Cristea Vasile

Spre surprinderea mea, spre marea mea surprindere, recunosc, am aflat că domnul respectiv este poet, ba chiar este născut în satul în care îi învăţ eu pe copii limba şi literatura română. Mă recomandase un coleg învăţător, dar eu nu ştiam nimic despre acest lucru.
Domnul Cristea s-a arătat foarte binevoitor, foarte deschis la discuţii şi la orice activitate am fi dispuşi să propunem, legată de poezie. A făcut o donaţie de carte şi de revistă, dar, din păcate, nu a putut să stea prea mult.
Sper să discutăm mai mult şi mai multe la o viitoare întâlnire. Deja am nişte idei pentru...atunci, dar le voi dezvălui la momentul potrivit, în funcţie de reuşita sau nereuşita activităţii.
Domnul Cristea este...gen Eugen Barbu. De profesie geolog, actualmente pensionar, şi-a descoperit scânteierile de talent încă din vremea gimnaziului, dar...ştiţi cum e viaţa: nu te lasă pe drumul tău, te duce pe unde vrea ea. Ieşit la pensie, domnul Cristea şi-a reluat, sau...poate e mai bine spus preluat hăţurile fanteziei creative şi a publicat două volume de poezie pe care a venit să ni le prezinte.
Îl aşteptăm cu drag şi pe viitor!

Cristea Vasile
Geolog, poet

- Membru al Asociaţiei Scriitorilor şi Artiştilor din Ţara Dornelor
- Membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni
- Membru al Ligii Scriitorilor români, Filiala Iaşi

ACTIVITATE LITERARĂ

Vasile Cristea s-a născut la data de 16 martie 1941 în comuna Dorna Arini, judeţul Suceava. Era cel mai mic dintre fraţii familiei Gheorghe şi Eufrosina Cristea, respectiv trei fraţi şi două surori: Alexandru, Laurenţia, Ioana, Nicolae şi Vasile.
Preocupările literare ale lui Vasile Cristea s-au manifestat de timpuriu. Elev fiind prin clasa a V-a la Şcoala Elementară nr.1 din Vatra Dornei, a scris prima sa poezie la iniţiativa eminentului dramaturg Ion Luca, pe atunci profesor la această şcoală. Ca elev, a manifestat o aplecare deosebită pentru disciplinele umaniste, fiind foarte ataşat de limba română, istorie, geografie, geologie. Era un mare iubitor şi consumator de literatură. Această pasiune l-a însoţit şi în perioada studiilor universitare, când a început să exerseze mai cu temei exerciţiile de creaţie literară începute în timpul liceului. A continuat aceste preocupări şi în primii ani după începerea activităţii de geolog, în perioada 1967-1973, când îi mai rămâneau rezerve de timp pentru aceasta.
După anul 1973, din cauza ocupării întregului timp cu obligaţiile profesionale, puţinul răgaz rămas fiind ocupat de familie, preocupările pentru creaţia literară s-au diminuat până la a deveni o raritate.
După pensionarea survenită în anul 2001, a revenit la preocupările literare, recuperând din arhiva proprie, cu sprijinul devotat al soţiei sale, creaţiile din tinereţe şi trecând la o participare activă la manifestările publice din domeniu care se derulau la Vatra Dornei şi Suceava.
Un moment important în activitatea sa a fost accederea lui în Asociaţia Scriitorilor şi Artiştilor din Ţara Dornelor (ASATD), la iniţiativa preşedintelui acelei asociaţii, regretatul profesor Gheorghe Grigorean.
În anul 2010 a fost editat primul său volum de poezii, intitulat „File de Jurnal”, iar în 2013, al doilea volum, intitulat „Evadări”. În aceeaşi perioadă a publicat numeroase poeme în revistele „Moldova Literară” de la Iaşi şi „Agora Literară” de la Cluj.
Datorită activităţii sale literare, a fost cooptat ca membru al Ligii Scriitorilor Români, filiala Iaşi şi al Societăţii Scriitorilor Bucovineni.

Jurnal

Pe fila-ntâi am scris „a fi”
Şi, mulţumit de felul apei,
Am scris o odă pentru mama
Când ziua-n tâmplă mă izbi.

Pe fila doua, ezitând,
Am scris un „sau” urmat de puncte,
Cuprins de-o vagă îndoială
De râul meu crescând în albii
Şi-n valul lui am scrijelit
Un cânt lui Eros c-un cuţit.

Pe fila treia n-am mai scris.
Am renunţat. Era prea mult.
Şi-aşa cum este fila nudă,
Citesc pe ea şi mă ascult
În apa râului ce-o udă...

Bibliografie: Dârţu, Constantin-Toni, Personalităţi române şi faptele lor, 1950-2015, Iaşi, ed. Studis, pp.230-251