Educația morală în activitățile din grădiniță. Ce înseamnă a iubi?- din prisma preșcolarii de grupă mare

Educația morală în activitățile din grădiniță.
Ce înseamnă a iubi?- din prisma preșcolarii de grupă mare
Ştiinţa nu-i utilă dacă nu-l face pe om mai bun (Socrate)

Iubire este atunci când....
- respectăm oamenii din jurul nostru. (Radu Pruteanu)
- iubim și nu râdem de ale oamenilor defectele. (Matias Pânzariu)
- ne jucăm frumos cu ai noștri colegi. (Natalia Pântea)
- ascultăm pe cei din jur. (Eduard Brătuleanu)
- ne iubim părinții. (Albert Moisii)
- ajutăm un copil rănit. (Emanuel Găină)
- iubim din inimă la inimă. (Edward Beșleagă)
- dăruim celor dragi nouă. (Denis Popa)
- întrebăm pe cel care este trist ce a pățit. (Luca Strugaru)
Activitatea a făcut parte din tema săptămânală: Emoții și
sentimente. S-a desfășurat într-o zi de vineri, cu scopul de a
însuma rezultatele muncii preșcolarilor. Motivul demarării
acestui mini-proiect a plecat de la nevoia de a-i ajuta pe cei mici
să descopere cum să preîntâmpine micile conflicte cu ai lor
colegi și să le ofere modele comportamentale pozitive, morale,
necesare pe tot parcursul vieții. Căci de unde poate un copil să
facă ce e bine, dacă nu știe ce înseamnă acesta?
Într-o lume în care, noi, adulții, uneori, oferim micuților
fără măsură, evităm regulile, îi lăsăm să bată din
picioare, să țipe, să lovească și să ne lovească, educația
morală își are importanța majoră în cadrul activităților din
grădiniță. Este o realitate. Da, să facem din copil partenerul
nostru, dar să nu uităm că pentru a crește om frumos, este
nevoie de un program, de exemple comportamentale pozitive, de
sarcini de lucru, pe care să le îndeplinească, de joacă în aer
liber, de independență. Vorbim despre drepturi ale copiilor, dar
nu și despre responsabilități, încurajăm comportamente
violente, verbale, spunând că: Este mic, dacă nu acum când e
mic, atunci când. Oare nu ajungem să creștem un D-l Goe? De
destule ori răsplătim faptele lor, care au și trăsături
negative, cu importante cadouri.
Nu oferim consistență vorbelor: Te iubesc!, îi învățăm să le
spună, dar nu și să acționeze ca atare. Răspunsurile oferite de
preșcolarii grupei mari Iepurașii, demonstrează că se poate. În
rândurile care urmează voi puncta în linii mari elementele de
teorie cu privire la educația morală și exemple din
activitățile desfășurate în cadrul subiectului dezvoltat pe
parcursul unei săptămâni. În final voi nota câteva din
comportamentele pozitive ale preșcolarilor, observate după.
Educația morală este un fenomen social cu particularități
sociale și condiții sociopishologice, consituindu-se la nivelul
personalității individului în conștiință și conduită
morală. Conștiința morală se raportează la normele,
principiile, obiceiurile morale, faptele proprii și ale altora. La
nivelul acesta se asimilează și se interiorizează reprezentări,
noțiuni, idei teorii, iar prin componenta volitivă se
deliberează, se iau decizii. Cunoștințele și convingerile dau
naștere conduitei morale, acel ansamblu de deprinderi și
obișnuințe exprimate în acțiuni afective, volitive, mentale,
motorii, verbale, atitudinale, decizionale. Când sunt realizate
constant ele devin trăsături de caracter.
Temperamentul nu poate categorisit ca fiind pozitiv sau negativ, dar
caracterul da. În acest context, în activitățile din
grădiniță, atunci când copilul este predispus imitării
adulților, este bine să punctăm cât mai multe exemple pozitive
și să exersăm cu cei mici, pentru ca personalitatea lor să se
formeze în plenitudinea ei: intelectuală, profesională,
estetică, spirituală, religioasă, fizică şi bineînțeles
morală.
Performanțele conduitei morale trebuie întărite, iar cele
negative corectate.
Întâlnirile de dimineață au avut ca punct de plecare: Azi mă
simt!, El se simte!, Ce simți când vezi culoarea roșu!, Și
plantele și animalele simt!, Iubire este atunci când!. Pe
parcursul activităților liber-alese și pe domenii experiențiale
preșcolarii au participat cu deosebit interes.
Au vizionat PPT: Cum se simte?, stabilind starea de spirit pe care o
arătau copiii din imagini: speriat, fericit, zâmbitor, plictisit
etc. Au scris cuvinte precum: iubit, fericit, bun, calm, zâmbet, pe
care le-au introdus în propoziții orale. Au rezolvat puzzle-uri cu
emoticoane, oferind exemple când s-au simțit așa. Au construit
Castelul copiilor fericiți, în care au adus animale, pe care le-au
îngrijit. Au pictat folosind culoarea preferată, nu înainte de a
descoperi semnificația acesteia. Au fost fost mici actori, în
pereche de câte doi, oferind exemple de fapte bune. Au plantat
flori în ghiveci, cărora la sfârșit le-au șoptit alinturi. Au
unit punctele, descoperind copii care se țineau în brațe, care
îngrijeau plante, animale. Au colorat imagini cu aspecte pozitive
ale relațiile dintre copii-copii, copii-adulți, adulți-adulți.
Au memorat Cățelușul șchiop, promițând că mereu vor ocroti
viețuitoarele. Au intonat Culorile se ceartă, au pictat curcubeul,
au realizat macheta Copiii sunt fericiți când.... Au stabilit cu
ce sunet începe și se termină numele copiilor care patinau
fericiți, au numărat în concentrul 0-6 emoticoane. Au audiat
povestea: Ciuboțelele ogarului, imaginând un alt final.
Ziua de vineri a culminat cu micile lor gânduri despre ce este
iubirea. În urma celei săptămâni, s-au putut observa
următoarele:
- Când un copil s-a lovit, colegii i-au sărit în ajutor (înainte
râdeau);
- Când un coleg a plâns, l-au întrebat ce s-a întâmplat și au
încercat să-l înveselească;
- Când un coleg și-a pierdut jucăria, au lăsat activitatea lor
și au început să caute împreună;
- Când se loveau și nu erau observați, căutau ajutor;
- Și-au format un obicei din a-și îngriji plantele;
- Au început să se asculte mai mult unul pe celălalt;
- Au început să se ajute mai mult, nu să-și strângă doar
jucăriile cu care s-au jucat;
Bineînțeles că aceste comportamente existau într-o formă sau
alta și înainte de această temă, dar s-a constituit într- un
bun prilej de formare continuă, căci după cum spune și teoria,
a face bine e necesar să devină o obișnuință. Și da, au
acceptat și constrângerile survenite în timpul încălcării
repetate a regulilor, înțelegând unde au greșit și încercând
să nu mai facă greșeli.
Cu siguranță, activitățile cu caracter moral își au locul în
grădiniță. Ele ajută copiii să demonstreze că iubesc prin
respectarea colegilor și adulților, prin înțelegerea defectelor
celor din jur, prin joaca lipsită de comportament agresiv, prin
ascultarea mesajelor transmise, prin sărirea în ajutor în cazul
unui accident minor sau major, prin dăruire, prin afișare de
compasiune față de cel trist. Noi, adulți, suntem datori să-i
ajutăm să le practice și să le oferim exemple pesonale pe care
să le poată lua drept model.

BIBLIOGRAFIE
Cucoş, C. Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.
Macavei, E., Pedagogie-Teoria educației, vol. I, Ed. Aramis,
București, 2001.
Nicola, I., Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1994.
Tomșa, Gh., Psihopedagogie preșcolară și școlară- Definitivat
și Gradul II Didactic, București, 2005.