Educaţia prin chimie

Formulări mai dare rezultă din rapoartele UNESCO asupra obiectivelor naţionale proclamate de diverse ţări, care caută sâ sublinieze ceea ce naţiunile au în comun şi in acelaşi timp, punctele de vedere care duc la divergenţe. în acest sens, ne sunt utile şi formulările ce provin din Anglia; Coombs, relevă că educaţia nu poate fi un remediu pentru toate relele din lume; limitată de timp şi mediu, educaţia este un act de credinţă . Acelaşi autor consideră că în ţările în curs de dezvoltare, cursanţii care speră că educaţia le va facilita obţinerea unei situaţii mai bune, se situează pe acele preferinţe care se referă la trecut, care conferă prestigiu, dar care nu satisfac nevoile curente ale economiei.
Obiectivele predării ştiinţelor ar putea fi sistematizate astfel:
- predarea integrată a ştiinţelor contribuie la predarea generală, subliniază unitatea fundamentală a ştiinţelor şi permite înţelegerea locului ştiinţelor în societatea contemporană;
- predarea integrată a ştiinţelor trebuie să pună accent pe importanţa observaţiei pentru o mai bună înţelegere a mediului înconjurător; elevii vor fi introduşi I n gândirea logică şi In metodologia ştiinţifică;
- conținutul din domeniul predării ştiinţelor va fi selectat cât mai judicios, ca urmare a colaborării dintre diferite cadre didactice şi specialişti;
- extinderea acestei integrări şi echilibrul între integrare şi coordonare depinde de o scrie de factori: vârsta elevilor, tipul de instituţie şcolară şi de condiţiile locale. Astfel, în primii ani ai secundariatului, pare să fie adecvată o predare experimentala în cadrul predării ştiinţelor, chimiei îi revine un loc aparte, atât în cc priveşte formarea viitorilor specialişti, cât şi in ce priveşte rolul educativ ai chimici, astfel încât putem susţine posibilitatea educaţiei prin disciplina Chimie, începând de la gimnaziu şi terminând cu facultatea.
Trebuie să recunoaştem că ştiinţa este o componentă a culturii moderne şi ocupă un loc central în educaţia copiilor. Fiecare cadru didactic, indiferent la cc nivel predă, ar trebui să-şi pună două întrebări de bază:
• metodologia pe care o utilizaţii în predarea disciplinei noastre este suficient și de convingătoare în susţinerea ideii că ştiinţa este parte integrantă din educaţia generală a tuturor membrilor unei societăţi moderne
• timpul afectat predării disciplinei respective este utilizat în modul cel mai adecvat într-o societate modernă, educaţia poate fi considerată ca un fel, antrenament continuu, pentru întreaga viaţă a subiectului, fiind realizată intr-un mod în care să încurajeze dezvoltarea personalităţii individuale. Rezultă de aici că modul în care predăm o disciplină poate să contribuie la dezvoltarea individului sau nu. Elevii vor trebuie sa înţeleagă că lumea modernă se datorează ştiinţei şi că nimeni nu poate fi considerat a fi bine educat până când nu recunoaşte importanţa ştiinţei în schimbările care au loc în întreaga lume.
• elevul trebuie să înţeleagă ce înseamnă abordarea ştiinţifică a unei probleme şi să conştientizeze limitele a ceea ce pot să facă oamenii de ştiinţă. Performanţele elevilor trebuie să aibă la bază experimentele, efectuate în maniera unei investigări, iar posibilităţile pentru exploatarea ştiinţifică trebuie să fie astfel planificate încât să dezvoltăm imaginaţia elevilor şi înţelegerea rolului ştiinţelor în viaţa modernă;
• evaluările, sub diferitele lor forme, vor apela la priceperile intelectuale şi practice ale elevilor, la nivelul lor de înţelegere;
• o privire imaginativă educaţională, o expertiză asupra necesităţilor elevilor, precum şi asupra intereselor acestora, sunt absolut necesare în profesia de dascăl.
Scopul este ca elevii să înţeleagă că disciplinele menţionate formează un tot organizat. Obiectul major a fost ca elevul să aibă cunoştinţe generali fac bază şi în acelaşi timp să fie posibilă o specializare pentru cei care doresc să și conntinue studiile. Câteva exemple dé tematici abordate ar fi: Echilibrul şi reacţii chimice, Structura atomică şi legăturile chimice; Oxidarea, electroliza şi teoria-bazică, Chimia nucleară.
Alături de metodica predării chimiei s-a introdus şi psihologia educaţiei, studenţii au efectuat şi practică pedagogică in licee în anul terminal, teza de diplomă prindea un domeniu special din chimie, care trebuia aplicat în procesul de predare a chimiei şi a ameliorării relaţiilor dintre colegii şi şcoala superioară de chimie din şcoli. Societatea de Chimie are ca obiective şi problemele legate dé predarea chimiei. De asemenea, pentru profesori se organizează cursuri de perfecţionare ce includ şi lucrări de laborator.
În concluzie, luând în considerare programele de chimie, rezultă că predarea chimiei, începând de ta gimnaziu şi terminând cu universitatea, trebuie să contribuie la dezvoltarea capacităţii de Înţelegere, de judecare prin efort propriu conceptelor, a legilor, a faptelor din lumea înconjurătoare, de către elevi: disciplina Chimia este axată mai ales pc proprietăţile substanţelor şi este esenţial ca elevul să poată singur, prin investigaţiile sale, noile cunoştinţe. Sarcina dificilă pentru fiecare cadru didactic, este găsirea unui echilibru între fapte, principii şi metode, pentru a ajunge la acest deziderat.
Trebuie menţionat că obiectivele predării ştiinţelor nu pot fi dezvoltate decât prin compararea metodologilor adoptate tn diferite ţări, Într-o anumită etapă de dezvoltare, fiind absolut necesar un schimb internaţional de informaţii şi idei, aşa cum s-a menţionat deja în cadrul acestui capitol introductiv.
Bibliografie:
Constantinescu Rodica, Metodica predării chimiei
Fătu Sanda, Metodica predării chimiei
Matei Viorel, Metodica predării chimiei
Naumescu Adriane, Noțiuni de metodoca predării chimiei