Educăm prin povești. Biblioterapia de dezvoltare

Educăm prin povești. Biblioterapia de dezvoltare
”Cărțile ne duc în locuri în care nu putem ajunge niciodată
și ne arată lucruri ce nu putem vedea niciodată”
( Stamps, 2003, p.25)

Cea mai frumoasă perioadă din viață este colilăria. În
această etapă abundă jocul, poveștile, prinții și prințesele.
Din păcate ele în ultima perioadă sunt înlocuite cu jocurile pe
dispozitive, moștiri, arme.
Biblioterapia – terapia prin lectură ne ajută să aducem lumea
poveștilor în sufletele elevilor noștri și totodată este o
metodă de intervenție asupra copiilor. Termenul vine din limba
greacă vivlio ( carte ) și therapeia ( terapie).
Biblioterapia înseamnă o lectură organizată care ajută la
înțelegerea propriei persoane, a mediului înconjurător, la
învățarea din experiența altora sau la găsirea unor soluții
pentru probleme. Poate fi aplicată ăn soluționarea mai multor
probleme, începând de la dificultăți de învățare și până
la probleme specifice copiiilor supradotați,
Prin Miracolul poveștilor, prin intermediul poveștilor terapeutice
putem educa și vindeca diferite probleme specifice preșcolarilor
și școlarilor mici. Ne ajută în pregătirea copiilor pentru
viață și muncă, în special pentru cei care întâmpină
dificultăți în acest proces de formare. Dificultățile care apar
sunt date de situațiile conflictuale cărora elevii trbuie să le
facă față. Copiii pot să discute mult mai deschis și mai
confortabil despre un personaj fictiv,decât despre propria
persoană, el îsi proiectează experiența și problemele asupra
acestui personaj.
Povestea terapeutică poate fi instrument foarte eficient în
schimbarea cognițiilor, emoțiilor și comportamentelor copiilor
dacă este folosită corect.
Modalitatea prin care povestea terapeutică transmite elevului
informațiile sunt metaforele terapeutice. Prin intermediul lor
poveștile intră în sufletul copiiilor și îi ajută să își
analizeze propriile gânduri și emoții. Metofara terapeutică este
o figură de stil care prezintă sub o formă diferită problema
reală cu care se confruntă elevul. Personajul din povestea
terapeutică și problema cu care se confruntă, și strategiile de
rezolvare sunt redate sub forma de simboluri.
Biblioterapia la clasele de elevi poate fi utilizată cu succes. La
vârsta preșcolară și în clasele primare jocurile și poveștile
alcătuiesc universul copiilor. Copiii devin atenți când li se
citește o poveste. Acest lucru îl ajută pe cadrul didactic
să-și atingă scopurile educaționale într-un mod ușor, prin
materialele didactice. Aceste povești, basme au un mesaj
educațional. Temele abordate au ca scop dezvoltarea trăsăturilor
cu caracter pozitiv: hărnicia, bunătatea, prietenia, dar si cele
cu caracter negativ: ironia, lauda, lenea. Biblioterapia aplicată
la clasa de elevi este biblioterapia de dezvoltare.
Materialele non-didactice sunt poveștile cu substrat psihologic, cu
mesaje de natură terapeutică. Parte destinată psihologilor
școlari.
Bibioterapia de dezvoltare ajută cadrele didactice:
 să prezinte o situație similară cu problema elevului ( astfel
află că nu este singurul care se confruntă cu o astfel de
problemă );
 se prezintă un caz asemănător ( scopul fiind exemplificarea
multitudinilor de soluții care pot sta la baza rezolvării unei
singure probleme);
 să dezvolte și să îmbunătățească imaginea de sine a
elevului;
 să ajute elevii să-și exprime emoțiile și să comunice
liber problema lor;
 să dezvolte un plan constructiv pentru rezolvarea problemei;
 să ajute la descărcarea emoțională a elevului;
 să dezvolte abiliatea elevului de autoevaluare corectă;
 să prevadă calea cea mai potrivită pentru un elev de a
explora lucrurile interesante din jurul său;
 să dezvolte capacitatea elevului de a înțelege comportamentul
uman și motivele ce stau la baza lor.
Chiar dacă unii dintre elevi nu se află într-o problemă
similară sau nu au trăit o situație descrisă e posibil ca pe
viitor acele situații la care au participat să îi ajute în
depășirea situației similare. Deci evitențierea avantajului
biblioterapie este că poate fi de folos și după o anumită
perioadă de timp. Psihologul și învățătorul pot să colaboreze
în stabilirea problemei elevului, a scopurilor, a modalităților
de abordare.
Pentru ca o activitate biblioterapeutică să se finalizeze cu
succes, cadrele didactice trebuie să respecte câteva
caracteristici specifice organizării unei astfel de activități (
Cook, Earles – Vollrath și Granz ).
 Prereading – etapa în care cadrul didactic alege materialele
potrivite pentru activitate și încearcă motivarea elevilor în
participarea activă și afectivă;
 Reading – etapa în care se citește povestea;
 Processing – cadrul didactic va completa activitatea cu alte
materiale, mijloace în vederea înțelegerii mai profunde a
poveștii de către elevi;
 Follow up –etapa în care au loc discuții , analize,
asocieri.
Alți specialiști prezintă etapele utilizării biblioterapiei la
clasă într-un mod mult mai detaliat ( Prater și colaboratorii )
– 10 pași în sprijinul cadrului didactic în realizarea
activității :
1. Dezvoltarea încrederii între cadrul didactic și elevii clasei.
Profesorul să dea dovadă de sinceritate și confidențialitate.
2. Identificarea altei persoane adulte cu care să colaboreze (
psihologul școlar ).
3. Solicitarea sprijinului și colaborarea cu părinții elevului.
Ei pot oferi informații suplimentare și pot fi considerați surse
de sprijin.
4. Definirea problemei pe care o trăiește elevul. Singura parte a
biblioterapiei pe care profesorul o utilizează la clasă e
biblioterapia de dezvoltare. Soluționarea problemelor cu care
elevii se confruntă la clasă ( ”Nu pot să îmi fac prieteni în
clasă”, ”Nu doresc să scriu”, ... ).
5. Stabilirea obiectivelor și a acxtivităților specifice
problemei existente. Stabilirea unor obiective concrete și a unor
rezultate ce pot fi atinse. În această etape , profesorul decide
dacă problema o abordează cu întreaga clasă sau cu un grup mic
de elevi.
6. Documentarea și selectarea poveștii potrivite situației. Una
dintre cele mai importante etape. Se ține cont de :
particularitățile specifice nivelului de dezvoltare al copiilor,
tema pe care o abordează cartea, credibilitatea personajelor,
acțiunii.
7. Familiarizarea elevului cu povestea aleasă. Prezentarea
poveștii pentru activitate.
8. Citirea poveștii. Se vor explica cuvintele nefamiliare copiilor,
sensul acestora. În această etapă elevii sunt liberi să-și
exprime sentimentele și părerile referitoare la povestea audiată.
Opinii valoroase pentru cadrul didactic. Elevii formulează și
comunică propriile gânduri influențați de experiența pe care o
au.
9. Discuții sau activități după citirea materialului ales. După
citire cadrul didactic angajează elevii în discuții deschise.
Elevii își exprimă propriele emoții, gânduri, opinii legate de
materialul citit. Pot participa interactiv la srcinile de muncă:
realizarea unui colaj din imagini și cuvinte care redau emoțiile
și experiențele prezentate, pot realiza un poster cu povestea
citită, desenarea, pictarea unei scene preferate, modelarea unui
obiect sau a unui personaj preferat, realizarea unei scrisori
adresate personajelor, recitirea unei părți din poveste,
schimbarea ei, analiza ei, asemănări și deosebiri între
personaje și elevi. Prin acestea activități ei pot să realizeze
că nu sunt singurii care se confruntă cu astfel de peobleme.
10. Evaluarea activității. Profesorule evaluează fiecare etapă
parcursă în acest proces. Evaluarea efectelor activițății
ajută profesorul în a observa ce a fost organizat bine și ce
anume nu s-a dovedit eficient. Astfel se poate îmbunătăți
performanța în aplicarea biblioterapiei la clasă.
Modalitatea în care se discută pe baza materialul prezentat
depinde foarte mult de cadrul didactic. Profesorul trebuie: să-i
facă pe elevi să înțeleagă materialul, iar discuțiile să fie
confidențiale; să-i încurajeze pe elevi să prezinte strategiile
găsite de ei ca fiind folositoare pentru o situație
asemănătoare; să-i învețe pe copii regulile ce stau la baza
unei discuții de grup eficiente; să fie un moderator, nu un
coordonator în discuții. Conexiunile interpersonale pe parcursul
activității sunt considerate ca unul dintre cele mai eficiente
rezultate. Folosind biblioterapia de dezvoltare cu întreaga clasă
de elevi, o altfel de activitate de învățare permite o
îmbunătățire a dinamicii dintre profesor și elevii săi,
încurajând astfel relaționare și comunicarea asertivă.
Beneficii - Goleman identifică următoarele beneficii:
 diminuarea agresivității la clasă;
 elevii nu vor mai folosi porecle:
 un număr mai redus de jigniri;
 îmbunătățirea strategiilor de rezolvare a conflictelor;
 dezvoltarea sentimentului de egalitate;
 dezvolatrea abilității de a-i asculta pe cei din jur.
Dezvolatarea abilităților elevilor de a-ș cunoaște propria
persoană și pe a celor din jur e unul dintre cele mai importante
rezultate obținute prin acesta metodă. Astefl, o autocunoaștere
corectă și obiectivă a propriei persoane și înțelegera celor
din jur poate duce la reducerea anxietății, depresiei, izolării.
Biblioterapia de dezvoltare poate fi o metodă foarte eficientă în
rezolvarea unbor situații problematice apărute în clasa de elevi.
Respectarea etapelor va duce la realizarea unei activități de
succes.

Bibliografei:
• Drugaș I., Bîrle D., Bonchiș E., Decei-Radu A., Bochiș L.,
Ilisie C. ( 2008 ), Educăm și vindecăm prin povești, Ed.
Universității din Oradea, 25-50;
• Stamps, L. S., (2003), Bibliotherapy: how books can help
students cope with concerns and conflicts. The Delta Kappa Gamma
Bulletin, Fall, 25-29;
• Prater, M.W., Johnsturn, M.L., Dyches ( 2006), Using children`s
as bibliotherapy for atrisk students: a guide for teachers.
Preventing School Failure, 50, (4), 657-658
prof. înv. primar : Daniela Chereși
Liceul Teoretic „Lucian Blaga”, Oradea