Educația copiilor instituționalizați - dileme și provocări

EDUCAȚIA COPIILOR INSTITUȚIONALIZAȚI –
DILEME ȘI PROVOCĂRI
„Educaţia este acţiunea vântului şi a apei asupra stâncii
pentru a scoate şi a evidenţia sfinxul”

Fiecare are istoria lui, povestea sa de viaţă mai tristă sau mai
fericită. Unii au tras lozul norocos şi s-au bucurat de un mediu
privilegiat, de oameni luminaţi, care i-au ajutat să îşi
descopere direcţia şi astfel să înflorească. Alţii au crescut
înconjuraţi de prezenţe descurajante, care le-au limitat
libertatea de a cunoaşte orice există în afara parametrilor
mărunţi, ticsiţi de prejudecăţi, şabloane, superstiţii,
perpetuate vreme de generaţii ca nişte lăzi de zestre putrede.
Sunt oameni care, sub îndrumarea unor forţe binevoitoare, au avut
acces la educaţie şi au aflat că aceasta este cheia care le va
revela rotiţele ce pun în mişcare mecanismele stranii ale lumii
în care trăim şi ale relaţiilor în care intrăm.
Sunt oameni născuţi în locuri nefaste, în cămine destrămate,
în sânul unor familii disfuncţionale şi cu un nivel de
alfabetizare scăzut, martori sau victime ai abuzurilor şi
nedreptăţilor, a căror evoluţie e înfrânată de
împrejurările toxice, de climatul de ignoranţă ori violenţă
în care hazardul i-a aruncat. Cei mai mulţi ajung să fie
bântuiţi şi luaţi în stăpânire de strigoii celor "şapte ani
de acasă" vicioşi, până când sufletele lor se atrofiază şi
este prea târziu să devină ceea ce sunt, în esenţă. Îşi duc
viaţa cu o inconştienţă abrutizată, sclavi ai instinctelor, ai
tarelor care le-au fost inoculate şi ai unui prezent continuu
mohorât, înstrăinaţi de sine şi de ceilalţi, de însăşi
ideea că ar putea exista un cântec mai bun. Iar această
nefericire cu gust de cenuşă devine zona lor de confort, singura
în care se simt în siguranţă, pentru că este singurul
dicţionar de care dispun pentru înţelegerea lumii în care
trăiesc.
Sunt şi poveşti de succes, în care o scânteie lăuntrică
miraculoasă îi determină pe aceşti ghinionişti să îşi pună
sub semnul întrebării locul, apartenenţa, anturajul, propriile
moşteniri mentale. Şi astfel să înceapă drumul cunoaşterii de
sine şi al afirmării, un drum de altfel anevoios şi şerpuit.
Educaţia are un rol constructiv în formarea unui om, prin
acumularea unor cunoştinţe, prin altoirea acestora pe trunchiul
propriei fiinţe şi generarea unor procese de gândire şi a unor
sentimente singulare. Pentru că, o dată ce a citit o carte care
răstoarnă cu susul în jos tot ce credea despre lume şi despre
sine însuşi, un om ajunge să îşi pună întrebări care îl pot
azvârli într-o ceaţă şi mai densă. Poate trăi o criză
existenţială care îl va ţine treaz noaptea, meditând neajutorat
la sensul vieţii – sau la lipsa acestuia –, precum şi la
adevăratele motive din spatele acţiunilor şi deciziilor sale. Cu
cât descoperă mai mult, cu atât necunoscutele se înmulţesc şi
forţează marginile universului său. Dacă se va dovedi că are un
talent care se cuvine a fi fructificat, este probabil că va trebui
să lupte cu morile de vânt, precum naivul cărturar Don Quijote,
cu reticenţele şi ostilitatea filistine ale celor care trăiesc
în alt canon, dar şi cu îndoielile legate de vocaţia sa. Pentru
că orice vocaţie, odată conştientizată, implică o misiune,
care la rândul său impune responsabilităţi. Iar aceste
responsabilităţi se dovedesc, de cele mai multe ori, dificile
pentru o fiinţă care, prin cultură, este sensibilizată si
expusă în faţa viciilor acestei lumi şi a propriilor limitări
deopotrivă.
Educaţia are darul de a dezvălui infinite nuanţe de gri, dar în
acelaşi timp atrage atenţia asupra stâlpilor moralităţii care
susţin civilizaţia umană, bătrânul alb şi bătrânul negru.
Şi, de cele mai multe ori, busola nu arată nici nordul, nici
sudul, astfel că individul se pierde într-un tărâm ceţos,
simţind chemări mai înalte, dar neştiind cum să le urmeze.
Inspirându-se din personalităţi ilustre ale omenirii, poate
ajunge să îşi dorească, la rândul său, să le calce pe urme,
să se străduiască a face dovada unui geniu de altfel îndoielnic,
dar să sfârşească dezamăgit de sine, înfrânt, întors
împotriva sa cu o pasiune autodisctructivă.
Şi totuşi, se ştie că orice medicament poate prezenta efecte
adverse. Acestea se materializează sau nu în funcţie de
organismul care le primeşte. Îndoiala, dilema, ezitarea,
întrebările, toate acestea sunt serul vital al umanităţii
noastre. Ele dau măsura unei sensibilităţi hrănite prin
educaţie. O dată ce deschidem ochii şi realizăm cât ne-au
îmbogăţit, greutatea lor o simţim... în aur.