„Creşterea intelectuală şi morală nu este mai puţin necesară
decât bunăstarea materială. Dacă există ceva mai sfâşietor
decât un trup ce se sfârşeşte din lipsă de pâine, acel ceva
este un suflet ce se stinge din lipsă de Lumină” V. Hugo
DISCIPLINELE ... ŞI ALTELE DE LA CATALOG ŞI DIN VIAŢA DE ZI CU ZI (ARIA CURRICULARĂ ARTE)
Învăţământ gimnazial | Educatie muzicală
Propus de: adib | 05.09.2015 14:03 | Revista cadrelor didactice nr. 16/2015 | 439 vizualizări
Arta reflectă nevoia omului de a-şi înfrumuseţa viaţa, mai apoi
intervine nevoia de a crea frumosul pentru sine şi pentru cei din
jur. Pentru ca fiecare să devină receptiv la frumos, capabil de a
sesiza, înţelege şi crea frumosul din natură şi de lângă noi,
datoria dascălului este de a găsi calea de la frumos la sufletul
copilului.
Arta este principala modalitate prin care se realizează relaţia
dintre om şi realitate, constând într-o sesizare a generalului
în particular, un mijloc de a reflecta dezvoltarea; exprimă
întotdeauna ceva, poartă mesaj, comunicând sentimentele şi
ideile creatorului pe care „beneficiarul” de artă le
receptează şi le asimilează într-un mod propriu.
Arta este prin excelenţă creaţie, artistul reflectă realitatea,
dar o şi creează, iar imaginaţia creatoare, gândirea
divergentă, sensibilitatea profundă îşi dau concursul în
făurirea operei de artă.
Mijloacele artei în genere şi ale teatrului în special sunt mult
mai aproape de sensibilitatea şi puterea de comunicare a celor de
vârstă fragedă decât orice altă formă de dialog. Punându-l pe
copil în contact cu reprezentaţia teatrală, îi oferim acestuia o
activitate ce ar întregi (într-un mod fericit) - întregul proces
de învăţământ – tocmai prin latura compensatorie, prin
emoţii şi afectivitate.
Toţi reformatorii artei spectacolului care s-au afirmat până la
sfârşitul secolului al XX-lea au făcut ca mişcarea teatrală să
ia amploare, reprezentaţiile să aibă loc pretutindeni, în săli
obişnuite sau în parcuri, la colţuri de stradă sau într-o
încăpere oarecare; şi tot ei au contribuit la schimbarea
mentalităţii publicului, obişnuindu-l să accepte participarea
directă la actul de creaţie, să devină actor de circumstanţă
sau chiar eroul principal al spectacolului.
Scufiţa Roşie, Alba ca Zăpada, Harap - Alb, Spărgătorul de nuci
sunt doar câţiva dintre eroii care populau lumea noastră de
copii. Trăiam alături de ei, de zeci de ori, întâmplările prin
care treceau şi parcă tot nu ne săturam. Din păcate, eroii
copilăriei noastre sunt străini multor copii din zilele noastre.
Ei au fost înlocuiţi de Shrek, Nemo etc. personaje la fel de
interesante dar parcă fără farmecul eroilor de basm. Poveştile
au fost pe nedrept uitate şi sunt pe nedrept ignorate.
Copiii au nevoie să meargă la teatru la fel de mult cum au nevoie
să alerge în aer curat, să asculte muzică aleasă, interpretată
de interpreţi şi instrumentişti adevăraţi. Ei au nevoie să
citească şi să asculte poveşti potrivite cu vârsta lor la fel
de mult cum au nevoie să fie iubiţi şi îngrijiţi de părinţi.
E dificil să îi convingi pe adulţi că, atunci când îl
lipseşti pe copil de pictură, muzică, poveşti şi teatru le
distrugi universul copilăriei.
Elevii simt nevoia să meargă în galeriile de artă, muzee,
teatre, să înveţe să cânte la un instrument, să interpreteze
un rol într-o piesă de teatru şi să danseze.
Utilizarea desenului, ca mijloc de cunoaştere a copiilor, nu
trebuie neglijată, uitată sau minimalizată, desenul având mai
multe valori: expresivă (modul în care copilul tratează
suprafaţa colii, alegerea formelor şi culorilor exprimă aspecte
ale stării emoţionale); proiectivă (prin stilul general al
figurii care exprimă anumite dispoziţii fundamentale ale modului
cum trăieşte lumea şi relaţiile cu obiectele acesteia);
narativă (prin desen copilul îşi dezvăluie centrele de interes,
tensiunile, grijile, gusturile etc.) şi simbolică (prin
intervenţia unor procese şi mecanisme defensive care relevă
natura temelor inconştiente).
Educaţia muzicală nu este un divertisment deoarece are deosebite
valenţe formative, învăţarea ei fiind o adevărată
„terapie” pentru intelectul copiilor pentru că dezvoltă
procese psihice (gândirea logică, memoria, atenţia distributivă,
afectivitatea, voinţa, imaginaţia, creativitatea), procese
intelectuale şi formează priceperi şi deprinderi. Nici o
activitate muzicală nu trebuie să fie efectuată în mod
superficial, ci cu un scop educativ, care să trezească în
sufletul elevilor stări emoţionale şi să dezvolte treptat
sensibilitatea şi receptivitatea artistică.
SUNTEM LA FEL DE IMPORTANTE CA CELELALTE DISCIPLINE!
NU NE NEGLIJAŢI!
Adrian Bădilă
Prof. gr. II Educaţie muzicală, Şcoala Gimnazială nr. 12 „B.
P. Hasdeu” Constanţa
Actor, Solist Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg
Danovski” Constanţa
Comentarii (0)
Nu există niciun comentariu
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.