EDUCAŢIA FINANCIARĂ O PRIORITATE ÎNCĂ DIN COPILĂRIE

EDUCAŢIA FINANCIARĂ O PRIORITATE ÎNCĂ DIN COPILĂRIE
PROF.OTEŞANU IOANA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.13 RM.VÂLCEA

,,Ne dorim să educăm copiii încă de la o vârstă fragedă de importanţa pe care o are administrarea eficientă a banilor, parte importantă din viaţa noastră. În momentul de faţă, disciplina Educaţie Financiară este opţională în şcoli și grădinițe, însă proiectul pe care îl susţinem îşi propune integrarea acesteia printre materiile obligatoriu de urmat. Susţinerea proiectului este parte a eforturilor noastre de a dezvolta pe termen lung responsabilitatea românilor cu privire la gestionarea bugetului personal şi pe cel al familiei.”, declară Anca Bidian, CEO KIWI Finance.
Suntem profesori sau preșcolari, medici sau beneficiari ai serviciilor medicale, constuctori sau locatari ai imobilelor ridicate de aceștia și, deși ar părea că suntem diferiți, un lucru esențial ne leagă: suntem proprii manageri ai BANILOR noștri.
Știm cum să facem față unei astfel de provocări pentru a ne menține într-o premanentă stare de bine? Ne-a pregătit cineva pentru acest lucru?
Există un moment în viața familiei când părinții trebuie să vină în întâmpinarea curiozității celui mic, fară a ști care este cel mai potrivit mod de a aborda subiectul… buget.
De cele mai multe ori, limbajul trebuie adaptat nivelului de întelegere al micuțului, iar explicațiile date astfel încat el să înteleagă. În cuvinte simple, el poate pricepe că banii au o limită, la fel și pretențiile.
Comportamentul învățat de copil încă din fragedă pruncie este acela de „cere și ți se va da“. Bebelușul știe că dacă plânge va fi hrănit, știe să ceară să i se schimbe scutecul, iar pe parcurs învață că e suficient să vrea ca părinții să îi ofere.
Dincolo de nevoile de baza, există și nevoia de joc, de răsfăț, de atenție. Dacă știm să îi explicăm că este imposibil să îl aibă pe Scooby Doo animal de companie, trebuie să găsim și metoda de a-i explica anumite limite… bugetare.
Copilul nu va întelege de ce uneori poate avea anumite lucruri iar alteori nu.
Prin urmare, regulile se impun și atunci când îi oferim ceva celui mic. Daca îi oferim odată multe cadouri, iar alteori unul singur, foarte probabil se va simți mai degrabă mai puțin iubit, decât să înțeleagă limitările financiare.
De asemenea, nici schimbările bruște de comportament din partea părinților nu sunt cea mai potrivită metoda. Daca aceștia se hotărăsc fără explicații să-și limiteze generozitatea, ea va fi înțeleasă ca o pedeapsă.
Părinții sunt cei care gestionează cum va aprecia copilul tot ce primește din partea lor. Ei sunt cei care îl învață să valorizeze ceea ce primește, să se bucure de ceea ce are și să înțeleagă atunci când părinții spun „nu“ sau „nu se poate“.
În acest fel se pot evita în avans scene publice în care copilul țipă sau se tăvălește pentru a obține ceva ce părintele, în prima fază, îi refuză.
Totodată, dacă este învățat să accepte anumite reguli, îi va fi mai usor să înțeleagă atunci când i se explică ceva și să nu perceapă schimbările de atitudine ale părinților ca fiind bruște și supărătoare. Foarte important de reținut este că acest tip de educație este bine să aibă loc până la vîrsta de șase ani, dupa această vârstă fiind mai greu să schimbăm anumite obișnuințe și deprinderi ale copilului.
Începînd cu vârsta de trei ani, celui mic i se pot explica reguli simple care țin de cheltuirea și economisirea banilor, iar pușculițele sunt un pas mic către un buget personal al copilului. Un moment potrivit pentru a responsabiliza copilul în privința banilor este acela în care își dorește ceva anume.
O jucarie după care tânjește este un prilej bun pentru a se simți motivat să strângă singur bani pentru a și-o achiziționa. În același timp, el învață că nu poate avea totul pe loc, ce înseamnă răbdarea și că anumite lucruri implica un efort.
Părinții sunt cei care îl ajută în acest plan și îl încurajează. Bineînțeles, tot ei sunt cei care îi vor da bani pentru obiectul dorit, dar cu masură și cu reguli. Copilul afla că există o zi – de salariu, în care primește sume mai mărișoare de la ambii părinți și, de asemenea, că și el poate face anumite lucruri ce pot fi recompensate financiar.

BIBLIOGRAFIE:
 Revista Nr.2.,,Educaţia financiară pe înţelesul tuturor”-coordonator Ligia Georgescu Goloșoiu;
 Gary S. BECKER, Comportamentul uman. О abordare economică, Editura All, Bucureşti, 1994 ;
 Module online axate pe diferite subiecte: Educaţia consumatorului, Iniţiere în domeniul
financiar, Consumul sustenabil, Drepturile consumatorului, Servicii, Securitatea produselor, Servicii financiare, disponibile la adresa: www.dolceta.eu;
 Programa şcolară pentru disciplina optională ,,Educaţia financiară “,Bucureşti 2010.