Dramatizarea, metodă interactivă în dezvoltarea copiilor cu C.E.S.

Una din metodele moderne interactive de formare a competenţelor artistice la copiii cu C.E.S. din Grădiniţa Specială ,,Sfânta Elena,, Piteşti este dramatizarea .
Se ştie că lumea fantastică a poveştilor şi fabulelor îi fascinează pe copii de la cea mai fragedă vârstă, fie că sunt citite de părinţi sau bunici în tihna casei, fie că sunt citite de educatoare. Nu o dată îi surprindem în cadrul jocurilor alese că gesticulează sau vorbesc cu personaje imaginare sau că în cadrul jocurilor de rol adoptă ţinute şi intră cu uşurinţă în pielea personajelor.
Dramatizarea la vârsta preşcolară urmăreşte dezvoltarea capacităţii de exprimare orală şi de receptare a mesajului, exprimarea clară, corectă, expresivă, precum şi dezvoltarea capacităţii de exprimare a unor sentimente prin mişcarea scenică, mimică sau gestică. Dramatizările exprimate în versuri sunt mai uşor de memorat de copii, dar şi poveştile scurte, bine cunoscute de ei au succes. Primul pas în realizarea dramatizărilor îl reprezintă audierea poveştilor şi vizionarea lor, această etapă implicând dezvoltarea atenţiei, cunoaşterea în amănunt a poveştii, surprinderea exactă a momentelor acţiunii, desprinderea trăsăturilor de caracter a personajelor. Stabilirea şi distribuirea rolurilor este un moment cheie în care pot fi implicaţi şi copiii, punându-se în valoare şi dezvoltând în acelaşi timp capacităţile acestora de a fi selectivi, dramatizarea oferindu-le atât satisfacţii imediate, cât şi exemple pozitive de comportament.
Poveștile, povestirile, repovestirile, scenetele reprezintă pentru copiii cu C.E.S. o modalitate prin care se stimulează creativitatea, comunicarea, limbajul, dezvoltă aptitudini și nu în ultimul rând ajută la integrarea lor socială.
Poveștile după imagini sunt printre cele care le captează atenția și le dezvoltă imaginația. Prin ascultarea poveştilor, şi mai ales prin reproducerea lor copii au prilejul să cunoască unele expresii ale limbii literare, îmbogăţindu-şi lexicul şi căpătând posibilităţi de exprimare mai nuanţată şi mai colorată. Valoarea estetică a povestirilor este cu atât mai mare cu cât reflectă şi exprimă frumuseţea morală a oamenilor, cu cât pune mai clar în faţa copiilor un ideal concret şi precis spre care ei să tindă. Povestirile influenţează în mod indirect şi estetica comportării copiilor, contribuie la lărgirea orizontului de cunoaştere prin multitudinea de aspecte din ambianţa înconjurătoare la care face apel. În procesul ascultării unei povestiri este antrenată în mare măsură activitatea psihică a copilului. Copilul urmăreşte cu atenţie datele povestirii, memorează, compară, analizează diferite situaţii, stabileşte pe plan mintal unele relaţii fapte, însuşiri ale personajelor. Astfel, este antrenată şi gândirea copilului, devenind capabil de a înţelege faptele, gândurile şi sentimentele personajelor .
De asemenea, dramatizările sunt un mijloc prin care se stimulează creativitatea copiilor cu dizabilități. Scopul folosirii acestei metode constă în asigurarea unui bagaj de imagini intuitive, reprezentări care pot ajuta la anumite generalizări. Faptele, întâmplările alese în acest sens trebuie să fie edificatoare, cu profunde semnificaţii, iar limbajul expresiv să contribuie la trezirea de emoţii, sentimente, să le dezvolte imaginaţia, creativitatea.
De exemplu, dramatizarea ,,Greierele şi furnica,,,reprezintă o valorificare a cunoştinţelor dobândite de preşcolari în urma derulării la clasă a unor proiecte tematice legate de anotimpul toamna. Sunt implicaţi şase copii costumaţi specific rolului pe care îl vor interpreta. Aşezarea în scenă, evoluţia personajelor, modul în care sunt interpretate rolurile, rămân la latitudinea coordonatorilor artistici, cunoscut fiind faptul că există multă imaginaţie, creativitate şi sensibilitate în mintea şi sufletul celor care au ales să-şi desfăşoare activitatea profesională cu copii de vârstă preşcolară, mai ales dacă aceştia sunt şi cu cerinţe educative speciale. Dramatizarea include şi preocupări privind costumaţiile micilor actori, confecţionarea şi amenajarea decorului.
Tema fabulei ,,Greierele şi furnica,, pusă în scenă de copiii de la Grădiniţa Specială este satirizarea defectelor de caracter sau frivolităţii oamenilor lipsiţi de prevedere, care au înclinarea de a se lăsa în voia plăcerilor vieţii, ignorând consecinţele faptelor lor, necesităţile viitoare şi chiar destinul lor personal, iar morala este nesocotinţa oamenilor care nu îşi planifică viaţa, ci o văd doar ca o distracţie. Dacă unii – reprezentaţi de furnică - muncesc din greu pentru a-şi asigura existenţa şi a se pune la adăpost de eventuale evenimente nefaste, alţii- întruchipaţi de greier- nu fac decât să huzurească, să trăiască de azi pe mâine fară a avea înţelepciunea de a pune ceva deoparte, cum se spune într-o expresie populară ,,a strânge bani albi pentru zile negre,,.

Bibliografie;
- Bocoş, M., Catalano, H.,Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, Presa Universitară Clujeană,2006;
- Bratu, B., Creativitatea copilului,Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1969;
-***Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani,M.E.C.T.- U.M.P.I.P.,2008;