CORECTAREA GREŞELILOR DE SCRIERE LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR

CORECTAREA GREŞELILOR
DE SCRIERE LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR
(APLICAŢIE)

Prof. înv.primar Iuga Maria-Liliana
Şcoala Gimn."Henryk
Sienkiewicz"Soloneţu-Nou
Cacica-jud. Suceava

Cu siguranţă, fiecare învăţător foloseşte la clasă
metode dintre cele mai diverse, fie ele tradiţionale, moderne,
originale pentru a obţine cele mai bune rezultate sau pentru a
corecta anumite conduite deviante la elevi.
Personal, am ajuns la concluzia că, o strânsă
legătură cu familia elevului este cheia în obţinerea succesului
dorit de către toţi partenerii implicaţi în procesul de
educaţie.
În continuare, voi enumera o serie de
caracteristici care mă conduc, zi de zi, spre obţinerea celor mai
bune rezultate :
• Îi consider pe elevi parteneri în propria lor educaţie;
• Insuflu încredere în forţele proprii ale elevului;
• Îmi planific bine timpul propriu şi am încercat să-i
învăţ pe elevi cum să-şi organizeze timpul;
• Stimulez cooperarea în clasă;
• Evaluez cunoştinţele elevilor prin metode variate;
• Organizez diferite activităţi împreună cu elevii şi
părinţii acestora: drumeţii, excursii, ore deschise;
• Consider că sunt un dascăl cu vocaţie, deşi nu pot să-mi
imaginez că există şi dascăli cu normă;
• Îmi place să cred că toţi dascălii au iubire pentru copii
în special şi pentru om, în general, dar şi talent.
Voi prezenta mai jos câteva modalităţi de intervenţie în scopul
corectării greşelilor de scriere la elevi, metode care au dat
rezultate în activitatea mea la clasă.
Suntem cu toţii conştienţi de inerenţa comiterii de
greşeli în faza dobândirii deprinderilor de scriere. Greşeala de
scriere poate fi corectată şi altfel decât prin a fi
,,tăiată” dur,folosind culoarea roşie,cu una sau două
linii.Acest tip de intervenţie reflectă o doză de furie din
partea ,,agresorului” şi un atac asupra sensibilităţii
copilului. Absolutizarea caracterului negativ al greşelii este o
adevărată agresiune asupra intelectului elevului.
Modalităţile de intervenţie sunt variate şi ele
depind de o seamă de factori,cum ar fi: natura
greşelii,particularităţile de vârstă şi individuale ale
copilului,stadiul formării deprinderilor de scriere.
A. Greşelile se subliniază cu o linie orizontală,iar
forma corectă se scrie deasupra printre
m-am dus/ rânduri:
Exemplu: mam dus
B. De multe ori, elevii nu sunt conştienţi de ceea ce au
greşit,de ceea ce trebuie schimbat.Au nevoie de un lucru foarte
simplu,şi anume să fie semnalată eroarea,deci nu neapărat
corectată.Greşeala poate fi atenţionată doar cu o subliniere
discretă (o linie şerpuită sau o încercuire,un semn de
întrebare deasupra cuvântului sau o săgeată orientată în
direcţia ei).În felul acesta i se transmite elevului ,,revezi”
,,verifică”.El este astfel atenţionat doar, şi nu
,,pedepsit”.Important este nu ceea ce elevul a greşit,ci mai ales
ce a învăţat el din propria greşeală.
C. În stânga paginii,în spaţiul destinat
adnotărilor,se pot opera:
-trimiterea spre o sursă de informare şi verificare
( capitol,temă,definiţie,explicaţie,pa-
gină);
-scrierea corectă a formelor care au fost greşite
şi care vor fi reluate în corectare,con-
form modelului oferit;
-modalităţi concrete de corectare folosind unele
coduri învăţate anterior:
s-au / sau x 2p ( două propoziţii cu fiecare
ortogramă);
nn x 5c (cinci cuvinte cu dubla consoană);
mp x 4c (patru cuvinte în care se scrie m
înainte de p);
M x 3c (trei cuvinte scrise cu majusculă).
-observaţii scurte,la obiect,pentru atenţionare sau
apreciere,de exemplu:,,Mai gândeşte-te!”, ,,S-ar putea şi
altfel?”, ,,Crezi că e bine?”, ,,Ai ceva de repetat!” etc.
-menţionarea tipului de greşeli comise şi a
numărului acestora în dreptul fiecărui rând,fără a interveni
în text,solicitând elevii să depisteze singuri greşelile şi să
se autocorecteze;
-,,căsuţa greşelilor” sau ,,copacul cu
greşeli” în care se specifică doar numărul greşelilor,elevul
fiind stimulat să-şi caute singur greşeala,iar exerciţiul e mai
antrenant cu cât timpul devine mai scurt;jocul ,,cald-rece”,prin
adresarea de întrebări: E foarte gravă greşeala?E o greşeală
de conţinut? Ţine de exprimarea corectă?E o greşeală de
punctuaţie ? E un dezacord? etc.;
D. Autocorectarea greşelilor este o modalitate
eficientă care sporeşte încrederea în sine a fiecărui elev.A-i
lăsa pe elevi să-şi descopere singuri greşeala,fără a
interveni în nici un fel în pagină,înseamnă a-i determina să
devină participanţi activi,oferindu-le posibilitatea de a-şi
aprecia singuri munca,stabilind ceea ce le place şi ce nu,ce
consideră corect sau greşit.Cu cât autosesizările lor sunt mai
frecvente,cu atât se diminuează intervenţiile învăţătorulu.
Învăţându-i pe elevi să-şi identifice greşelile,evităm şi
apostrofările dezarmante,de tipul:,,Iar ai greşit aici! N-ai de
gând să te corectezi odată? Ştiam eu că vei repeta
greşeala!”.Le putem spune simplu:,,Te-ai gândit la o altă cale
de a răspunde aici?”, ,,Hai să găsim împreună un răspuns
potrivit!” Astfel ,,cunoaşterea greşelii e începutul
salvării” (Epicur).
E. Pentru corectarea greşelilor ca activitate
independentă,am folosit un ansamblu de semne prin care am
intervenit în text.Cunoscând semnificaţia lor,elevul trebuia să
se gândească,să caute forma corectă şi să-şi corecteze
greşelile semnalate.
alineat omisiune !!
exprimare incorectă fii atent la
F. Alte modalităţi antrenante şi apreciate de
elevi,pe care le-am folosit la clasele a III-a şi a IV-a sunt:
* Corectarea prin schimb de caiete între colegii de
bancă sau după preferinţe (li se dă un timp la dispoziţie,după
care discută între ei şi îşi prezintă,în
şoaptă,.observaţiile şi aprecierile).
* Corectarea în echipe de câte doi a fiecărui caiet
şi discutarea greşelilor în comun.
Corectarea se poate face cu varianta corectă în faţă
(din manual sau de pe tablă) sau urmată de verificarea făcută de
către învăţător.
Înainte de corectarea pe care urmează să o fac
afişez o planşă sau scriu la tablă o ,,listă de verificare”
cu întrebări de genul:
1.Ai utilizat alineatul?
2.Ai început fiecare propoziţie cu majusculă?
3.Ai pus semnele de punctuaţie potrivite la sfârşitul
propoziţiilor?
4.Nu lipsesc cuvinte din propoziţie?
5.Ortogramele sunt corecte?
În felul acesta se formează comportamente de
autocorectare,autoapreciere,intervenţia elevului fiind completată
de cea a învăţătorului.Le solicităm culori diferite de roşu
(verde,mov,markere speciale,carioca,creion grafic) pentru a putea
confrunta,ulterior,cu corectura învăţătorului.
Se ştie că obiectele atrăgătoare sunt foarte utile
pentru a-i motiva pe elevi.Astfel,sub formă de joc,se pot
confecţiona pentru fiecare elev ,,ochelari de verificare –
ochelari cu puteri magice” care îi vor ajuta la găsirea
greşelii.Aceştia vor fi purtaţi doar când verifică.Procedeul
poate furniza subconştientului ideea că este capabil să descopere
singur greşeala dar şi soluţia care nu trebuie să vină mereu de
la ,,doamna”.Sau le putem sugera că instrumentul pe care îl
folosesc în autocorectare este un ,,creion fermecat”ori caietul
folosit azi este ,,magic”şi nu lasă să se strecosre vreo
greşeală.
* Corectarea cu întreaga clasă pentru a preveni
deprinderile negative dar şi efectuarea conştientă a scrierii
potrivit normelor gramatical-ortografice.Am folosit această
modalitate după ce am verificat complet lucrările ce urmau să fie
corectate.Greşelile erau centralizate,sistematizate,notată
frecvenţa lor şi numele celor ce le-au comis.
Exemplu: într-un x 2 (A.G., T.P)
Pe lângă aceste aspecte facem şi aprecieri pozitive
(aşezarea în pagină,aspectul scrisului,acurateţea
lucrării).Astfel, elevii observă tipul de evaluare adoptat de
învăţător şi nu au resentimente faţă de problemele pe care le
au de rezolvat.După aprecierile generale,am luat fiecare greşeală
în parte (dintre cele mai frecvente),am stabilit cu elevii forma
corectă,care a fost scrisă şi la tablă,iar elevii verificau cum
au scris în caiete.Aceştia erau obişnuiţi să-şi recunoască cu
sinceritate greşelile şi să nu se simtă stânjeniţi de ele şi
să aprecieze actul de corectare în comun ca o învăţare
firească,eliminând condiţiile de stres şi de autoculpabilizare.
O sugestie de evaluare este şi metoda ,,Scaunul
autorului” unde copilul are ocazia să prezinte creaţiile proprii
(răspunsuri la întrebări,comentarii,compuneri,eseuri)
.Prezentarea în faţa grupului îi dă elevului posibilitatea de a
asculta opiniile,aprecierile,observaţiile colegilor săi despre ce
s-a citit şi mai ales ce au înţeles, sau nu, aceştia.Elevii
învaţă să aprecieze şi să se autoaprecieze făcând comentarii
şi punând întrebări de felul:
-Sunt curios dacă ai utilizat virgula după cuvântul…
-Câte linii de dialog ai utilizat?
-Cum ai scris cuvântul…?
,,Ştirile zilnice” - o altă modalitate prin care
elevii pot fi încurajaţi să scrie pe tablă o ştire importantă
pentru propria persoană sau pentru întreaga clasă.Se ivesc şi
aici oportunităţi de a corecta direct pe tablă,după ce ştirea a
fost comentată.
În munca de corectare a greşelilor,este necesar ca
elevii să înţeleagă importanţa greşelii şi consecinţele
acesteia.Educaţia pentru înfruntarea eşecurilor poate începe
încă din clasa I şi pentru aceasta se impune să creăm situaţii
variate şi atractive de învăţare care să-i stimuleze şi să-i
motiveze pe elevii noştri.
Bibliografie:
1.Moţ F.: A greşi e o greşeală? Învăţământul primar (nr.2-3
/ 2000) Editura Discipol;
2.Bărbulescu Gabriela, Daniela Beşliu, „Metodica predării
limbii şi literaturii române în învăţământul
primar”, Editura Corint, Bucureşti, 2009.

Prof.înv.primar:

Iuga Maria-Liliana