Creativitatea și gândirea matematică

Creativitatea și
gândirea matematică

Prof. Hozan Crina-Loredana

Creativitatea este o floare atât de delicată,

încât elogiul o face să înflorească, în timp ce

descurajarea o înăbuşă adesea chiar înainte

ca ea să se poată transforma în floare”

T. Carlyl

Matematica este considerată un element principal de cultură
generală folosit în orice domeniu de activitate. Scopul
matematicii nu este să învățăm să gândim după un model
matematic ci să ne folosim de matematică în gandire, să ne
formăm propria noastră logică în tot ceea ce facem. Matematica
este o știință a regulilor, este intuiție, logică,
experiență. Gândirea creatoare se formează prin stilul
activităţii elevilor, prin tipul de sarcini şi exerciţii care
pot constitui un antrenament permanent al gândirii. Creativitatea
se învaţă, nu ne naștem cu ea.
Creativitatea poate avea atat o valoare socială cât și una
pedagogică şi psihologică ce o pune pe primele planuri de
implicaţie în progresul omenirii, pentru că toate sferele de
activitate umană cer un anumit grad de creativitate. Personajul
principal în dezvoltarea creativității la elevi aparține în
primul rând profesorului care trebuie să descopere modul de
stimulare a creativității să orienteze permanent această
activitate.
Rezolvarea problemelor de matematică are un rol principal pentru
dezvoltarea gândirii creative a elevilor, iar stimularea gândirii
se realizează mai ales prin compunerea de probleme de către elevi.
Învățând creativ, devenim creativi. Aplicând în predare
tehnici creative invățarea matematicii nu va fi un chin ci o
plăcere. Experiența cunoștințelor acumulate este considerat un
factor important in dezvoltarea creativitații, insă nu experiența
cantitativă ci experiența calitativă. Motivația și voința
sunt alți factori importanți in dezvoltarea creativității.
Dezvoltarea creativității Este un proces voluntar care necesită
timp și efort.
Creativitatea reprezintă o acțiune importantă a societății
contemporane și este în strânsă legatură cu gândirea
matematică. Nu este ușor să ne adaptăm într-o societate în
continuă creștere, avem nevoie de o gândire logică, de
motivație, creativitate. Cu ajutorul matematicii putem dezvolta
această gandire logică prin rezolvarea de probleme, prin găsirea
de soluții noi de rezolvare a problemelor asa cum facem și în
viața de zi cu zi. Elevii trebuie să fie stimulați să pună cât
mai multe întrebări, trebuie favorizat accesul la cunoaștere prin
forțe proprii, să limiteze constrângerile și factorii care
produc frustrarea, trebuie încurajat să țină cât mai multe
discursuri, trebuie lăsați să vorbească liber. Creativitatea se
cultivă prin compotament, prin aptitudini, prin imaginație.
Însă gandirea exclusiv matematică poate să cadă într-o
extremă negativă, poate duce la robotizarea ființei umane,
distruge capacitatea profundă de gândire, distruge creativitatea,
distruge intuiţia, distruge capacităţile extra-senzoriale, deci
distruge de fapt tot ceea ce defineşte fiinţa umană.
Un copil care are o gandire matematică are următoarele tipuri de
comportamente: poate să utilizeze activ memoria fotografică, poate
să efectueze calcule complexe, poate decodifica imagini și
simboluri, învață rapid o limbă străină, utilizează
imaginașia și inspirașia într-un mod practic, are o citire
fotografică foarte bună, primește informația într-un mod
intuitiv. „ În mate înveți să rezolvi probleme în mod
sistematic și la rece, adică neinfluențat de emoții, iar modul
acesta de gândire e util orice vei face în viață” este de
părere Kreindler.
Unii profesori înțeleg greșit modul de predare al matematicii.
Unii o consideră ca o materie obișnuită care trebuie învățată
pentru a lua un examen. Dacă nu reușim să le dezvoltăm
creativitatea și gandirea logică, un copil nu va fi niciodată în
stare să învețe matematica și totodată nu va reuși să ia note
maxime la examene. Matematica fiind atat de vastă, nu vom reuși
să parcurgem toate tipurile de exerciții, însă dezvoltându-i
elevului creativitatea, gandirea și bineânțeles pasiunea pentru
matematica rezultatele vor fi foarte bune.
Un elev bun la matematică va trebui să atingă cât mai multe
componente ale inteligentei matematice cum ar fii: gândirea
matematica, capacitatea de a abstractiza, formaliza si generaliza
materialul matematic, capacitatea de a releva regula si tipul de
solutii transferabile în rezolvarea problemelor similare,
capacitatea de a întelege limbajul matematic, de a opera cu
simboluri, capacitatea de a rationa logic si ordonat, capacitatea de
a condensa rationamentele, gândire operatorie si flexibila
,flexibilitate si plasticitate a gândirii matematice, capacitate de
reprezentare spatiala, memorie matematica, cunostinte, priceperi,
deprinderi matematice, atitudinea pozitiva fata de activitatea
matematică. Dezvoltarea creativității și a gândirii
logico-matematică prin joc facilitează procesul de asimilare, de
consolidare și fixare a cunoștințelor. Prin joc matematica este
învățată din plăcere, nu din obligație. Orele de matematică
devin mai interesante, elevii devin mai interesați, mai activi,
devin mai încrezători în capacitățile lor. Am observat pe
parcursul activității mele didactice că introducând voit anumite
greșeli, elevii devin mai interesați , li se dezvoltă spiritul
critic și se simt mai importanți. Le spun tot timpul elevilor că
omul poate să facă zece lucruri bune iar în momentul în care
face o greșală va fi judecat mai degrabă în funcție de
greșală nu de lucrurile bune pe care le-a facut .
Dezvoltarea creativității la elevii este înteleasă greșit de
unii părinți. Ei cred ca prin meditații îi pot face să
înțeleagă mai bine matematica, dar greșesc. Elevii nu se mai
stresează să gandească, ei lasă totul în seama meditatorului
lor. Elevii trebuie lăsați și învățați să gândească
singuri. Dacă nu e lasat să gandească singur asa va face și în
viața reală, va aștepta tot timpul să vină cineva sa-i rezolve
problema. În momentul în care părintele constată că
întradevăr copilul are o problemă reală în înțelegerea
noțiunilor matematice, atunci poate să intervină .
Ce înseamnă să fac matematică? Ce înseamnă să rezolv o
problemă de matematică? Înseamnă să ies dintr-o situație
problemă. În momentul în care un elev rezolvă o problemă de
matematică simte ca a reușit să depășească un obstacol, simte
că a ieșit dintr-o dificultate. El devine involuntar mai
inteligent.
Principala tehnică de stimulare a creativității matematice este
Tehnica Mindmapping. Această tehnică s-a dezvoltat la sfârșitul
anului 1960 și inceputul anului 1961 cu ajutorul cercetătorului
Tony Buzan și activează întotdeauna ambele emisfere avand o
abordare logică, structurată care dezvoltă creativitatea deoarece
structura ierarhică a ideiilor dezvoltă idei noi prin creearea de
noi ramuri.
Este ca o hartă a minții care conține foarte multe informații
într-un spațiu restrâns, neavând o limită. Această tehnică
poate fi folosită în orice domeniu.
Regulile de bază în folosirea tehnicii Mindmapping sunt:
- Conceptul central este așezat întotdeauna în centrul paginii
iar în jurul lui sunt așezate ideile, gândurile și conceptele;
- Formatul trebuie să fie întotdeauna orizontal;
- De la acest concept se dezvoltă câteva ramuri mari din care se
ramifică ramuri mai mici, la fel ca un copac;
- Conceptele cheie se scriu întotdeauna deasupra ramurilor;
- Cuvintele cheie pot fi inlocuite cu simboluri;
- Secvențele se numerotează
Alte metode de dezvoltare a creativității care pot fi
utilizate în cadrul orelor de matematică sunt: brainstorming,
metoda mozaicului, metoda cubului, turul galeriei, ciorchinele, etc.
Puterea de a fi creativi este ceea ce ne definește ca oameni.
Creativitatea este un dar neprețuit pe care îl putem șlefui pe
tot parcursul vieții noastre. Matematica, deși este o știință
exactă, are cele mai multe legaturi cu viața și împreună cu
creativitatea fac „casă bună” și ne face să răzbim într-o
lume plină de probleme, ne face să „punem în ecuație” orice
problemă și să-i găsim întotdeauna soluția.

Bibliografie:
Ardelean L., Secelean N. – Didactica matematicii – noțiuni
generale, comunicarea didactică specifică matematicii, Ed.
Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2007
Dumitru I.A.- Dezvoltarea gândirii critice și învățarea
eficientă, Ed. De Vest, Timișoara, 2000