DEMOCRATIA SE INVAȚĂ ÎN ȘCOALĂ

DEMOCRATIA SE INVAȚĂ ÎN ȘCOALĂ

Prof. CIUPITU-ALDEA SIMONA,
Colegiul Tehnic "Danubiana" Roman, jud. Neamț

Trebuie să recunoaştem că pentru persoanele mature şi cele mai vârstnice, a-şi schimba modul de gândire este foarte dificil, căci, după cum spun psihologii, după patruzeci de ani se instalează rigiditatea în gândire iar receptivitatea scade. În schimb, în ce priveşte adolescenţii şi tinerii, ei pot fi educaţi către o anume percepţie cu privire la drepturile omului şi la democraţie.
Societatea în care vor trăi acestia depinde în mare măsură de concepţia pe care şi-o formează acum, în anii şcolarităţii, despre valoarea, natura şi modelul de funcţionare a democraţiei şi a drepturilor omului.
Pe parcursul a câteva ore de dirigenţie este bine să fie lămurite următoarele chestiuni:
- Ce este o valoare socială ?
- În ce condiţii determină val orile atitudinile sociale ?
- Care este raportul dintre, valori, norme, atitudini ?
- Ce este o atitudine antisocială ?
- Pot să apară conflicte între individ şi societate ?
- Există o criză a valorilor ?
- Ce rol are exemplul în structura sistemului axiologic al unei persoane ?
- Cum se manifestă toleranţa ? Dar intoleranţa ?
- Cun se raportează elevul (elevii) dintr-o şcoală la valori ?
- Ce valori interiorizează ei, în raport cu aşteptările proprii (de exemplu, aceea de a avea un loc de muncă) şi contextul social (de ex. şomajul) ?
- Ce fel de valori şi norme legate de comunicare sunt importante pentru democraţie ? Cum pot fi ele ,,învăţate’’ ?
- Există valori specifice democraţiei ? De ce natură sunt ele, religioasă sau laică ?
- Care este raportul dintre valori şi norme ? Ce sunt valorile ?
Valoarea reprezintă termenul utilizat pentru a desemna idei generale, abstracte despre ceea ce un individ sau un grup de oameni consideră bun sau rău, potrivit sau nepotrivit. Ele pot fi ,,pozitive’’ sau ,,negative’’ şi exprimă ceea ce oamenii consideră (sau nu) valoros sau demn de apreciere.Valorile sunt ierarhizate ca fundamentale (exemplu – binele moral) iar altele ca derivate (exemplu – cinstea, respectul).În antichitate, Socrate, Platon şi Aristotel au realizat analize interesante privind problema valorilor morale cardinale.
Valorile cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948) sunt desemnate ca valori universale, acceptabile de către comunităţile umane, deoarece se referă la valorile fundamentale ale vieţii omului: Viaţa, libertatea, proprietatea, respectul, fericirea, subsumabile valorii centrale care este demnitatea persoanei (după Kant).Totuşi, receptarea lor este extrem de controversată în alte culturi decât cea europeană, ceea ce arată că universalitatea lor e departe de a fi realizată.Are loc o schimbare, o redefinire a valorilor în zilele noastre. În România, de exemplu, valori ca libertatea sau proprietatea cunosc o relansare după 1989, iar altele sunt redefinite.De exemplu ,,bunul cetăţean’’ nu mai este cel care execută fără a comenta deciziile conducerii politice, ci este o persoană deschisă şi critică ce se implică în luarea deciziilor, în viaţa comunităţii.
De foarte timpuriu copii învaţă că au voie să facă anumite lucruri iar altele le sunt interzise. Din jocurile pe care le joacă cu prietenii, le este cunoscut copiilor că în viaţă trebuie să ne conducem după anumite reguli, dar, tot prin joc ei învaţă că, uneori a nu respecta regula poate fi un avantaj. Astfel, ei încep să se întrebe ,,de ce trebuie să respectăm regulile’’ sau ,,de ce trebuie să fim morali?’’ Orice normă (sau regulă) are la bază anumite valori. Astfel ,,să nu ucizi’’ are la bază valoarea reprezentată de sfinţenia vieţii.
O întrebare fundamentală legată de înţelegerea democraţiei este dacă acesta are la bază un anumit set de valori universale sau dacă ele nu sunt cumva doar valori ale civilizaţiei europene, aflate în incapacitatea de a fi transferate altor culturi. Între factori care influenţează solidaritatea unei democraţii, cultura deţine un loc important. De aceea afirm că valori ca libertatea politică individuală, egalitatea în drepturi sau proprietatea privată nu au aceeaşi rezonanţă în cultura din Asia sau Africa.
Morala este acea orientare pe care o avem între bine şi rău. În şcoală trebuie făcută o educaţie morală şi o educaţie civică de tip democratic. Aceasta din urmă nu înseamnă îndoctrinarea în sens negativ, al impunerii unui punct de vedere convenabil puterii care nu lasă loc de opinii personale. Ea înseamnă transmiterea către elevi a unui set de idei şi valori ce contribuie la fundamentarea democraţiilor moderne de tip liberal. Sistemul democratic autentic este unul care cultivă comunicarea socială, dezbaterea publică într-o comunitate ce dialoghează.
Societatea românescă de astăzi e confruntată cu mari dificultăţi economice. De aceea sistemul nostru de valori este în criză. Trăim într-o societate săracă. Ne punem întrebarea dacă un sistem democratic poate fi consolidat într-o astfel de societate. Şcoala nu îşi mai permite doar ,,să reproducă sistemul social’’. Ea nu ar reproduce decât un sistem confuz. Trebuie să îşi ajusteze universul valoric la noi valori şi principii – individualism, pluralism, opţiune, opoziţie, proprietate privată, libertatea conştiinţei. Mai mult ca oricând, şcoala e datoare să contribuie la edificarea de societate, prin impactul de idei pe care îl are asupra părinţilor, elevilor şi profesorilor înşişi.
Să remarcăm chiar un paradox şi anume că întreaga comunitate şcolară e chemată să reflecteze asupra noilor idei şi principii democratice, într-un timp care nu lasă prea mult loc şi timp reflecţiei însăşi. În cadrul orei de dirigenţie le-am prezentat elevilor mei câteva din drepturile fundamentale ale omului extrase din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului :
- articolul ce stipulează că toate fiinţele umane se nasc libere şi sunt egale în demnitate, drepturi, fără deosebire de sex, rasă, religie, limbă.
- orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, libertate, securitate a persoanei.
- este interzisă scalvia, sunt interzise torturile şi pedepsele.
- orice om are dreptul la judecată obiectivă şi la prezumţia de nevinovăţie.
- este asigurat dreptul la proprietate, dreptul de a participa la viaţa comunităţii în care trăieşte, la conducerea societăţii.
- orice om are dreptul la învăţătură, la un loc de muncă.
Din discuţiile cu elevii am remarcat faptul că puţini stabilesc o legătură între drepturile naturale – viaţă, libertate, egalitate – şi cel de proprietate. Cred că aceasta este o urmă a mentalităţii comuniste, când proprietatea privată era pusă la zid.
Elevii mei au fost informaţi că într-o societate modernă, sistemul politic democratic se bazează pe câteva principii generale: parlament reprezentativ ( participare la guvernare prin intermediul reprezentanţilor aleşi care răspund în faţa celor ce i-au ales); separarea puterilor în stat, domnia legii (în opoziţii cu domnia forţei), garantarea drepturilor civile. Pentru a putea exista, democraţia are nevoie de cetăţeni responsabili care trebuie să acţioneze pentru respectarea principiilor ei, care să participe activ la rezolvarea problemelor comunităţii în care trăiesc. Respectul faţă de sine, faţă de ceilalţi, asumarea consecinţelor propriilor fapte, autodisciplina, conştiinţa civică, toleranţa diversităţii de opinii şi credinţe, solidaritatea şi loialitatea faţă de valorile democraţiei, sunt virtuţi civice pe care trebuie să le cultivăm la elevi încă de pe băncile şcolii, pentru ca ei să devină cetăţeni responsabili.
Putem realiza cu elevii diverse acţiuni de implicare a lor în viaţa comunităţii, şi anume:
- să meargă la un azil de bătrâni să ajute după puteri;
- să îngrijească spaţiul verde din faţa blocului;
- să planteze flori şi arbori într-o zonă din oraş;
- să ecologizeze diverse spaţii;
- să îngrijească un monument istoric.
Din discuţiile cu elevii mei am observat că ei sunt interesaţi în primul rând de drepturile şi libertăţile personale, cele care îi afectează direct şi că manifestă dezinteres pentru cele care ţin de cadrul social necesar exercitării lor efective. Trebuie intervenit în aşa fel ca pe ei să nu îi intereseze doar ce se întâmplă în casa proprie, căci ei vor fi alegătorii de mâine şi voturile lor vor decide, în final, cum ar fi locul în care vor trăi. Şcoala, în particular dirigintele, trebuie să îi consilieze pe elevi în special în privinţa drepturilor şi obligaţiilor civice, pentru a provoca interesul acestora faţă de problematica socială a drepturilor omului, faţă de consolidarea democraţiei în România, în perspectiva ca ei să devină cetăţeni responsabili într-o societate democratică. O etapă importantă în formarea la elevi a respectului pentru libertate şi democraţie este efortul nostru de a-i educa în spiritul toleranţei.
În acest scop, în cadrul a două ore de dirigenţie cu tema ,,Toleranţa – virtute, slăbiciune sau un amestec între cele două’’, mi-am propus următoarele obiective:
- să înţeleagă elevii noţiunea de toleranţă;
- să argumentez necesitatea toleranţei în angrenajul relaţiilor din cadrul familiei, colectivului clasei sau societăţii;
- elevii să identifice acte de toleranţă, respectiv intoleranţă;
- să evalueze actele comportamentale în funcţie de principiul toleranţei;
- elevii să-şi canalizeze conduita morală şi comportamentală spre toleranţă;
- pe baza înţelegerii principiului toleranţei am urmărit ca elevii să-şi modeleze comportamentul şi să probeze în practică o conduită tolerantă, nonviolentă, conciliantă, de coexistenţă paşnică cu ceilalţi.
Conceptul contemporan de ,,toleranţă’’ face apel la sentimente, altitudine, comportamente opuse agresivităţii, intransigenţei de orice fel.Ce înseamnă de fapt a fi tolerant ? A tolera pe cineva înseamnă a-l înţelege şi a-l accepta. Prin toleranţă înţelegem cunoaşterea, recunoaşterea şi acceptarea modului diferit de a fi al persoanelor sau grupului din jurul nostru. Modul diferit de a fi se referă la diferenţe de idei, de credinţe, de convingeri, de opinii. Numai bazându-ne pe toleranţe şi respect reciproc se pot rezolva conflictele în mod paşnic. Să accentuăm totuşi faptul că e dificil să fii tolerant când cineva e nedrept. Astfel de situaţii ar fi: luarea de mită, discriminări de orice fel, orice abuz, adresarea necuviincioasă (lipsită de respect), proferarea de injurii.
Iată în continuare un enunţ care exprimă toleranţa: ,,Dispreţuiesc punctele voastre de vedere, dar sunt gata să mor pentru dreptul vostru de a le exprima’’. Elevii mei au venit cu următoarele fapte care, au evidenţiat şi ei sunt intolerabile:omuciderea, violul, furtul, tâlhăria, sperjurul, escrocheria, mojicia.
Ca fapte tolerabile, ei au indentificat:preferinţele muzicale sau vestimentare, opţiunile unui coleg în raport cu un punct de vedere sau altul, credinţele şi tradiţiile pe care le respectă alţii.
Un exemplu de intoleranţă pe care l-am prezentat elevilor mei este cazul Giordano Bruno, filozoful italian renascentist care a plătit cu viaţa pentru ideile sale revoluţionare, prin care înfruntă o instituţie inchiziţională – Tribunalul Inchiziţiei, Biserica Catolică însăşi, care l-a condamnat la arderea pe rug, ca eretic. Este vorba în acest exemplu de intoleranţă faţă de convingerile altuia. Societăţile democratice de azi garantează şi promovează pluralismul de idei, dreptul la opinie, la exprimarea scrisă sau orală a convingerilor.
Am realizat la clasă un sondaj de opinie în care, una din întrebările puse era: ,,consideraţi că este bine ca în România să existe mai multe partide politice ?’’ În proporţie de 70%, elevii consideră că nu este bine acest lucru. Este un exemplu de intoleranţă politică, un exemplu ce demonstrează ca o mare parte din populaţie respinge dreptul legal la existenţă al unor partide admise prin constituţie, doar pentru că nu sunt de acord cu convingerile acestora. De aici reiese concluzia că spiritul toleranţei şi cultura diferenţei sunt încă firave la noi. În anul școlar 2021-2022 am lansat în școală proiectul ,,Democraţia și drepturile omului– aspecte educative şi culturale’’. Acesta îşi propune să dezvolte cunoştinţe, aptitudini pe care să le impună calitatea de cetăţean responsabil într-o societate democratică, ce se bazează pe respectarea drepturilor omului.
În cadrul proiectului au fost desfășurate activităţi ca:
• Sistemul de învăţământ din România – cadru de desfăşurare a cercetărilor în domeniul
educaţiei civice la nivelele de învăţământ gimnazial și liceal.
• Contextul educării şi instruirii copiilor rromi.
• Coexistenţa elevilor prin toleranță și prevenirea discriminării.