Cum îi oferim siguranță elevului cu autism

Autismul este o tulburare ce face parte din categoria tulburărilor pervazive de dezvoltare. Persoanele cu autism „văd” și „simt” lumea într-un alt mod. Persoanele cu autism sunt suprastimulate de tot ce este în jurul lor și nu au sentimentul de stabilitate. Deseori aceste persoane nu reușesc, din cauza suprastimulării, să se concentreze și să gestioneze anumite situații. În toate teoriile legate de terapia copiilor cu autism este pus accentul pe stabilirea unei rutini clare. Pentru a crea o rutină clară este nevoie de un anumit design pornind de la încăperea în care are loc terapia până la designul materialului intuitiv cu care realizăm activitatea.
În acest articol voi prezenta succint o modalitate pozitivă de amenajare a spațiului clasei astfel încât elevul cu TSA să se simtă comfortabil.
Voi începe cu pereții sălii de clasă. Cu toții avem obieceiul de a „înfrumuseța” pereții sălii de clasă cu planșe, imagini, tablouri etc. Aceste elemente atârnate pe pereți îi suprastimulează pe elevii cu autism și datorită lor progresul lor va fi semnificativ mai mic decât în cazul unor pereți albi și simpli. Totuși, tuturor ne plac culorile vii și atrăgătoare și dorim să ne simțim confortabil în sala de clasă. O sală de clasă cu pereți simplii și albi nu ne atrage. Din acest motiv vă propun următoarele exemple de „decorare” a sălii de clasă. Trebuie să ținem cont întotdeauna de faptul că orice afișăm trebuie să fie util și să aibă un scop bine determinat. Astfel în cadrul clasei mele, clasă formată din 5 elevi autiști, am reușit să găsesc un „sistem” astfel încât pereții să fie atractivi dar să nu suprastimuleze elevii. Totul a pornit de la un copac. Am pictat trunchiul copacului și am decis să mă folosesc de el pentru a învăța elevii anotimpurile. Am realizat din carton laminat flori pentru anotimpul primăvara, frunze verzi pentru anotimpul vara, frunze maro și galbene pentru anotimpul toamna și fulgi de nea pentru anotimpul iarna. Șocul inițial a existat în prima fază când le-am prezentat trunchiul copacului. Pentru a-i ajuta să se acomodeze cu prezența lui le-am solicitat să mă ajute să îl decorez lipind elementele pe copac. Astfel elevii au luat contact direct cu acesta și s-au acomodat treptat cu prezența lui în clasă. Pe urmă am schimbat elementele din copac împreună cu elevii. Am observat că aceștia au fost atrași de copac și s-au concentrat mai puțin la activități în primele 2-3 zile de la schimbarea elementelor. Apoi aceștia au rămas indiferenți față de prezența copacului în clasă. Totodată lângă copac am atașat o placa de polistiren pe care am realizat un caledar: poza cu anotimpul, lunile anotimpului, calendarul lunii în curs, zilele săptămânii și orarul zilei. În fiecare dimineață folosindu-mă de calendar și de copac am consolidat informațiile referitoare la anotimpuri, luni și zilele săptămânii. Am observat un interes crescut față de activitate și o reținere mai bună a informațiilor.
O altă modalitate prin care am reușit să le ofer confort și siguranță elevilor a fost prin delimitarea spațiului personal al fiecăruia și prin delimitarea sălii de clasă pe tipuri de activități. Fiecare elev are propria lui bancă cu poza lui pe ea, cât și o tăviță textilă pe un raft în care are materialele necesare activităților. Partea din față a clasei, unde sunt poziționate tabla, băncile și rafturile cu materiale reprezintă zona pentru stimularea cognitivă. I-am învățat pe elevi că acolo petrecem o parte bună din timp dar și că acolo realizăm diverse tipuri de activități precum: scriere, numărare, lucru manual, puzzle, pictură etc. În partea din mijloc a clasei am lăsat 2 bănci și 2 rafturi cu jucării. Partea din mijloc a sălii de clasă este cea destinată relaxării, jocului și sportului. În partea din spate a clasei e colțul lecturii și a odihnei, e un colț în care avem pernuțe și cărți de povești.
Împărțind sala de clasă și delimitând-o clar am observat că elevii percep mai bine spațiul și îi ajută să gestioneze mai bine situațiile stresante. I-am învățat pe elevi ca atunci când se simt frustrați sau stresați să meargă în cele 2 spații ale clasei unde pot realiza activități astfel încât să reducă nivelul frustrării și să evite „criza”. Am observat o îmbunătățire semnificativă referitoare la problemele comportamentale care apăreau înainte: agresivitate, frustrare, autoagresivitate, țipete, plâns isteric etc.
Clasa am organizat-o din anul 2018 și până în prezent am observat destul de multe aspecte pozitive: elevii au devenit mai autonomi, au învățat să își întrețină spațiul și lucurile personale; elevii au prezentat un comportament vizibil mai pozitiv; crizele de plâns isteric și de autoagresivitate s-au redus semnificativ; elevii se concentrează mai bine pe activitate deoarece știu ce urmează după aceea; elevii au reținut anumite noțiuni abstracte (lunile anului, anotimpurile, momentele zilei, zilele săptămânii) mai ușor și noțiunile s-au consolidat; conflictele între elevi au dispărut aproape total; elevii au început să ia mai des inițiativa și să îmi arate ce își doresc; comunicarea dintre mine și elevi și dintre elevi între ei s-a îmbunătățit.
În concluzie pot specifica faptul că nu doar intervenția terapeutului/ a profesorului are un impact asupra copilului cu TSA, cât și spațiul are un impact semnificativ asupra lui. Uneori observăm că elevii sunt agitați și nu știm de ce. Alteori observăm că o schimbare în spațiu (mutarea unei bănci, eliminarea unui covor) le provoacă acestora un disconfort major. De multe ori neglijăm spațiul în care lucrăm și ne axăm doar pe ceea cu ce lucrăm, dar, din punctul meu de vedere este un lucru pe care îl facem greșit. Pentru a avea un impact asupra copilului trebuie mai întâi de toate să îi oferim acestuia un climat plăcut și sigur. Dacă elevul se simte în siguranță și are emoții pozitive atunci terapia/exercițiul va avea șanse reale de reușită.