Dezvoltarea inteligentei emotionale la elevii de gimnaziu

Succesul academic şi adaptarea socială a copiilor, atât în cadrul formal oferit de şcoală cât şi în afara acesteia, a constituit mereu o preocupare atât a părinţilor, cât şi a cadrelor didactice. Complexitatea mereu crescândă a societăţii contemporane face însă ca inteligenţa probată în context educaţional să fie insuficienta pentru mulţi dintre noi pentru rezolvarea problemelor cotidiene. Sunt bine cunoscute cazurile a numeroşi studenţi geniali a căror performanţă pe durata şcolarizării depăşeşte sensibil reuşitele colegilor lor, dar care nu reuşesc mai apoi să îşi valorifice potenţialul, eşuând în plan profesional din princina lipsei deprinderilor practice şi a celor sociale. Există şi reversul acestei situaţii, persoanele care, deşi modest dotate intelectual, dovedesc o bună adaptare socială la o mare varietate de contexte, fiind consideraţi oameni de succes. Din dorinţa de a depăşi acest aparent paradox, cercetătorii au introdus o serie de termeni noi, printre care şi inteligenţa emoţională. Însă, doar în ultimul timp, cercetătorii au realizat că viaţa emoţională a copilului are un impact semnificativ asupra celor două aspecte amintite. Astfel, inteligenţa Emţională a devenit un câmp important de cercetări în domeniul resurselor umane, management, educaţie şi psihologie. Goleman susţine că dezvoltarea aptitudinilor emoţionale ale elevilor este la fel de
vitală ca dezvoltarea abilităţilor lor cognitive, astfel că IE este un concept la fel de important ca mult mai familiarul IQ. Mai mult, studiile recente au demonstrat faptul că IE prezice aproximativ 80% din succesul unei persoane în viaţă. Inteligenţa emoţională este o formă de inteligenţă care implică abilitatea monitorizării sentimentelor, emoţiilor proprii şi ale altora, facilitează discriminarea dintre acestea şi foloseşte informaţia pentru a controla unele situaţii sau acţiuni. Ea este aptitudinea
identificării şi gestionării eficiente a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educaţie etc), finalitatea constând în atingerea scopurilor, cu un minim de conflicte inter şi intrapersonale. Tema acestei lucrări o reprezintă studiul asupra importanţei inteligenţei emoţionale în performanţa şcolară, academică a elevilor. Copiii se ridică la cel mai înalt nivel academic atunci când emoţional se simt în siguranţă, încurajaţi şi apreciaţi, într-o atmosferă educaţională bazată pe optimism şi empatie.
Capacitatea de a-şi percepe propriile emoţii, de a le decodifica şi de a depăşi o stare de spirit negativă are o influenţă crucială asupra sănătăţii mentale a elevului, echilibrul psihic influenţând în mod decisiv rezultatele sale academice. Elevii cu o inteligenţă emoţională redusă sunt predispuşi stresului şi problemelor emoţionale, în timpul anilor de studiu. Aceştia ar avea un plus de beneficiu în urma formării abilităţilor de adaptare emoţională, care i-ar ajuta să facă faţă provocărilor de orice fel. Inteligenţa emoţională ar putea acţiona ca un catalizator al oglindirii abilităţilor cognitive
în performanţa şcolară. Elevii cu o inteligenţă emoţională ridicată au o frecvenţă mai bună la cursuri şi se implică activ, faţă de colegii lor cu un coeficient scăzut, aceştia din
urmă fiind predispuşi abandonului şcolar. Coeficientul ridicat de inteligenţă emoţională îi ajută pe cei dintâi să facă faţă cerinţelor complexe şi stresului care altfel i-ar debusola.

Întreaga strategie didactică trebuie să aibă o dimensiune de educare a emoţiilor. Tratarea diferenţiată a elevilor înseamnă respectarea emoţiilor şi sentimentelor fiecăruia. De ce este
inteligenţa emoţională atât de importantă pentru cadre didactice şi pentru şcoală? Dacă IQ este un dat genetic, IE este acel tip de inteligenţă pe care o îmbunătăţim constant cu fiecare experienţă trăită şi care influenţează eficienţa unei persoane.” Copiii în clasă sunt „asediaţi” de un „arsenal” de emoţii şi sentimente confuze, dureroase şi dăunătoare ceea ce-i împidică efectiv să înveţe. Modul în
care ne comportăm este expresia emoţiilor noastre. De emoţiile pe care le trăim depind modul în care învăţăm şi rezultatele învăţării. Avem o stare bună, eficienţa învăţării creşte. Identificarea şi înţelegerea propriilor emoţii şi sentimente, asumarea lor, conştientizarea nevoilor emoţionale proprii constituie primul pas.
Cadrele didactice trebuie să încurajeze exprimarea impresiilor despre abilităţilor emoţionale şi sociale dezvoltate în clasă! De exemplu, se poate realize în cadrul orei de dirigenţie un afişaj despre vocabularul emoţiilor, un afişaj cu complimente adresate de elevi între ei, de elevi profesorilor, sau probleme despre care ei doresc să vorbească şi răspunsuri la acestea. De asemenea, este recomandabil ca profesorul să ţină un jurnal în care să reflecteze asupra propriilor emoţii. Astfel, copiii vor fi încurajaţi să aibă o activitate asemănătoare pentru monitorizarea emoţiilor, atât cele pozitive, cât şi cele negative. Elevii trebuie ajutaţi în evaluarea emoţiilor şi sentimentelor: aceştia trebuie învăţaţi să clasifice cuvintele care denumesc emoţii, să găsească cuvinte pentru emoţii. Este recomandabilă începerea orei prin exprimarea emoţiilor, prin discuţii despre sentimente.
În plus, profesorul trebuie să respecte sentimentele elevilor, să îi întrebe pe aceştia cum se simt sau ce îşi doresc înainte de a acţiona. De asemenea, orice cadru didactice trebuie să se
gândească ce îşi propune prin activităţile de învăţare să simtă elevii, ce sentimente creează un mediu pozitiv de învăţare. Adolescenţii au nevoie să fie îndrumaţi să-şi rezolve singuri problemele folosind empatia, compasiunea şi respectul mutual pentru sentimentele altora. Activităţile de dezvoltare a inteligenţei emoţionale sunt multiple, fiecare fiind centrată pe o componentă a acesteia: conştiinţa de sine, autocontrolul, conştiinţa socială şi abilităţile de socializare. Activităţile ce urmează a fi descrise au în vedere identificarea corectă a emoţiilor de către elevi, înţelegerea modului în care acestea ne afectează alegerile în viaţă, dar şi modul în care le putem gestiona.
Fără îndoială, fiecare dintre noi vedem sute de chipuri în fiecare zi. Aceste chipuri exprimă întregul spectru de emoții. Capacitatea de a identifica cu precizie aceste emotii ne poate ajuta să înțelegem mai bine cum simt alții, fapt ce ne oferă posibilitatea de a comunica mai eficient . Deși interpretarea comunicării non-verbale, cum ar fi expresiile faciale, este o componentă esențială a tuturor interacțiunilor sociale, programele şcolare nu pregătesc în mod explicit elevii cu privire la aceste abilități. Astfel, scopul acestei activitâţi este ca elevii să examineze diverse expresii faciale și să identifice emoțiile pe care acestea le descriu . Profesorul începe activitatea cu o scurtă descriere a modului în care oamenii îşi folosesc vocile, diferitele părți ale corpului, şi mai ales feţele lor pentru a transmite sentimentele. Profesorul explică importanța perceperii corecte a expresiei emoționale non-verbale. De exemplu, dacă cineva afişează o expresie tristă, această expresie poate indica faptul că persoana a experimentat un fel de pierdere şi are nevoie de suport social . Apoi, profesorul descrie sau prezintă imagini cu câteva aspecte ale feței, care pot dezvălui emotii diferite (de exemplu, sprâncenele încruntate pot denota furie; colţurile transformate în jos ale gurii pot indica tristețe ; roşeaţa ar putea fi un semn de jenă , etc ). Apoi, profesorul le cere elevilor să dea exemple de alte aspecte ale feţei care pot corespunde unor emoţii diferite. Elevii vor
lucra individual sau în grupuri mici, pentru a crea un colaj al expresiilor faciale. În clasă sau ca temă, elevii vor citi cu atenție ziarul, benzi desenate şi reviste pentru a găsi imagini
de chipuri ce descriu expresia unei singure emoții ( de exemplu, un întreg colaj de chipuri care descriu fericirea ), o serie de emoţii asociate ( de exemplu, un poster cu feţe reprezentând
diferite niveluri de furie de la deranjat la furios ), sau o mulţime de emoţii diferite . Elevii taie imaginile și le utilizează pentru a construi un colaj. Proiectele finalizate sunt colectate şi afișate în sala de clasă pentru a fi prezentate de către elevi și discutate. Discuția ar trebui să se concentreze pe anumite părți ale feței, pe ceea ce elevii cred că descrie emoţia, și de ce. Profesorii le pot cere
elevilor să explice modul în care aceeași expresie facială poate exprima emotii diferite sau cum aceeași emoție poate fi exprimată într- o varietate de moduri, în funcţie de persoană. Cea de a doua activitate îşi propune să prezinte elevilor în care televiziunea utilizează emoţiile noastre pentru a ne influenţa. Scopul activităţii este ca elevii să devină conştienţi de legătura dintre emoţiile lor şi comportamentul lor.
Încă de la o vârstă fragedă, cei mai mulţi dintre noi suntem familiarizaţi cu diferite forme ale mass-mediei. Încă din copilărie, suntem familiarizați cu reclamele. Aceste reclame sunt concepute să genereze anumite emoţii pentru a face telespectatorii să gândească într-un anumit fel despre ei înşişi sau despre un produs sau serviciu pe care le promovează. Din acest motiv,reclamele sunt cele mai bune metode prin care elevii pot învăţa impactul emoţiilor asupra comportamentului nostru . Activitatea începe prin prezentarea a două sau trei reclame foarte cunoscute, care evocă anumite emoţii. Profesorul fie descrie, fie prezintă un filmuleţ cu două sau trei reclame bine-cunoscute,
care evoca emoţii ( reclamele Coca-Cola, la cafeaua Jacobs sau la reţelele de telefonie mobilă) şi ceea ce aceste emoții sunt menite să ne facă să credem. De exemplu, în reclamele la Coca-Cola, aceasta se serveşte întotdeauna în familie sau într-un grup de prieteni, într-o atmosferă de sărbătoare. Se asociază astfel această marcă cu emoţii precum fericirea, dragostea, generozitatea. Profesorul le cere apoi elevilor să se gândească la modul în care reclamele induc răspunsuri emoţionale şi cum aceste emoții pot afecta gândurile lor. În continuarea, elevii lucrează individual sau în grupuri mici, având sarcina de a-şi alege un produs comercial și de a crea un poster reprezentând reclama acestuia.
Proiectele finalizate sunt prezentate de către studenți și discutate cu întreaga clasă. După ce elevii au înţeles că trebuie să fie atenţi la felul în care pot fi manipulaţi prin apelul la emoţiile lor, este timpul ca aceştia să înveţe cum să gestioneze aceste emoţii. Pentru această activitate, profesorul începe cu o scurtă explicație a modului în care oamenii pot să îşi gestioneze emotiile lor în diverse moduri și cum unele strategii de management sunt mai mult sau mai puțin eficiente decât altele.
Activitatea presupune următorii paşi:

1. Prezentarea unui personaj real sau fictive care a simțit o emoție ( de exemplu , tristețe sau frustrare );
2. Identificarea factorului care a declanşat emoţia- de exemplu, profesoara, în copilărie, a încercat să înveţe să meargă cu bicicleta fără a utiliza roţi ajutătoare şi a căzut de pe
bicicletă, lovindu-se.
3. Analizarea modului în care emoția a fost tratată- a strigat după ajutor, a început să plângă, dar apoi s-a oprit şi a decis să se încerce din nou.
4. Analizarea efectului strategiei alese- a învățat să meargă cu bicicleta .
5. Identificarea modului în care emoția ar fi putut fi gestionată mai mult sau mai puțin eficient- de exemplu, în cazul în care fata ar fi continuat să plângă și nu ar ajuns din nou pe bicicletă, ea nu ar fi învățat cum să meargă pe aceasta. Apoi, elevilor li se cere să se gândească la o anumită emoție ( profesorul poate atribui emoția sau elevii pot fi lăsaţi să aleagă propria lor emoţie ). Li se cere apoi să scrie 21 de experiențe diferite care provoacă acea emoție. În următorul pas li se cere să scrie moduri diferite de a gestiona în mod eficient această emoție .Discuțiile din clasă ar trebui să sublinieze următoarele: ceea ce au simţit, cum au reacționat, cât de mult a durat sentimentul, ce a determinat schimbarea acestuia şi modul în care acest sentiment poate fi gestionat.
Cea mai mare parte din abilitaţile care duc la performanţe sunt competenţe emoţionale. Se poate trage concluzia că aceste competenţe emoţionale sunt poate mai importante ca abilităţile tehnice sau intelectuale, astfel că inteligenţa emotională este o competenţă crucială în consilierea şcolară.

BIBLIOGRAFIE:

1. Goleman, Daniel, Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche,
2005;
2. Stein, Steven, Book, Howard, Forţa inteligenţei emoţionale,
Editura ALLFA, 2003;
3. Ryan, Richard, Edward, Deci, Self-Determination Theory and the
Facilitation of
Intrinsec Motivation, Social Development, and Well-Being, American
Psychologist,
January 2000;
4. Tara, Bennett-Goleman, Alchimia emoţională, Editura Curtea
Veche, 2005.