Despre rezilienţă şi dezvoltarea acesteia la elevi

Friedrich Nietzche spunea in “Amurgul zeilor” ceva de genul “Tot ceea ce nu te distruge te face mai puternic “. Asta ar însemna că unele evenimente neplăcute din viaţa noastră , nu toate , ar trebui să ne întărească şi nu să ne dărâme. Dacă ne-am controla emoţiile am putea face faţă mai uşor unor situaţii mai dificile.
Şi în mediul şcolar se întâlnesc numeroase cadre didactice care fac cu greu faţă emoţiilor sau situaţiilor deranjante precum şi numeroşi elevi care eşuează deoarece nu au capacitatea de a-şi gestiona emoţiile , de a-şi reveni după un eşec , într-un cuvant nu pot fi rezilienţi.
Rezilienţa este un termen care se poate defini ca abilitatea de a gestiona şi a face faţă situaţiilor stresante- mari sau mici şi a rămâne în echilibru psihic.
Evident toate persoanele sunt lovite de emoţii, inclusiv cele reziliente,dar nu trebuie să lase ca emoţiile să le controleze .
Persoanele reziliente emoţional nu îşi neglijează emoţiile sau experienţele, nu le tratează cu indiferenţă, nu le resping, însă nu lasă aceste emoţii negative să preia controlul şi să le copleşească propriile decizii şi viaţa.
Pe scurt putem defini rezilienţa ca fiind capacitatea de a-ţi reveni rapid după dificultăţi .
Orice persoană îşi poate dezvolta aceasta capacitate . dacă este adult , iar dacă este elev i-o putem forma noi cei implicaţi în actul instructiv-educativ.
Să vedem care sunt trasăturile unei persone reziliente:
 Păstrarea calmului şi a siguranţei în situaţii de criză
 Tolerarea situaţiilor incerte
 Menţinerea optimismului
 Adaptarea rapidă la noi situaţii
 Păstrarea simţului umorului
 Formarea unei păreri bune despre sine
 Imbogăţirea permanenta a cunoştinţelor din diferite situaţii de învăţare (experienţe proprii sau experienţele altora)
 Menţinerea curiozităţii şi a nevoii de a pune întrebări
 Găsirea de soluţii în rezolvarea problemelor
 Comportarea flexibilă în diferite situaţii
 Păstrarea încrederii în calităţile sale empatice şi în propria intuiţie
 Şi altele.
Dacă ne uităm la noi înşine putem regăsi o mare parte din aceste trăsături , dar le găsim doar în situaţii positive.
Acelaşi lucru-l putem spune şi despre elevii noştri.
Pentru a dezvolta această abilitate la copii şi la elevi trebuie să parcurgem mai multe etape pas cu pas.
În primul rând trebuie dezvoltate abilităţile sociale şi emoţionale ale copiilor .Copiii trebuie învăţaţi copiii să îşi facă prieteni şi cum să îşi menţină o relaţie de prietenie. De asemenea trebuie dezvoltată empatia , capacitatea de a înţelege cum se simte o altă persoană, de a simţi suferinţa sau disconfortul celuilalt, reprezintă o achiziţie importantă în procesul de dezvoltare a rezilienţei.
Copiii au nevoie de suportul întregii familii precum ,în contextul educaţional, copiii au uneori nevoie de sprijinul cadrelor didactice pentru a reuşi să se integreze si să relaţioneze cu colegii de şcoală. Conectarea cu ceilalţi oferă un puternic suport social şi reprezintă un factor cheie în dezvoltarea rezilienţei la copii şi adolescenţi.
În al doilea rând copiii trebuie încurajaţi să ofere ajutor celorlalţi şi să participe la acţiuni de voluntariat.
În al treilea rând copiii trebuie învăţaţi să respecte programul zilnic ( masă,somn,teme,joacă).
În al patrulea rând trebuie limitat accesul la situaţii care provoacă îngrijorare. În contextul educaţional, cadrele didactice pot contribui la construirea rezilienţei, prin alocarea, pe parcursul unei zile de şcoală, a unui timp nestructurat care să le permită copiilor să fie creativi.
În al cincilea rând trebuie pus accentual pe importanţa stilului de viaţă sănătos. Pentru aceasta exemplul personal este cea mai bună metodă. Dacă părinţii şi profesorii mănâncă sănătos , nu fumează şi nu consumă alcool , atunci şi copiii vor fi mai reticenţi în abordarea acesor lucruri dăunătoare. De asemenea e foarte importantă mişcarea şi odihna.
Stabilirea obiectivelor reprezintă un moment important in educarea copiilor pentru a fi rezilienţi .Copiii trebuie învăţaţi sa-şi stabilească obiective realiste , rezonabile şi nu să-şi propună să obţină luna de pe cer.
Totodata copiii şi elevii trebuie să primească un feed-back pozitiv,dar unul care sa-i motiveze şi să nu pară o rutină.
În al şaptelea rând trebuie cultivat respectul faţă de sine la copii şi elevi prin încurajarea să ia decizii corecte şi să inveţe din greşeli. În contextul educaţional, copiii trebuie ajutaţi să identifice maniera în care realizările lor individuale sau comportamentul lor individual contribuie la climatul şi starea de bine din clasă.
Un alt pas important este accentuarea aspectelor pozitive care pot apărea în viitor, care exersează abilitatea copiilor de a remarca cu precădere lucrurile bune care li se întâmplă în viaţă şi faptul că pot merge înainte, chiar dacă în prezent, trec printr-un moment extrem de dificil.
La fel de importantă este comunicarea cu copiii şi elevii şi oferirea posibilităţii de a se dezvălui. În contextul educaţional, se pot planifica sesiuni de discuţii despre momentele dificile prin care au trecut copiii şi despre ce a învăţat fiecare din confruntarea cu ele.
Acceptarea schimbării ca element vital trebuie învăţată cu copiii . Aceştia trebuie să vadă schimbarea ca fiind o parte naturală a vieţii noastre. În contextul educaţional poate fi evidenţiat modul în care schimbarea apare când elevii trec de la o clasă la alta, de la un nivel de şcolarizare, la altul. De asemenea, este important să se discute modul în care aceste schimbări influenţează dezvoltarea lor.
La şcoală pot fi realizate o serie de activităţi în cadrul orelor de Consiliere şi orientare. Copiii pot fi implicaţi direct în activitãţi, grupul de elevi coagulându-se foarte repede. Tehnicile de lucru care pot fi utilizate sunt:
 jocul şi jocul de rol,
 brainstorming,
 demonstraţia,
 discuţia în grupul mare pe studii de caz,
 problematizarea pe grupe mici,
 expunerea prin power point,flipchart, fişe de lucru.
Se pot folosi o serie de exerciţii pentru a realiza paşii menţionaţi mai sus:
“Ghemul şi ploaia”
„Cine sunt eu?”
„Ghiceşte emoţia”
„Cum ne ajutã şi cum ne încurcã emoţiile?”
“Afişul pe spate”
“Despre mine vã spun cã...”
“Ce este o relaţie?”
“Cum ai reacţiona dacã ţi-aş spune...?”
“Eu şi conflictul”
“Ai o problemã-cautã ajutor!”

Repere bibliografice:
http://www.alinabaciu.ro/rezilienta-emotionala
http://www.parintibuni.ro/index.php/Parenting-de-la-A-la-Z/rezilienta-un-cadou-pentru-viata.html
Stãnculeanu,Diana şi Irina Petrea-GHID DE BUNE PRACTICI pentru educaţia pozitivã a pãrinţilor, cadrelor didactice şi elevilor,Bucuresti,2011,