CONSILIEREA ŞCOLARĂ- PARTE A EDUCAŢIEI NONFORMALE

CONSILIEREA ŞCOLARĂ- PARTE A EDUCAŢIEI NONFORMALE
Prof. Buşcu Mădălina
Şcoală Gimnazială Perieti, jud. Olt

Dacă elevii de vârstă şcolară mică nu ridică probleme prea
mari în şedinţele de consiliere, elevii din ciclul gimnazial au o
serie de probleme majore care pot să le afecteze viaţă într-un
mod ireversibil mai mult în sens negativ decât pozitiv. Acest
lucru este datorat faptului că sunt la vârstă adolescenţei,
atunci când tentaţiile sunt mari şi când ei pot cădea pradă
acestora. Din punct de vedere psihologic, adolescenţă se
caracterizează prin trecerea în stadiul superior al dezvoltării
intelectuale, adolscentul este preocupat de propriul sau destin,
intervin o serie de meditaţii asupra valorilor, conştiinţa de
sine se adânceşte, sporesc eforturile de autocunoaştere şi
autoproiectare dar din păcate sporesc şi neînţelegerile între
puberi şi familie, grup de prieteni şi uneori chiar cu şcoală.
Există însă, şi o altă categorie de probleme ce trebuie avută
în vedere şi anume prima dragoste care de cele mai multe ori se
soldează cu eşec şi apare nefericirea, ceea ce la vârstă
adolescenţei echivalează uneori cu dezastrul.
Sunt adolescenţi care se implică în grupuri nepotrivite şi,
neavând cu cine să vorbească, pentru că acasă cei mai mulţi
dintre ei nu au părinţi, ori aceştia sunt prea ocupaţi să îşi
asculte copii, ori “absenţi” din viaţă lor, la modul că
adolescenţii sunt obligaţi să se descurce mai tot timpul singuri,
caută un ajutor. Din păcate, sunt încă puţine cazuri în
rândul adolescenţilor, care conştientizează mai devreme sau mai
târziu, pericolul acestor fapte negative şi caută să fie
ajutaţi de către cineva. De obicei ei sunt trimişi la consilier
de către diriginte în urmă descoperirii anumitor nereguli în
comportamentul lor.
Modificările personalităţii din perioada adolescenţei şi
maturizării reprezintă elementul principal în dezvoltare;
stabilirea identităţii în adolescenţă reprezintă
elementul-cheie în realizarea ulterioară a unor relaţii intime
adecvate. Majoritatea psihologilor consideră că adolescenţă
reprezintă criză centrală a întregii dezvoltări. Criză de
identitate este considerată că fiind singurul conflict puternic pe
care o persoană îl are de înfruntat în această viaţă, iar
depăşirea într-un mod satisfăcător se poate realiza în
condiţiile în care şi celelalte stadii de dezvoltare au avut o
rezolvare pozitivă.
Principala sarcina a consilierului şcolar este de a ajută elevii
să parcurgă paşii unui demers de conştientizare, prin
clarificarea, evaluarea şi actualizarea sistemului propriu de
valori. Capacitatea de a stabili relaţii interpersonale şi de a
comunica cu orice tip de client indiferent de nivelul sau de
pregătire şi de manifestările psihocomportamentale ale acestuia,
pare să fie cea mai dezirabilă abilitate pentru toate categoriile
de consiliere. Pentru o mai bună relaţionare şi comunicare între
membrii clasei că grup social, trebuie desfăşurate numeroase
activităţi tematice (« Suntem prieteni şi în competiţie », «
Să ne cunoaştem mai bine », « Ce înseamnă să fim prieteni »
etc) şi diverse discuţii libere. Astfel, elevii au precizat ce
înseamnă cooperare, competiţie, întrajutorare, care sunt
calităţile colegului de banca etc. şi au dat exemple de situaţii
în care s-au regăsit şi ei. Un management eficient al
situaţiilor şcolare presupune prezenţa regulilor. Însă prea
multe reguli creează confuzii în rândul elevilor şi pot deveni
imposibil de impus. Pentru a fi relevante regulile trebuie să evite
extremele, să fie flexibile (să lase elevilor o libertate
relativă, dar să le şi arate în mod clar care sunt limitele).
Negocierea regulilor presupune în mod explicit şi negocierea unor
sancţiuni pentru încălcarea lor, care să fie stabilite înainte
de producerea unui incident
Activităţile de consiliere din cadrul orelor de grup conţin
exerciţii de încălzire a grupului şi se vor încheia cu
exerciţii de inter şi autoevaluare. Pentru a permite exprimarea
tuturor elevilor şi pentru a se atinge scopul şedinţei de
consiliere, respectiv formarea competenţelor sociale, este necesar
să se lucreze în grupuri mici.
Activitatea de consiliere constă, indiferent de tehnicile
utilizate, în:
- a nu intră cu "bocancii" în universul interior al consiliatuluI
- a nu prescrie "reţete"
- a crea un climat favorabil manifestării autentice a
interlocutorului
- a vedea dincolo de aparenţe
- a facilita, la nivelul clientului, autocunoaşterea,
autodefinirea, autoevaluarea şi formarea abilităţilor de
comunicare
- a ajută consiliatul să-şi conceapă propriul scenariu,
propriile strategii acţionale şi propriile opţiuni, în
conformitate cu resursele sale reale, manifeste sau latente, în
conformitate cu resorturile motivaţionale de care dispune.
Pentru o consiliere resusita este necesar să se respecte
următoarele etape:
- În prima etapă, că abilităţi de construire a unei relaţii
consilierul trebuie să dea dovadă de respect, autenticitate şi
empatie, astfel încât să-l ajute pe client să se simtă
valorizat şi înţeles şi să-l pregătească să aibă încredere
în consilier. În această prima etapă se construieşte binomul
consilier-client.Construcţia binomului consilier-client: tehnică
de susţinere şi dezvoltare prin care consilierul îi oferă
clientului certitudinea că nu este singur în efortul de refacere a
capacităţii de funcţionare socială normală; odată demarată
relaţia de ajutorare, problema se va pune în felul următor:
- în ce stare ne aflăm
- ce vom urmări
- ce vom întreprinde
Această tehnică îi oferă clientului un alter ego pentru a-l
acompania într-un moment dificil şi pentru a parcurge împreună
calea redresării psihosociale.
- În a două etapă, în cazul abilităţilor de explorare şi
clarificare, consilierul informează familia în legătură cu
riscurile consumului de alcool şi droguri şi îi ajută să
conştientizeze faptul că au o problema în familie. Acesta îi
îndrumă pe membrii familiei cum să se comporte cu persoană
dependenţă şi mai ales să descopere cauzele care l-au determinat
la consum. "Ventilaţia" şi "Reformularea" constituie alte două
tehnici de susţinere şi dezvoltare pe care consilierul le poate
utiliza în etapă a 2-a.
• ,,Ventilaţia’’: tehnică ce constă în facilitarea
proceselor de exteriorizare a emoţiilor, sentimentelor şi
experienţelor (prezente sau trecute), în scopul eliberării
(defulării) clientului, pentru a-l pregăti astfel în vederea
reorientării energiilor către rezolvarea problemei şi nicidecum
către permanentă ei retrăire mentală.
• ,,Reformularea’’: a-i expune clientului propria lui
povestire, reconstruită logic în termeni cât se poate de clari,
pentru a ne convinge că noi înşine - în calitate de consilieri -
am înţeles bine care este problema clientului, cât şi pentru a-l
ajută pe acesta să pună ordine în mecanismele cunoaşterii de
sine.
- În a treia etapă, cea a abilităţilor de suport a persoanelor
în vederea rezolvării de probleme, consilierul foloseşte că
principii şi tehnici:
- stabilirea obiectivelor,
- planificarea activităţilor,
- elaborarea strategiilor de rezolvare a problemelor
şi astfel
- stabileşte un plan de recuperare împreună cu
familia care să vină în ajutorul consumatorului de droguri.
În această a treia etapă se realizează:
•,,Asigurarea’’ urmăreşte să-i demonstreze clientului că
îi cunoaştem şi îi recunoaştem calităţile, capacităţile,
dar şi limitele şi trebuinţele; prin această, îi întărim
încrederea în propriile forţe şi îl asigurăm că este capabil
să depăşească situaţia problematica, beneficiind de un ajutor
specializat.
• Discuţia logică: tehnică ce utilizează şi dezvoltă
capacitatea clientului de a raţiona în sensul unei mai bune
percepţii asupra realităţii, al descoperirii alternativelor de
acţiune, al înţelegerii priorităţilor etc. Scopul esenţial al
discuţiei îl constituie formarea capacităţii clientului de a
analiză corect situaţiile problematice în termeni de premise
(cauze) şi concluzii (efecte).
• Confruntarea: este tot o tehnică ,,educaţională”, de
revelare a anumitor comportamente, atitudini şi incidente din
viaţă clientului, care au produs efecte negative. Prin confruntare
nu se caută cauzele comportamentelor inadecvate, ci doar
conştientizarea existenţei lor şi aflarea unor alternative
comportamental-atitudinale.

Bibliografie:
- Traian Cosma, “Ora de dirigenţie în gimnaziu”, E.D.P.,
Bucureşti, 2007irom, 1998
- Maria-Elena Druţă, “Cunoaşterea elevului”, Editura Aramis,
Bucureşti, 2004