Dezvoltarea limbajului la școlarul mic

Dezvoltarea limbajului la școlarul mic
Póra Annamária, Liceul Vocațional de Artă, Târgu-Mureș

Până la intrarea în școală copilul învață într-un un anumit fel, mai mult spontan. De la această vârstă limbajul copiilor capătă o serie de noi caracteristici datorită procesului de instruire verbală și a formării culturii verbale. La experiența verbală însușită spontan se adaugă experiența verbală însușită în școală, unde are loc formarea și dezvoltarea adevărată a vorbirii literare culte.
Odată cu pășirea în școală în jurul vârstei de 6 ani, se poate observa o schimbare majoră în limbajul copilului. El este pus în situația de a învăța limbajul specific folosit în sala de clasă. Acest limbaj diferă de cel folosit până acum atât în conținut, cât și structură. Prin intermediul limbajului se transmit informațiile materiei, se realizeaza evaluarea elevilor și sunt informați profesorii despre nivelul de dezvoltare a copiilor. Micul școlar își diversifică gama preocupărilor, devine mai organizat, depune eforturi mari pentru a face față exigențelor educative, învață lucruri noi și în general modul de a gândi, a memora, de a observa, de a exprima ideile, este mai disciplinat și motivat decât la grădiniță. Toate acestea constituie un moment important în dezvoltarea psihică a copilului, permițându-i să realizeze progrese în înțelegerea și cunoașterea lumii.
La intrarea în școală, copilul are deja o anumităexperiență intelectuală și verbală. În general, el înțelege bine vorbirea celor din jur și se poate face înțeles prin exprimarea gândurilor în propoziții și fraze alcătuite corect. Exprimă bine diferențele dintre obiecte și fenomene, este capabil de a face ironii și discuții contradictorii, iar dorințele, preferințele, politețea sunt tot mai clar exprimate.
Această exprimare este facilitată de volumul relativ mare al vocabularului său aproximativ 2500 de cuvinte din care circa 700-800 fac parte din vocabularul activ. La sfârșitul micii școlarității, vocabularul său însumează circa 4000-4500 cuvinte, din care aproximativ 1500 1600 fac parte din vocabularul activ. Debitul verbal crește de la plus 80 de cuvinte pe minut în clasa întâi la plus 105 cuvinte pe minut la nivelul clasei a patra. ( Șchiopu, Ursula - Psihologia copilului, EDP, București,
p. 237).
La școlarii din clasa pregătitoare se dezvoltă foarte mult capacitatea de analiză a sunetelor în urma învățării citirii cu litere mari de tipar. Aceste schimbări și dezvoltări ale limbajului copilului de 6-7 ani, au fost observate și măsurate de mai mulți cercetători, în 1989 de către Frederick Morrison. În același an la același rezultate au ajuns cercetătorii Cahanși Nora Cohen, investigând copiii din Israel. Se pot constata diferențe însemnate de la un copil la altul în ceea ce privește
dezvoltarea limbajului. Ele se datoresc pe de-o parte capacității potențelor intelectuale ale copilului, iar pe de alta parte, influențelor mediului familial, ale modului de a vorbi al părinților, ale clarității logice în exprimarea față de copil, ale mediului în care adulții știu să-l stimuleze.
Însemnătatea deosebită ale activităților din grădiniță, exprimarea educatoarei și exigențele pe care ea le-a formulat înscopul dezvoltării limbajului – acum se manifestă.
La școlarii mici se dezvoltă toate formele de limbaj. Conduitele verbale încep din ce în ce mai mult să subordoneze toate celelalte comportamente, să le organizeze și să le dinamizeze. Conduitele de ascultare, care se integrează în limbajul oral, contribuie nu numai la însușirea celor comunicate,dar și la o disciplinare mintală a copilului. Noțiunile asimilate în perioada mici școlarității facilitează integrarea cunoștințelor într-un sistem complex și permite dezvoltarea
calităților gândirii, diversificarea formelor de exprimare atât a experiențelor personale, cât și a experiențelor social-istorice. La aceasta, o contribuție însemnată își aduceînvățarea scris-cititului,
care creează un câmp larg de dezvoltare și organizare a intereselor intelectuale.
Tot în această perioadă apare stilul personal de exprimarea ideilor. Exprimarea și conduita verbală sunt mai spontane și mai sincere, decât la adolescenți. Deși limbajul nu este suficient automatizat sub raportul stereotipului gramatical și încă mai întâlnim elemente ale limbajului situativ, vorbirea școlarului mic devine un element al exprimării gândirii cu pronunțate note personale. Dezvoltarea deprinderilor de limbaj se realizează și prin extinderea cunoștințelor despre rădăcinile cuvintelor, a prefixelor, a sufixelor, prin aplicarea unor reguli gramaticale a folosirii limbajului abstract independent de context. Înțelegerea conexiunilor dintre cuvinte se bazează pe stăpânirea sintaxei și a construcțiilor gramaticale ce se îmbogățesc în toți anii de școală elementară. Astfel, cuvintele și gramatica devin instrumentele de comunicare ce facilitează adaptarea copilului la situații diverse.
Progresul în limbaj pe care îl realizează copilul are la bază o serie de achiziții ce se completează și se îmbină unele cu altele. În asimilarea limbajului, M. Cohen a descris patru etape:
- prezența elementelor prime în comunicare,
- multiplicarea acestor elemente de comunicare care sunt întrebuințate separat,
- prezența sintezelor,
- prezența formelor gramaticale specifice limbajului adult (Verza, Emil, - Conduita verbală a școlarului mic, E.D.P., București, p.25).
Posibilitățile de verbalizare crescute înlesnesc folosirea unui limbaj ce conține deseori elemente literare și estetice pe fondul unui stil vioi și al pronunției tot mai corecte. Structura cuvintelor, a propozițiilor și a frazelor este tot mai complexă și mai nuanțată. Dacă în clasa întâi și a doua se
întâlnesc expuneri incomplete, în clasa a treia și a patra apar răspunsuri mai complexe, organizate și sistematizate. O astfel de exprimare fluentă și coerentă este facilitată și de dezvoltarea limbajului interior care constituie cadrul de organizare a limbajului exterior. Diferențele dintre copii apar mai evident pe latura exprimării, a foneticii, a structurii lexicale, a nivelului exprimării. Este de remarcat prezența în sala de clasă și a unor fenomene ce țin de neînțelegeri parțiale sau
totale a sensului cuvintelor, utilizarea unor expresii șablon uzate, neclare și neglijente, necunoașterea termenilor tehnici și științifici, confundarea paronimelor, sinonimelor și
omonimelor etc.
Cunoașterea caracteristicilor dezvoltării limbajului laaceastă vârstă ne ajută pe noi, dascăli, să credem în importanța procesului instructiv-educativ. Importanța educării limbajului la această vârstă a fost evidențiat și de către marele cercetător român al dezvoltării limbajului, dr. Emil
Verza, pe care l-aș prezenta ca concluzie: “Vârsta școlară mică coincide cu perioada cea mai semnificativă ca intensitate în organizarea exprimării verbale. Exprimarea și conduita verbală
sunt mai spontane, mai sincere. În perioada școlară mică se manifestă o serie de particularități ale limbajului: astfel dereglările verbale trec printr-o etapă de clarificare, de restructurare și, în general, de reorganizare. Locul conduitei verbale de fiecare zi este luat- treptat- de vorbirea oficială care se formează și se dezvoltă acum. Se precizează sensul și semnificația ce se poate acorda diferitelor cuvinte, forme de exprimare etc. Cunoașterea caracteristicilor comportamentului
verbal are o deosebită importanță pentru procesul instructiv-educativ în general, pentru influențarea gândirii, memoriei, imaginației și a altor procese psihice și însușiriale personalității în special.” (Verza, Emil, Conduita verbală a școlarului mic, EDP, București, p.25)

Bibliografie:
1.Verza, Emil - Conduita verbală a școlarului mic, EDP, București
2.Șchiopu, Ursula- Psihologia copilului, EDP, București
3.Cole, M. Sheila- Fejlődéslélektan, Editura Osiris, Budapesta