Considerații asupra procesului lui Iisus

Procesul lui Iisus Hristos este cel mai celebru proces din istoria
omenirii și cel mai amplu comentat de teologi, juriști ,filosofi
și oameni cărora le place să gândească.
Acest proces trebuie văzut din puncte de vedere diferite deoarece
dacă ne gândim la partea religioasă și la Iisus ca divinitate,
fiul lui Dumnezeu , trebuie să ne axăm pe ideea că așa trebuia
să se întâmple asta era destinul Mântuitorului. El trebuia să
moara, ândurand cele mai crunte suplicii, ca mai apoi prin
învierea sa, să ne ajute pe noi să ființăm în continuare ca
oameni și nu ca ființe ale nopții. În concluzie fiul lui
Dumnezeu trebuia să traiască si să moară ca un om ca apoi sa
reînvie ca un Dumnezeu.
Văzut din punctul de vedere că Iisus a fost un om, putem analiza
procesul acestuia din perspectiva procedurilor încălcate ale
vremii.
Procesul Mântuitorului are două aspecte: unul pe linie
religioasă, o judecată pentru presupusa vină de a se numi fiul
lui Dumnezeu, și unul pe linie politică, o judecată pentru culpa
inventată de a se fi substituit autorității romane.
Procedura de judecată era următoarea- procesul începea cu
martorii apărării, după care urma audierea a cel puțin doi
martori ai acuzării, care trebuiau să dea o mărturie clară și
întru totul identică, ținând mâna dreaptă pe capul
inculpatului. Inculpatul era considerat nevinovat până la
condamnarea sa finală, avea dreptul de a vorbi, de a aduce martori
și de a fi tratat cum se cuvine. Decizia se publica prin decret
scris.
În cazul condamnării la moarte, hotărârea finală se amâna cu
două zile și dacă această condamnare era validată, execuția
trebuia să aibă loc nu în aceeași zi, ci in ziua următoare.
Cum a fost încălcată procedura juridică a vremii:
• Arestarea și judecarea sa în timpul nopții deși trebuia
judecat ziua cu ușile deschise
• Neaudierea martorilor apărării
• Sentința dată noaptea și nu a doua zi
• Execuția în aceiași zi
• Participarea lui Ana la proces deși nu mai avea nici o funcție
publică
• Cercetarea inițial acasă la Ana
• Lipsa apărătorului lui Iisus
• Supliciile-Iisus a fost bătut și batjocorit de membrii
sinedriului
• Pedeapsa pentru blasfemie era uciderea cu pietre
Cu toate acestea evreii nu puteau aplica o pedeapsă cu moartea
deoarece se aflau sub stăpânire romană.
De aceea un rol important în încălcarea justiției îl are și
guvernatorul roman Pilat din Pont.
Motivul pe care îl invocă preotul Caiafa în fața lui Pilat este
unul mincinos: „pe Acesta L-am gasit răzvrătind neamul nostru
și împiedicând să dăm dajdie Cezarului și zicând că El este
Hristos, rege" (Luca 23, 2), deoarece Marele Sinedriu Îl condamnase
pe Hristos pentru blasfemie - Se numise pe Sine Fiu al lui Dumnezeu.
Caiafa tebuia să se asigure ca Iisus e condamnat la moarte.
În ceea ce privește procedura romană aceasta este urmatoarea
-deschiderea unui proces în dreptul roman se facea pe baza unei
cereri scrise, în care se menționa numele inculpatului și
acuzația. Apoi era stabilită ziua procesului și momentul în care
erau audiați martorii.
Și în acest caz s-au încălcat procedurile totul
desfășurându-se rapid in aceiași zi.
Deși Pilat încearcă să fie corect și să nu-l condamne pe
nedrept nu rezistă presiunii.
Baza sistemului judiciar îl exonera pe Hristos de orice
răspundere de natură penală, motiv pentru care Pilat a decis să
nu şi asume cauza.
Guvernatorul roman al Iudeei nu i-a gasit nici o vină lui Iisus și
l-a declarat nevinovat, dar presiunea era prea mare și de aceea
încalcă principiul juridic de bază al dreptului roman "non bis in
idem" (același caz nu putea fi judecat de două ori) și intră din
nou în Pretoriu ca să-l interogheze pe Iisus.
Îl găsește nevinovat, dar ascultand de glasul mulțimii -
Răstignește-L, răstignește-L!, "luand apa și-a spălat mâinile
înaintea mulțimii zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului
Acestuia. Voi veți vedea. Iar tot poporul a răspuns și a zis:
Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri! Atunci
le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit și L-a dat să
fie răstignit" (Μatei. 27, 24-26).
Crucificarea, o pedeapsă eminamente romană, era aplicată numai
celor găsiţi vinovaţi de furt, trădare, viol sau batjocorirea
împăratului iar Iisus nu se făcea vinovat de aceste fapte.
Urmare a acestor neconcordanţe şi ilegalităţi, Iisus Hristos a
murit răstignit iar singura persoană care a reușit să vadă
nevinovăția lui și să o proclame a fost unul dintre cei doi
tâlhari răstigniți alături de Mântuitor.
Acesta se recunoaște vinovat și mărturisește că Iisus este
nevinovat, lucru pe care nici unul dintre apropiații săi nu l-au
facut, deși unii erau membri ai Sinedriului.
Ei bine problema cea mai mare nu sunt viciile de procedura ci
acceptarea sorții de catre Iisus.
Acesta nu se apară deloc si nu învinovățește pe nimeni, pur si
simplu acceptă să moară.
De aceea procesul lui Iisus nu trebuie analizat din punct de vedere
procedural , din punctul de vedere al omului ci trebuie analizat la
un nivel metafizic, la un nivel de percepție care transcede
realitatea vizuală, materială, palpabilă.
Iisus trebuia să moară pentru a se împlini ceea ce era scris de
Dumnezeu în toate proorocirile anterioare.

Repere bibliografice:
G. Rădulescu- Erori de procedură în procesul lui Iisus,
www.historia.ro