Dascalul postmodern

DASCĂLUL POSTMODERN

Prof. Dr. Badea
Raluca, Colegiul Național Alexandru Ioan Cuza, Ploiești

Trăim într-un timp al metamorfozelor, iar acest aspect are impact
major în toate domeniile. În orice sistem care are ca obiect
educația, rolul factorului uman este esențial. Omul sfințește nu
doar locul, ci tot ceea ce realizează.
Actul educațional în zilele noastre, pentru a fi productiv, este
imperativ a se descoperi o formulă care să construiască o
relație de comunicare eficientă între participanți, în care se
conștientizază rolul de partener asumat de fiecare în parte.
Alegem să ne oprim asupra cadrului didactic postmodern deoarece
orice dascăl ajunge a se visa constructivist într-o lume
dinamică, în care gândirea out of the box constituie un mare
avantaj.
Un profesor postmodern este foarte flexibil, curajos, implicat și
creativ. Cui nu i -ar plăcea o lecție out of the ordinary, într-o
lume în continuă mișcare și perpetuă căutare de inedit?! Să
faci parte dintr-un mecanism elvețian, metaforic vorbind, este
visul oricui își exercită pasiunea la locul de muncă. Sistemul
nostru de învățământ are nevoie de o infuzie de postmodernitate
pentru a se adapta noilor nevoi ale elevului. Profesorul ar trebui
să aibă în fișa postului, ca aspecte sine qua non, empatizarea,
inteligența emoțională- fie că se traduce prin adaptabilitate,
abilități de comunicare eficientă, sau prin orice altă calitate
necesară profesiei, precum și gândirea critică, calitate pe care
este imperativ să o dezvolte și elevilor.
Se spune că elevul este centrul actului educativ și suntem de
acord cu această afirmație, însă am adăuga că, pentru a îl
fixa pe el în mijloc, avem nevoie să ne concentrăm, mai întâi,
asupra impactului pe care cadrul didactic îl are în educație. Nu
degeaba împăratul, în Japonia, se închină numai profesorului.
Acesta face parte din singura categorie socială care stă la baza
formării tuturor celorlalte. Profesorul constructivist ia
materialul didactic și îl alchimizează prin intermediul
imaginației, creativității și capacității de a utiliza tot
ceea ce îi oferă universul interior/exterior, ca instrument
constructiv
Viziunea postmodernă asupra lumii, fie că este exprimată în
literatură, artă plastică sau pedagogie, introduce individul
înt-un univers armonios, ca pe o piesă de puzzle, conștientizând
că piesa este la fel de importantă ca imaginea de ansamblu.
Fragmentarism în unitate și unitate în fragmentarism, acest scop
traducându-se de profesorul constructivist ca recunoaștere a
elevului ca unicitate, ca acceptare a rolului de ghid în
descoperirea cunoașterii subiective a fiecăruia. Cadrul didactic
își asumă rolul de moderator al unui proces în care elevul
își descoperă abilități și își formează deprinderi și
competențe pentru a își construi comportamente, atitudini și
valori propice unei vieți echilibrate.
Profesorul postmodern cooperează cu elevul și îi oferă acestuia
o multitudine de forme atractive în care să coopteze cunoștințe
creatoare precum și valori necesare dezvoltării armonioase a
viitorului adult. Învățarea prin descoperire implică
flexibilitatea și creativitatea cadrului didactic, care iese din
zona de confort și folosește mediul înconjurător pentru a îi
dezvolta copilului autonomia. El știe că tehnologia a devenit o
realitate importantă și o utilizează echilibrat, pentru a stimula
mai multe tipuri de memorie simultan sau pentru a facilita o
abordare transdisciplinară care teleportează pe alte continente.
Totuși, înzestrat cu inteligență emoțională, axează
învățarea pe explorarea ce are la bază contact uman și
amplifică consolidarea unui fond sănătos de valori, prin
educație ecologică, voluntariat și o implicare cât mai
consistentă în mediul social.
Bariera dintre generații a fost mereu un subiect generator de
polemici, fie că aceasta a fost între părinți/bunici-elevi, fie
între profesori-elevi, alegând, desigur, dintre categoriile
esențiale demersului nostru. Incongruența educației/viziunii
asupra vieții a dus la astfel de incompatibilități, adesea
exagerate. Suntem ființe inteligente, ergo adaptabile, ceea ce
oferă majorității oportunitatea de a schimba paradigma. Nu toți
avem o imaginație debordantă, dar cu toții o putem dezvolta și
putem învăța de la ceilalți. Se poate construi o educație de
succes și în școli și se pot construi și relații minunate
interfamiliale, exersându-ne flexibilitatea.
Dascălul postmodern este într-o continuă metamorfoză, preocupat
de anularea limitelor și expansiunea orizontului propriu pentru a
îl putea dirija pe cel al elevului, entuziasmat și pasionat de
profesia pe care o iubește și, dornic să schimbe lumea, știe că
primăvara începe și cu o singură floare, atâta timp cât nu
renunți. Perseverent, răbdător, empatic și ambițios, el
construiește pentru un viitor demn de umanitate.