Educatia timpurie in unitati private, moft sau necesitate?

EDUCATIA TIMPURIE IN UNITATI PRIVATE, MOFT SAU NECESITATE?

Educația timpurie se referă, strict la momentele de invatare ale
copilului cu vârsta pana la 3 ani, in conceptul românesc.
Educația timpurie, in sensul mai larg, inseamna dezvoltarea
timpurie a copilului, presupune învatare, îngrijire si protecție.
Educatia timpurie se realizeaza ca educatie informata (in familie,
in relatii de vecinatate si in relatii comunitare, prin mass-media),
ca educatie formala (in crese, gradinite si alte institutii de
ocrotire si educatie) si sub forma educatiei nonformale (in cluburi
sportive, cluburi ale copiilor si elevilor, dar si prin biblioteci,
muzee, activitati ale unor organizatii nonguvernamentale s.a.).
Educatia timpurie pentru valori reprezinta un tip de educatie care
isi asuma mi¬siunea si responsabilitatea de a promova valori in mod
explicit si eficient prin finalitati clare.
In pedagogia romaneasca educatia timpurie reprezinta un concept nou.
In mod traditional, problematica pedagogica a copilului de 0-6/7 ani
a fost considerata ca edu-catie prescolara. Actuala politica
educationala nu include o sectiune specifica privind educatia
timpurie a copilului in perioada 0-3 ani. Din punct de vedere
practic, focali¬zarea in domeniul educatiei timpurii in cadrul
actualei politici educationale se face pe educatia prescolara.
Atat prioritatile pe plan national, cat si cele pe plan
international impun cu stringenta stabilirea unei politici si a unui
sistem de educatie timpurie in cadrul programului de Dezvoltare
Timpurie a Copilului.
Scopul strategiei in domeniul educatiei timpurii a copilului este de
a-i asigura fiecarui copil dreptul la educatie si la dezvoltare
deplina pentru a-i da posibilitatea sa-si atinga potentialul maxim
in acord cu standardele europene si internationale.
Focalizarea pe educatia timpurie si anii prescolaritatii este
importanta deoarece aceasta este perioada cand copiii se dezvolta
rapid si, daca procesul de dezvoltare este neglijat in acest stadiu,
este mult mai dificil si mai costisitor sa compensezi aceste
pierderi mai tarziu. Este binecunoscut si evident faptul ca
alegerile facute acum si actiunile intreprinse de parinti si de
societate in copilaria timpurie au o puternica si mai de durata
influenta asupra progresului individual al copilului si asupra
progresului natiunilor, in sens larg.
Calitatea ingrijirii si a protectiei in aceasta perioada sunt
mijloacele care inlatura mortalitatea infantila, boala, intarzierea
in crestere, traumele, proasta alimentatie, intarzierile de
dezvoltare. Acordand copilului atentia cuvenita, asigurandu-i
cresterea si educatia, ii cream conditii pentru a-si dezvolta o
personalitate echilibrata si armo-nioasa.
Specialistii considera ca perioada de timp pentru educatie timpurie
este definita de la conceptie pana la varsta de 8 ani, perioada in
care are loc cea mai rapida dez¬voltare a creierului. Cei mai
importanti sunt primii doi ani din viata, cand apar cele mai
semnificative schimbari din punct de vedere intelectual, emotional,
psihologic si social.
Un program educativ eficient este un program care isi propune sa ia
in seama copilul de la primele momente ale existentei sale si care
implica toti agentii educa¬tionali care contribuie la cresterea si
dezvoltarea lui.
Conceptul de educatie timpurie se refera asadar la doua dimensiuni:
- Inceperea preocuparilor educationale de la varstele mici;
- Implicarea familiei si comunitatii in educarea copilului mic si
prescolar.
In mod firesc, institutiile de educatie nu se pot substitui
familiei, ci o sprijina si contribuie la dezvoltarea relatiilor
intra- si extrafamiliale. Nici o institutie, oricat de buna ar fi
ea, nu poate inlocui familia. Educatia timpurie se preocupa de
extinderea strategiilor de stimulare si dezvoltare a copilului si in
familie. Aceasta prevede parteneriate active cu parintii copiilor,
in asa fel incat acestia sa continue acasa ceea ce se realizeaza la
cresa sau la gradinita si chiar sa-si imbunatateasca practicile
parentale. Familia si comunitatea trebuie sa participe activ si
eficient inca din primul an de viata a copilului la cresterea,
ingrijirea, sanatatea si educatia copilului si pana la intrarea lui
la scoala.
Beneficiarii primari ai educatiei timpurii sunt copiii, iar
beneficiarii secundari sunt parintii, educatorii si toti agentii
educationali din comunitate, iar prin efecte, societatea, in
general.
Avand in vedere premisele educatiei timpurii putem spune ca aceasta
varsta este cea mai importanta perioada pentru dezvoltarea
personali¬
tatii copilului. Totodata este de luat in calcul ca perioada de la
nastere pana la intrarea in scoala cere stimulare. Si nu in ultimul
rand pentru dezvoltarea optima a copilului este necesar
parteneriatul educational in familie, intre familii, in comunitate,
intre institutii care au rol in cresterea,ingrijirea si educatia
copilului;
Educatia timpurie presupune in inceput bun si aici intervine rolul
adaptarii copilului in gradinita. Cum si cine face aceasta adaptare?
Care sunt metodele si pasii pe care trebuie sa ii urmeze un parinte?
Dar gradinita. Atat timp cat invatarea si dezvoltarea se va face
conform ritmului si nevoilor individuale si adaptarea in
colectivitate trebuie sa respecte aceleasi nevoi individuale. O
optiune tot mai des intalnita intre parinti este alegerea unei
gradinite private pentru adaptare si parcurs bun. Se intampla tot
mai des aceasta alegere in detrimentul gradinitelor de stat pentru
ca „ nevoia de exprimare „ a copilui este respectata. Daca se
inlatura birocratia si sunt respectate particularitatile discutate
mai sus, cu siguranta si parintii si educatorii primesc sprijinul
necesar in educarea copiilor.
In 2009 apareau tot mai multe gradinite private iar motivul
alegerii unei astfel de gradinite era doar un moft, transmiteau
celelalte voci. Urmandu-si un singur scop si acela „ centrarea pe
nevoile copiilor si respectarea particularitatilor individuale”
gradinitele private devin o necesitate, iar un loc intr-o gradinita
privata este deja greu de gasit si de ocupat.
De ce aceasta transformare?
Din experienta mea de 11 an in sectorul privat de invatamant, pot
spune ca aceasta schimbare de perceptie era necesara pentru a ocupa
un loc meritat in randul optiunilor. Nevoia de a satisface copilul
nu mai este inteleasa gresit, ca fiind un alint exagerat, este de
fapt un raspuns imediat la „ setea „ copilului mic de cunoastere
la intelegerea si respectarea nevoilor imediate.
Devine deci necesitate, in fiecare an si asta datorita evolutiei
demersului educational centrat pe copil , nu pe documente de
progres.