DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE ÎN PROCESUL DE RECEPTARE A MESAJULUI SCRIS

DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE ÎN PROCESUL DE RECEPTARE A MESAJULUI
SCRIS

Prof. înv. primar, Mocăiță Mariana
Școala Gimnazială Petrești, Jud. Dâmbovița

Formarea şi dezvoltarea competenţelor de citire constituie o
provocare majoră pentru un cadru didactic. Cu atât mai mult cu
cât cerinţele de astăzi necesită inovaţie, aplicarea metodelor
şi tehnicilor de învăţare interactive şi cooperative.
Pornind de la ideea că gândirea critică se exersează şi se
dezvoltă practicând-o, se impune extinderea utilizării metodelor
şi tehnicilor RWCT în orele de limba şi literatura maternă.
Care este relaţia dintre citire şi gândire critică? Citirea este
un proces bidirecţional. Pe de o parte, cititorul, prin adăugarea
capacităţilor intelectuale, experienţelor de limbaj şi
cunoştinţelor anterioare, înţelege mesajul textului. Pe de altă
parte, receptând mesajul îşi creează o versiune proprie de idei.
În consecinţă, citirea este un proces de gândire. Receptarea
mesajului scris poate fi promovată prin întrebări ce necesită
capacităţi de gândire de nivel superior. Valorificarea
curiozităţii şcolarilor mici, încurajarea formulării unor
întrebări de către ei înşişi contribuie la dezvoltarea
capacităţilor de gândire (Fisher, 2002).
Un instrument eficient care poate promova gândirea critică este
interogarea. Dar care sunt întrebările care nu limitează
gândirea elevului la o simplă reproducere?
O întrebare bună este deschisă, stimulează curiozitatea, ascunde
posibilităţi şi probleme, atrage atenţia asupra ceva, îi
determină pe elevi să se implice în activităţi, să
interpreteze şi să analizeze informaţiile, să mediteze, să-şi
imagineze, să gândească, să rezolve probleme, să găsească
soluţii. O întrebare bună valorează cât o mie de răspunsuri,
determinând organizarea informaţiei, evaluarea ideilor existente
şi crearea de idei noi.
Un aspect de care trebuie să ţinem seama în procesul de
interogare îl constituie „timpul de aşteptare”- perioada în
care profesorul aşteaptă, înainte de a pune o altă întrebare.
Conform studiilor, există o relaţie directă între durata pauzei
pe care o ţine profesorul şi nivelul de gândire al elevilor.
Dacă durata aşteptării creşte, va spori nivelul de gândire,
precum şi numărul elevilor care vor răspunde (Steele, Meredith
şi Temple, 1998/2000).
În măsura în care nu dorim ca elevii noştri să se bazeze pe
opiniile altora, trebuie să-i antrenăm să-şi construiască
propriile interpretări şi idei. De aceea, în demersul didactic pe
lângă întrebările închise trebuie să apară şi cele
deschise/problematizante. Întrebările adresate elevilor trebuie
să stimuleze gândirea. Întrebări de tipul: cine?, ce?, care?,
unde?, când?, cum? solicită funcţia cognitivă a limbajului, iar
pentru a forma, treptat, capacitatea de interpretare, de descriere,
de perfecţionare a laturii semantice a vorbirii se recomandă
introducerea întrebărilor de tipul: ce părere ai?, ce crezi?, cum
ai fi procedat dacă…?, întrebări cu valoare formativă.
În cadrul unei cercetări, realizată în clasa a III-a, mi-am
propus studierea impactului întrebărilor care necesită gândire
de nivel superior asupra operaţiei de receptare a mesajului scris.
Cercetarea a pornit de la următoarea ipoteză: Folosirea
întrebărilor care necesită capacităţi cognitive de nivel
superior influenţează cu succes procesul de receptare a mesajului
scris. Experimentul pedagogic care a stat la baza studiului
longitudinal a avut forma grupului unic, căruia i s-a evaluat
iniţial rezultatele apoi s-a introdus variabila, după care, s-a
făcut o nouă evaluare. Instrumentele de cercetare – testele –
aplicate au cuprins, aproape în egală măsură, întrebări
închise (46,67 %) şi deschise (53,33 %). În ceea ce priveşte
tipurile de întrebări stabilite de Sanders, acestea au fost
introduse proporţional de la nivel inferior la cea de nivel
superior.
Rezultatele obţinute în urma colectării şi prelucrării datelor
au confirmat ipoteza cercetării. Analiza şi interpretarea
rezultatelor obţinute referitoare la întrebările analitice,
sintetice şi de evaluare a indicat o tendinţă pozitivă de
ameliorare a performanţelor.
Această cercetare a fost un prilej de a-mi aprofunda şi
îmbogăţi cunoştinţele despre beneficiile gândirii critice.
Elevii mei sunt din ce în ce mai receptivi la ideile noi, mai bine
pregătiţi să aplice în mod creativ cunoştinţele, sunt mai
siguri pe convingerile lor.

Bibliografie:
Fisher, Robert: Hogyan tanítsuk gyermekeinket gondolkodni?, Editura
Műszaki,
Steele, J. L., Meredith, K. S., Temple, Ch.,: Lectura şi scrierea
pentru dezvoltarea gândirii critice. vol. I-II, Educaţia 2000+,
Bucureşti, 1998/2000. Budapesta, 2002.
Zsigmond István: Az értő olvasás fejlesztése, Editura Ábel,
Cluj Napoca, 2002.