Continuitate între școală-grădiniță-familie, prin prisma învățătorului, educatorului și părinților

Continuitate între şcoală - grădiniţă - familie, prin prisma învăţătorului, educatorului și părinților
Prof. înv. primar Boian Aurelia
Şcoala Gimnazială Vad, jud. Cluj
O educație adevărată, reală se fundamentează în familie, iar apoi ea se continuă în grădiniță și în școală. În primul rând, ea se realizează prin puterea exemplului și abia apoi prin cea a cuvântului. Tot ceea ce se săvârșește sub privirea copilului are efect mai puternic decât frazele moralizatoare.
Una din abordările moderne privind instituția școlară este cea a școlii deschise, prietenoase în care copilul/elevul se simte bine, este atras de activitățile școlare, îi sunt valorificate înclinațiile și talentele. Modelele educaționale actuale pun în centru copilul și trebuințele sale, nevoile lui de dezvoltare și în acest scop participă numeroși factori, între care cei cu importanță semnificativă sunt școala/grădinița și familia. Dar poate și mai importantă pentru o dezvoltare armonioasă a copilului este colaborarea între cei doi agenți educogeni – familia și instituția educațională.
În majoritatea situațiilor, familia, grădinița și școala colaborează foarte strâns pentru a asigura prin eforturi comune o educație de bună calitate. Sunt numeroase însă și cazurile în care familia acționează uneori contrar direcțiilor conturate de grădiniță/școală, uneori din lipsa de informare, alteori din nepricepere ori din dezinteres. În loc să întărească și să dezvolte achizițiile din grădiniță/școală – în termeni comportamentali ori de cunoștințe – părinții destructurează prin atitudinea lor ceea ce dascălul construiește zi de zi. De aceea se impune o comunicare continuă și de calitate între cadrele didactice și părinți privind progresele sau dificultățile întâmpinate de copii, aspectele asupra cărora este necesar să se insiste prin exerciții ori prin exemple pozitive și încurajări. Comunicarea și deschiderea din ambele părți, pentru a sprijini dezvoltarea și buna educație a copilului, aduc beneficii pe termen lung în dezvoltarea personalității acestuia. Dacă părinții sunt implicați în programul educativ încă de la început, ei vor înțelege importanța colaborării cu grădinița/școala, cu educatoarele/învățătoarele și își vor forma deprinderea de a se interesa și a sprijini activitatea pe care copilul o desfășoară aici.
Contactele dintre părinți și cadre didactice pot îmbrăca forma unor întâlniri colective desfășurate în cadrul formal al negocierilor dintre administrarea instituțiilor școlare și asociațiilor părinților/comitetelor de părinți, al reuniunilor de informare a părinților cu privire la conținuturile și metodelor didactice, programul grupelor, al activităților deschise pentru părinți, al atelierelor de lucrări practice cu părinții, activități extracurriculare. Într-un cadru informal, părinții pot colabora cu grădinița/școala cu prilejul excursiilor, serbărilor, vizitelor, aniversărilor.
Părinții trebuie implicați permanent în activitatea grădiniței/școlii și nu doar când se ivesc probleme. Totodată, părinților trebuie să li se ofere frecvent informații referitoare la copil. Ei trebuie să știe care este scopul programului educativ la care participă copilul lor, care sunt obiectivele urmărite și să fie la curent cu politicile educaționale ale grădiniței/școlii. Dacă este posibil, părinții trebuie implicați în luarea deciziilor, să cunoască progresele făcute de copiii lor, și, în același timp, e important să știe percepția pe care o are grădinița/școala despre calitățile și problemele copilului.
Participarea activă a familiilor în activitățile derulate la clasă alături de copii au avantaje atât pentru copii, familie dar și pentru cadre didactice:
a) avantaje ale copiilor:
Copiii simt dragostea și apropierea părinților, nu numai prin bunăvoința și bucuriile ce li se oferă acasă, ci și din interesul pe care părinții îl acordă în realizarea activităților și acțiunilor din grădiniță și școală;
Copiii sunt mai siguri pe sine, sentimentul de siguranță fiindu-le atât de necesar dezvoltării și echilibrului interior; totodată ei trăiesc mândria de a-și vedea părinții în situații apropiate lor și de a-i aprecia și mai mult.
b)avantajele familiei:
Părinții au sansa de a deveni participanți la educație, prin implicarea afectivă și prin emoțiile trăite alături de copiii lor. Ei au prilejul de a sta foarte aproape de copii, de a-i înțelege mai bine, au posibilitatea să-i observe, să vadă cum se comportă aceștia în colectiv. Părinții se cunosc mai bine între ei și pot colabora mai ușor atunci când sunt solicitați ori când se ivește vreo problemă.
c)avantajele cadrelor didactice:
Apropiindu-ne de părinți, colaborând cu ei, putem cunoaște relațiile părinte-copii, psihologia părinților și mai ales pe cea a copiilor. Cunoscând situația și posibilitățile financiare ale grădiniței/școlii, părinții contribuie financiar la realizarea acestor activități, obtinându-se astfel un răspuns la cerințele actuale ale unei instituții școlare moderne.
Participând afectiv și efectiv la viața grădiniței, părinții nu vor mai vedea doar funcția socială a acesteia, de supraveghere a copiilor atunci când ei lipsesc de acasă, ci vor conștientiza că ea desfășoară un proces instructiv-educativ bine fundamentat și organizat.
Părinții pot fi parteneri în educație pentru că dețin cele mai multe informații despre copiii lor. Pentru realizarea parteneriatului este esențial ca părinții să fie priviți ca participanți activi, să fie atrași în adoptarea deciziilor, să se recunoască și să se valorifice informațiile date de ei despre copii, iar responsabilitatea să fie împărțită între părinți și dascăli.
Pentru o mai bună eficientizare a relațiilor dintre grădiniță, școală și familie se recomandă cadrelor didactice ca:
-să fie sincere;
-să asculte cu răbdare;
-să recunoască atunci când greșesc;
-să laude inițiativele;
Recomandările facute părinților, se referă la faptul că aceștia trebuie:
-să solicite asistență și sprijin când este nevoie;
-să fie perseverenți și să caute împreună cu educatorii soluții la problemele ivite;
-să-și ajute copiii atunci când greșesc;
-să informeze dascălii, cu sinceritate, asupra atitudinilor și comportamentelor copilului în familie;
-să continue în familie programul educațional propus de instituția școlară, îmbinând armonios atitudinea permisivă cu sinceritatea și exigența;
-să se situeze permanent alături de copil, să-l sprijine (fără a-i prelua sarcinile);
Pentru a realiza eficient un program de parteneriat educativ cu familia este necesar ca la nivelul instituțiilor școlare să se cunoască unele particularități ale climatului familial din care provine copilul. Se recomandă completarea unui chestionar adresat părinților.
Răspunzând cerințelor unei educații psihopedagogice complete, colaborarea și integrarea părinților în activitățile instructiv-educative din grădiniță și școala rămâne un deziderat prioritar, cu atât mai mult cu cât materializarea lui se dovedește practic că oferă avantaje tuturor părților implicate în procesul educațional.

Bibliografie:
- Noul Curriculum pentru învăţământ preşcolar;
- E. Păun, R. Iucu, Educaţie preşcolară în România, Editura Polirom, Iaşi, 2002;
- V. Duţu, G. Şerban, M. Călin, V. Popa, D. Soare, G. Pletea, M. Drăghici, N. Constantin, Aplicarea noului Curriculum pentru educaţie timpurie – o provocare?, Ed. Diana, Pitești, 2009