
subiectul I, am renunțat la tiparul unei ore de Limba și
literatură română și am lăsat invitații să le dea o mână de
ajutor. Diversitatea tematică a textelor ne-a făcut să ne
gândim la doi traineri, unul din țară, foarte cunoscut și lumea
televiziunii, și altul din afara țării, fost elev al liceului
nostru.
Potrivit primului invitat, lectura este un schimb de energii.
Autorii transmit o anumită energie prin potrivirea cuvintelor, iar
elevii transmit energia lor în răspunsurile scrise pe foaia de
examen. Armonizarea celor două energii depinde de creativitatea
receptorului, de experiența sa personală și culturală, de
stăpânirea corectă a limbii române, de preferința lui pentru un
anumit autor sau tip de text, de capacitatea lui de a crea
discursuri clare și argumentate.
Trainerul constată cu regret că românii sunt, însă, corigenți
la comunicare! Nepuțința de a comunica este vizibilă în
majoritatea contextelor în care suntem puși: atunci când
solicităm ceva sau când trebuie să oferim o informație, la un
interviu de angajare sau într-o cotidiană discuție cu prietenii
sau cu părinții. Reacționăm, în loc să acționăm. Uităm de
filtrele minții și ale sufletului. Aruncăm cuvinte monosilabice,
motivând graba. Dar, precum e vorba că ,,graba strică treaba",
și discursurile noastre sunt ,,stricate", dacă emitem sunete,
fără o selectare bazată pe logică și utilitate. Amintindu-ne de
clasificarea făcută de Titu Maiorescu în studiul ,,Oratori,
retori și limbuți", trainerul atrage atenția că a comunica nu
înseamnă doar a vorbi. Comunicarea înseamnă alegerea cuvintelor
potrivite, asumarea lor, rostirea lor corectă și nuanțată.
Emițătorul transmite informația, iar receptorul o preia, o trece
prin filtrul minții și reacționează: îi place sau nu, are
nevoie de informații suplimentare, vrea să completeze ideea sau
să o contrazică. Trebuie să existe o armonie și un echilibru
între energia emițătorului și cea a receptorului.
Pentru a fi ascultați și înțeleși, trebuie să fim noi
conștienți de felul în care livrăm dorințele. În acest sens,
ne ajută toate elementele comunicării: verbale, paraverbale și
nonverbale. Mijloacele verbale sunt cuvintele în diferite limbi.
Înainte de a studia alte limbi, este necesar să cunoaștem limba
română literară care este „numitorul comun al acestui areal
care se numește România”. Limba română trebuie rostită așa
cum se cuvine, pentru că e o limbă muzicală, clară, senzuală,
voluptoasă. Cum avem acces la bogăția limbii române? Citind.
Doar citind și stocând mereu cuvinte noi și informații utile.
„La început a fost Cuvântul!”. Acum sunt cărțile din care
extragem mierea discursurilor noastre. Frumusețea cuvintelor
noastre reflectă frumusețea noastră. Ea este cheia spre o
viață mai bună, mai frumoasă, mai plină. Pornind de la ideea
că doar din cărți ne facem rost de cuvinte, invitata le-a dat
elevilor câteva titluri de cărți potrivite pentru ei:
„Pescărușul. Jonathan Livingston” (Richard Bach), „Trei
într-o barcă „ (Jerome K. Jerome), „Secretele comunicării”
(Larry King). Alți autori la care s-a făcut trimitere sunt: Peter
Mayle, Isabel Allende, Gabriel Garcia Márquez, Mark Twain, Andrei
Pleșu, Horia-Roman Patapievici etc.
Cea mai mare frustrare a unui om e imposibilitatea de a se face
înțeles. Pentru a fi credibil, trebuie să stăpânească arta
comunicării văzută ca un dialog între două arte: arta de a te
face înțeles și arta de a înțelege. Primul pas este
conștientizarea. Să recunoaștem propriile greșeli, propriile
lacune. Lăsând orgoliul la o parte și privindu-ne cu atenție,
devenim conștienți de noi înșine. Abia atunci știm unde ne
poziționăm, stabilim un plan de autoeducare și trăim în acea
direcție. Drumul nu se va încheia niciodată, pentru că
educația este permanentă, iar competiția nu e cu ceilalți, ci
cu noi înșine.
Ideile și sfaturile reținute de elevi sunt următoarele :
- Preferabil e să tăcem decât... ,,ă”, ,,î”, ,,păi”,
,,deci” în discursurile noastre;
- Să rostim complet și cu fermitate cuvintele, să ni le asumăm!
Să ne asumăm greșelile!
- Credibilitatea ți-o capeți când rostești cuvintele de la
început la sfârșit;
- Să punem în valoare vocalele, pentru că acestea dau armonie și
energie cuvântului;
- Vorbirea se face cu comisurile ridicate;
- Succesul e garantat dacă faci totul cu entuziasmul unui copil,
așa cum spune Tony Robbins;
- Într-un discurs propozițiile trebuie să fie scurte, pentru a
asigura concizia și pentru a fi ușor de urmărit;
- Frazele trebuie să aibă dulceață și cursivitate;
- Sunetul este cea mai puternică formă de a controla universul;
- ,,A” este sunetul asumării, sunetul care te îndreaptă de
spate;
- Relaționarea se bazează pe trei piloni: tehnologia, limbile
străine și comunicarea.
Cea de-a doua invitată a fost un trainer din Debrețin. Fosta
elevă a unei clase de Filologie a liceului nostru a venit în
sprijinul viitorilor absolvenți cu sfaturi despre gestionarea
timpului, despre productivitate, despre stabilirea priorităților,
despre organizarea eficientă a sarcinilor, despre gestionarea
conflictelor, despre nevoia de comunicare și de relaționare.
Discuțiile au pornit de la un text nonliterar, aparținându-i lui
Andrei Pleșu (,Despre frumusețea uitată a viețiiˮ). Împreună
cu trainerul elevii au găsit argumentele care susțin ideea că
trebuie să existe un echilibru între muncă și relaxare. Astfel,
au rezolvat cerințele de la punctele A și B de la subiectul I.
Dintre sfaturile date de invitată în vederea reușitei la examen
și în viață se numără următoarele:
- Dedicați-vă timpul perfecționării voastre!
- Cărțile, documentarea continuă și comunicarea sunt cheile
reușitei!
- Stabiliți-vă obiective clare!
- Să nu faceți multitaskinguri!
- Textul ne spune totul!
- Aveți încredere în voi!
Considerăm că astfel de activități au fost contexte favorabile
lecturii și comunicării: elevii au comunicat oral cu invitații
pornind de la textele scrise. Susținem utilitatea unor astfel de
ore în care personalități din diferite domenii (literatură,
limbă, comunicare, economie, orientare profesională,
publicistică, muzică, dans, teatru, psihologie) să îi provoace
pe elevi la discuții, la analiză, la meditație, la creativitate,
pentru a-i pregăti atât pentru examenele naționale, cât mai ales
pentru viață.