CUM NE AJUTĂ MUZICA ÎN INVĂȚAREA UNEI LIMBI STRĂINE

CUM NE AJUTĂ MUZICA ÎN INVĂȚAREA UNEI LIMBI STRĂINE

Profesor Doicescu Angela Francisca - Colegiul Naţional de Arte
„Regina Maria” Constanţa

Cu o experiență de peste douăzeci de ani de învăţământ, am
învățat ca profesor, că elementul fundamental pentru a obține
un rezultat bun în studierea limbii italiene este de a face
procesul de învățare cât mai plăcut, cât mai relaxat şi …
distractiv. Pentru ca studiul unei materii să fie atractiv şi
motivant, trebuie să ştim, noi, profesorii, să ne alegem
instrumentele de predare potrivite.
În ceea ce priveşte limba italiană, una dintre metodele mele
preferate de predare, şi, cu siguranță, surprinzător de
eficientă, este muzica. De ce? Ce se întâmplă când studiem
limba italiană prin cântece?

Iată câteva motive pentru care muzica este atât de utilă în
studierea limbii italiene.

 Pur și simplu funcționează!
Toți profesorii au remarcat că melodiile ajută la
îmbunătățirea tuturor abilităților de limbă,
de la gramatică la lexic, de la înțelegere la capacitatea de a
produce atât mesaje scrise, cât, mai ales, orale.

 Utilizarea limbii italiene din şi în viața de zi cu zi.
Cântecele nu numai că ajută la îmbogăţirea vocabularului, dar,
mai ales, ajută la achiziţia
unor cuvinte şi structure gramaticale, care contribuie la folosirea
limbii italiene de zi cu zi și cea colocvială. Sunetele ajută la
fixarea cuvintelor noi în memorie. Cuvintele sunt într-un context
şi astfel sunt mai uşor de asimilat şi de memorat. Este ca
atunci când o melodie pe care am auzit-o într-un restaurant
continuă să răsune în mintea noastră chiar și după ce ieșim.
Sigur, poate părea puțin obositor, dar ... funcționează!
Cuvintele, frazele, modalitățile de a spune că nu le-am putea
memora chiar și după un număr infinit de exerciții sunt, în
sfârșit ,întipărite în memoria noastră, gata să fie folosite
cu prima ocazie.

 Sunetele limbajului
Muzica are cu siguranță o mare putere de relaxare, care ajută la
concentrarea asupra
sunetelor și la familiarizarea acestora. Repetitivitatea tipică a
cântecelor, mai ales prin refren, fixează sunetul cuvintelor din
creierul nostru. În plus, muzica generează emoții, astfel încât
o melodie, cu bogăția sa de emoții positive, rămâne
întipărită în memoria noastră și cu ea toate acele fraze și
cuvinte noi pe care ai crezut că nu le-ai înţeles şi/sau
învățat vreodată!

 Motivarea și recompensele
Este un instrument pe care îl putem folosi și singuri, în orice
moment al zilei. Putem asculta
muzică în mașină, acasă, în timp ce facem sport şi (sau mai
ales) temele! Așa că frustrarea din cauza faptului că nu
găsești niciodată timp să te dedici pasiunii tale pentru limba
italiană se va transforma în mulțumire!

 În clasă.
Există multe activități care pot fi propuse ascultând un
cântec. Cântecele sunt o sursă bogată de limbaj autentic,
variat. Pot fi îmbunătățite pronunţia și ajută la fixarea şi
memorarea structurilor gramaticale.
Aici, însă, trebuie să avem grijă ca nivelul textelor
cântecelor să fie adecvat vârstei elevului, la fel ca și genul
musical.

 Cultura.
Melodiile sunt legate de cultura unui popor; în cazul nostru, de
limba italiană, un popor
latin de care suntem atât de legaţi. Multe cântece din
repertoriul italian ne permit să aflăm mai multe despre cultura
italiană, trebuie doar să acordăm atenție subiectelor textelor,
alegerii lexicului autorului și a altor detalii.
Poate fi combinația potrivită de plăcere și învățare, Muzica,
în general, dar mai ales cea italiană, poate trezi în noi, în
elevii noştri, în toţi cei care doresc să înveţe şi să
aprofundeze italiana, emoţii puternice, sentimente, trăiri.
Cântecele pot fi, cu siguranță, instrumentul care ne invită să
începem să studiem o limbă străină.
Niciodată nu este prea târziu să începem să studiem imediat
limba italiană!

Bibliografie
 Cameron, L Teaching Languages to Young Learners. Cambridge
University Press, 2001
 Costamagna, L.; Marasc, V; Santeusanio, N. L'italiano con le
canzoni, Guerra Edizioni, 2006
 Murărescu, S.; Cântece pentru învaţarea limbilor străine,
Bucureşti, 1979