Desenul la școlarii mici-"ora salvatoare"?!?

Desenul la școlarii mici-ora salvatoare?!?

Prof. înv. primar Ionela Balaban
Scoala Gimnazială Nr.1 Turluianu, com. Berești-Tazlau, Jud. Bacău

Timpul alocat unei ore de curs a fost o bună perioadă o mare
problemă pentru mine-curgea prea repede, prea iute, pentru a putea
transmite, recapitula, aprofunda, consolida sau evalua ceea ce-mi
propuneam în cadrul unei lecții. Erau dese momentele când cu greu
reușeam să realizez ceea ce-mi propuneam prin standardele
autoimpuse riguros în proiectare.
Exista tentația de a sacrifica o oră de desen, muzică sau
educație fizică, pentru ore mult mai importante, pentru a calcula,
rezolva probleme, fracții, necunoscute, pentru a mai explica încă
o dată elevilor ce-i cu părțile de vorbire sau propoziție, cu
predicatul nominal sau complementul, sau, pur și simplu, pentru a
mai pune, a nu-știu-câta oară în scenă piesa pentru Crăciun
sau 8 Martie sau Paște.
Ora de desen deținea titlul de „ora salvatoare!”, în care
putem să recuperez conținuturi mai complexe care necesitau mai
mult timp pentru înțelegere; era salvarea, fiind menită șă
umple lacunele elevilor, iar româna și matematica-pietrele de
temelie ale cunoașterii și dezvoltării, disciplinele cărora li
se cuvinea totul, pentru că, pentru a cita un parinte al unui elev
de-al meu, „trebuie să știi să scrii șă să socotești,
restul nu mai contează!” Eram foarte conștientă de importanța
cititului și socotitului, dar, cu toate astea mă simțeam oarecum
vinovată când uneori mai rupeam din orele de desen în detrimentul
matematicii.
După ce am studiat acest domeniu în amănunt în literatura de
specialitate pentru lucrarea de licență ( Strategii de realizare a
educației artistico-plastice la ciclul primar) și apoi pentru cea
de gradul I (Educația estetică la clasele I-IV-de la tradiție la
actualitate), am considerat că trebuie să acord o mai mare
importanță orelor de educație plastică, le-am înțeles cu
adevărat menirea pentru procesul instructiv-educativ și, mai ales,
pentru dezvoltarea cât mai armonioasă a personalității celor
mici. Nu e de ajuns doar de limba română și matematică, e nevoie
și de arte frumoase, arte care reprezintă de fapt hrana sufletelor
elevilor. Ei trebuie de mici să înțeleagă secretele culorilor,
armonia lor, modalitățile de folosire a tehnicilor de lucru, iar
în acest fel, încet-încet, vor reuși să pătrundă în tainele
artelor plastice și, în același timp își vor dezvolta și
calitățile creative.
Plecând de la afirmaţia lui Aristotel (384-322 î.e.n), precum că
„desenul să fie studiat pentru dezvoltarea sentimentului
frumosului şi nu să devină o meserie!”, dar şi de la cea a
înaintaşului său, Platon, care cerea ca „ frumosul să se educe
prin frumos”, sunt de părere că educaţia artistico-plastică ca
și componentă importantă a educaţiei estetice, este un cadru
favorabil pentru descoperirea aptitudinilor, dezvoltarea
creativităţii, formarea răbdării, a îndemânării, a simţului
pentru frumos, a dragostei pentru frumos, trăsături ce împlinesc
personalitatea micului şcolar şi, chiar dacă nu va ajunge un
artist, acesta va avea sufletul mai frumos, mai sensibil, mai
fericit.
Consider că educaţia plastică este o disciplină de
învăţământ la fel de importantă ca şi celelalte de la ciclul
primar, deoarece formează o altfel de exprimare, un altfel de
limbaj, limbajul artelor plastice. Dacă în orele de matematică
elevii învață despre numere, necunoscute, operații, probleme,
figuri geometrice, unități de măsură etc., la limba și
literatura română despre cuvinte, propoziții, texte, etc., prin
educație plastică se conturează felul copilului de a fi,
desenul copilului spune multe lucruri despre gândurile ce-l
frământă, sentimente, plăceri, dorinţe, simpatii, antipatii.
Într-un cuvânt, printr-un desen, poţi cunoaşte multe despre un
copil. Acestea sunt doar câteva din beneficiile aduse de educaţia
artistico-plastică, de artă, în general, în viaţa şcolarului
mic. De noi, adulţii din jurul lui (părinţi, educatori,
învăţători), ţine modul cum reuşim să-l sprijinim în
demersul artistic şi cum îl stimulăm în acestă direcţie.
Beneficiile aduse prin ora de desen sunt multiple-cunoști copilul
mai bine, îi cunoști gândurile, ideile, sentimentele, visele, îi
descoperi preferințele și plăcerile, într-un cuvânt îi
descoperi felul lui de-a fi, acest lucru fiind foarte important și
de un real folos și la celelalte discipline, pentru că te ajută
pe tine, ca dascăl, să gestionezi, să coordonezi anumite
situații ivite.
În concluzie, pentru o dezvoltare armonioasă a școlarului mic e
necesară realizarea tuturor laturilor educației (educația
intelectuală, educația morală, educația tehnologică, educația
fizică, educația tehnologică și educația estetică), deoarece
ele se favorizează și condiționează reciproc.