Dificultăți în identificarea și în analiza numeralului

Una dintre cele mai dificile părți de vorbire din morfologia
limbii române este numeralul. Deși este o parte de vorbire
nominală, totuși ea prezintă niște particularități care pun
în dificultate și elevul, dar și profesorul. Una dintre probleme
o reprezintă faptul că numerele sunt infinite, dar limbajul nu.
Pornind de la definiție aflăm că numeralul este partea de vorbire
care aratǎ numǎrul sau ordinea obiectelor într-o serie numerică.
Ele pot fi: cardinale și ordinale. În funcție de această
clasificare, gramatica tradițională identifica opt tipuri de
numeral, șase cardinale și două ordinale:
Numerale cardinale sunt: numeralul cardinal propriu-zis (unu,
cincisprezece, o sută douăzeci și trei etc.), numeralul colectiv
(amândoi, tustrei, câteşitrele, câteşipatru, toţi o sută
douăzeci şi cinci etc.), numeralul fracţionar (un sfert, două
treimi, patru cincimi, a treia parte, de trei ori mai puţin etc.),
numeralul distributiv (câte doi, câte patru, doi câte doi etc.),
numeralul iterativ (de repetare) cunoscut și ca adverbial (o dată,
de două ori, de câte două ori etc.). Numeralele ordinale sunt:
numeralul ordinal propriu-zis (întâiul/-a, primul/-a, prim,
dintâiul/-a, al doilea/a doua, al treilea/a treia, al patrulea/a
patra etc.) și numeralul adverbial (prima dată, prima oară, a
doua oară etc.)
O primă dificultate pentru elevi o reprezintă confuzia între
numeralul cardinal iterativ și cel ordinal adverbial. Din punct de
vedere semantic, sunt sinonime, dar formal sunt diferite. Manualele
tradiționale nu le diferențiază, astfel că elevii nu pot
identifica de fiecare dată numeralul adverbial într-un text. O
altă dificultate o reprezintă categoria gramaticală a numărului
în analiza numeralului. Deși elevii știu că „numeralul nu are
număr”, totuși apar situații greu de rezolvat. În exemplul A
primit sume întreite pentru munca depusă. numeralul cu valoare
adjectivală este la plural.
O încercare de rezolvare a problemei numeralului o găsim în
gramaticile noi. Conform lucrărilor recente, singurele numerale
sunt cel cardinal și cel ordinal. Celelalte (multiplicative,
fracționare, adverbiale, distributive, colective) au fost
încadrate la alte părți de vorbire. Multiplicativele arată în
ce proporție crește o cantitate sau o calitate și sunt încadrate
la adjective (participiale sau nu), pentru că au comportament
adjectival: îndoit, îndoită, îndoiți, îndoite sau dublu,
dublă, dubli, duble. Unele au sinonime neologice: îndoit - dublu,
întreit – triplu, împătrit - cvadruplu. În comunicare,
multiplicativele au mai multe valori: adjectivală (El a cumpărat o
cantitate dublă.), adverbială (Muncește întreit.), iar uneori se
pot substantiviza (Dublul lui șase este doisprezece.).
Fracționarele sunt substantive feminine (derivate de la numerale
cardinale cu sufixul -ime), pentru că flexionează în funcție
de număr (o optime – două optimi). Denumind o fracție, ele pot
avea și alte forme (sfert, jumătate, sutime, miime) se pot
articula și pot primi adjective și funcții sintactice la fel ca
substantivele: În coș erau niște sferturi de pâine. Adverbialele
arată de câte ori se îndeplinește o acțiune sau în ce
proporție se găsește o calitate sau o cantitate a unui obiect.
Acestea pot fi cardinale (o dată, de două ori, de zece ori) și
ordinale (a doua oară, a treia oară, a mia oară). Adverbialele
sunt, de fapt, locuțiuni adverbiale pentru că nu au nicio
categorie gramaticală nominală (gen, număr, caz), au doar valoare
adverbială cu funcții sintactice de circumstanțiale: A văzut
reclama de șapte ori/a șaptea oară. Distributivele sunt
construcții speciale alcătuite din adverbul câte și numeral
cardinal: câte doi, câte patru. Ele exprimă repartizarea și
gruparea numerică a obiectelor. Uneori se repetă numeralul
cardinal: doi câte doi, trei câte trei etc. Distributivele au
valoare adjectivală când determină un substantiv (Mersul doi
câte doi arată organizare.) și valoare adverbială când
determină un verb (Ne-am grupat câte trei ca să terminăm mai
repede). Colectivele sunt și ele construcții speciale alcătuite
din adjectivul toți/toate și un numeral cardinal (toți cinci).
Colectivele amândoi, ambii, tustrei, câteșipatru sunt pronume și
adjective pronominale nehotărâte, deoarece se comportă ca
acestea.
O altă particularitate care pune probleme în analiza numeralului
este formarea cazurilor dativ și genitiv. Spre deosebire de
celelalte părți de vorbire, pentru genitiv se folosește
prepoziția a: (Am corectat lucrările a doi dintre ei.), iar pentru
dativ, prepoziția la (Am oferit dat notă la trei dintre elevi.)
Dacă sunt folosite alte prepoziții care cer cazurile genitiv sau
dativ, între ele și numeral se pune prepoziția a: Am realizat
prezentări asupra a cinci dintre aceste romane. (G)/Am terminat
datorită a doi dintre colegii mei. (D) Dacă numeralul e precedat
de articolul demonstrativ celor, acesta preia mărcile cazurilor
genitiv și dativ: Am făcut referate asupra celor trei dintre
lucrările importante. (G)/Am reușit datorită celor doi dintre
prietenii mei. (D)
O modificare față de gramatica tradițională o reprezintă
următoarea situație: în structurile A convins nouăsprezece
copii. și A convins douăzeci de copii, ambele numerale au valoare
adjectivală, de fiind prepoziție-conector care nu cere un anumit
caz substantivului următor. Aproximarea la numeral se realizează
prin lipsă (sub 20, mai puţin de 30), circumscrisă (circa/cam 20,
vreo 10, aproximativ 30), adăugare (peste 20), limitată (între 20
şi 30, 20–30), cu adverbe de aproximare și prepoziții. Apare
și periodicitatea (din cinci în cinci) specifică tot numeralului.
Trei observații trebuie aduse în discuție aici, pentru
clarificare: Situația lui unu care este numeral, se scrie fără
–l și nu trebuie confundat cu pronumele nehotărât unul: Unul a
cântat, celălalt nu. De asemenea, un poate fi articol nehotărât
(un om), numeral cardinal cu valoare adjectivală (Un elev scrie,
doi citesc.) sau adjectiv pronominal nehotărât (Un coleg mă
ajută, celălalt mă sabotează.). A treia observație se referă
la cuvintele zece, o sută, o mie, un milion care sunt numerale
pentru că exprimă un număr (zece cărți, o sută de flori etc.).
Dar cuvintele zeci, sute, mii, milioane, exprimând o mulțime, sunt
substantive, se pot articula, au gen (feminin) și număr.
Concluzionând, putem spune, că noua gramatică reușește să
clarifice anumite aspecte legate de numeral, însă această parte
de vorbire încă pune elevii în dificultate atât în ceea ce
privește identificarea, cât și în ceea ce privește analiza.

Bibliografie:
1. Coord. Dindelegan Pană, Gabriela, Gramatica limbii române
pentru gimnaziu, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2019.
2. XXX, Gramatica limbii române (ediție revizuită), Editura
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan -
Alexandru Rosetti”, 2008.
3. XXX, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers
Enciclopedic Gold, 2016.
4. XXX, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii
române, Ediția a III-a, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2021.