Concepţia de predare integrată a ştiinţelor

Concepţia de predare integrată a ştiinţelor

Obiectivele integrării ştiinţelor evoluează spre formarea completă a copilului (dezvoltarea capacităţilor prezentând un interes pentru societate şi pentru cunoaşterea de sine), precum şi spre cultura ştiinţifică.
Conceptul de predare integrată a ştiinţelor la nivel şcolar răspunde unor necesităţi obiective:
- necesitatea de a îmbunătăţi predarea ştiinţelor presupune noi metode pedagogice, iar în alte cazuri, integrarea permite introducerea hi programă | a unor subiecte care nu se ocupă cu anumite discipline, de exemplu, interacţiunea dintre ştiinţă şi societate;
- necesităţi specifice unor anumite grupe de elevi (anumite proiecte răspund cerinţelor unor elevi slabi sau ale unor elevi avansaţi, fie ale unor grupări sociale izolate, fie ale unor minorităţi culturale).
- anumite cerinţe naţionale cum ar fi ridicarea nivelului instrucţiei a perfecţionării în diferite domenii tehnice, găsirea unor soluţii pentru poluare etc
În rândurile celor care au iniţiat programele apare tendinţa de a se uni cu o serie de organizaţii guvernamentale sau cu universităţi. Asociaţii ale profesorilor din domeniul ştiinţelor (ca de exemplu Caribbcan Regional Organizat ion of Amnciatioa for Science Education - CROASE), se ocupă cu lansarea programelor. Organizații internaţionale ca UNESCO, UNICEF sunt destinate asigurării de fonduri financiare şi tehnice, jucând un rol esenţial în difuzarea predării integrate a ştiinţelor, permiţând lansarea unor proiecte şi în ţările în curs de dezvoltare.
Există o mare diversitate de obiective pedagogice: o recenzie enumeră 23 tipuri de astfel de obiective. Tabelul nr.l încearcă să clasifice obiectivele în cinci categorii.

Tabelul nr.l. Categorii de obiective pedagogice destinate predării integrate a ştiinţelor
A. Cultura științifică B. Dezvoltarea personalității
1. Procesul științific
2. Natura științei
3. Știința și societatea
4. Tehnici de manipulare
5. Atitudini față de știință
6. Valoarea științei

1. Perceperea de sine
a. Atitudini față de sine
b. Tehnici de autoevaluare
c. Locul în societate
2. Capacitatea intelectuală
a. Creativitatea
b. Gândirea autonomă
c. Tehnici pentru dobândire de cunoștințe
d. Tehnici de comunicare
e. Tehnici matematice
C. Cerințe sociale D. Obiective personale imediate
1. Înțelegerea problemelor și capacitatea de a le rezolva
2. Cunoștințe practice
3. Atitudini cu privirte la școală și societate 1. Pregătirea examenelor
2. Pregătirea pentru învățământul superior
3. Informare aupra carierei și pregătirea în acest scop
4. Suptaviețuire
E. Învățarea generală
1. Inflența omului asupra culturii și asupra naturii
În ceea ce priveşte tehnicile de integrare, trebuie avut în vedere că în cadrul unui curs general, fiecare disciplină este distinctă. Predarea integrată permite ca fiecare materie să-şi realizeze obiectivele şi, de asemenea, cuprinderea globală a acestor obiective. Autorii programelor trebuie să găsească procedeele care să faciliteze alegerea şi integrarea conţinutului.
Figura 2, care indică o serie de interrelaţii între ştiinţă şi viaţă, este semnificativă în acest sens.
ȘTIINȚA VIAȚA

Figura 2. Interrelaţii pentru integrarea ştiinţelor

Selectarea conţinutului nu constituie numai un aspect de organizare a programelor, dar şi de determinare a ritmului progresului, precum şi de alegere a metodelor de predare (Figura 3).

PROGRAM
(proiect)

Figura 3. Interrelaţii care determină CONŢINUTUL. RITMUL şi METODA
de studiu a ştiinţelor

În concluzie, s-a observat că un număr crescând de programe, au determinat o mai bună înţelegere a naturii ştiinţelor din partea elevilor. De asemenea, s-a constatat o creştere a responsabilităţii profesorilor. Există o mare varietate de programe ce pot servi ea modele şt repere în vederea unei noi etape de perfecţionare adusă de integrarea ştiinţelor.

Bibliografie:
Dimitriu Matilda, Metodica predării chimiei
Fătu Sanda, Didactica chimiei
Petrovanu Magda, Istoria chimiei
Sava Marieta, Metodologii didactice moderne în predarea chimiei