EMOȚIILE – EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DIDACTICE CU IMPLICAREA INSTRUMENTELOR DIGITALE

Educația în secolul XXI nu se mai poate face doar cu tabla și cu creta. Tehnologia a avansat și pune la dispoziția spațiului educațional instrumentele sale. Tinerii și copiii sunt atrași de cultura digitală și de suporturile tehnice care o promovează. Pentru a intra în conexiune cu aceștia, profesorii trebuie să valorifice abilitățile lor pentru oferirea de noi experiențe de învățare. Integrarea tehnologiei în educație aduce experiența de învățare la un alt nivel.

Recunoaşterea emoţiilor altor persoane şi capacitatea de a exprima propriile emoţii sunt două aspecte fundamentale ale inteligenţei emoţionale. Copiii pot să ȋşi exerseze aceste abilităţi interacţionând cu alţi oameni, discutând despre emoţiile şi reacţiile altor copii şi despre propriile emoţii. Jocurile sunt o modalitate prin care aceştia pot să ȋnveţe să recunoască şi să exprime emoţiile.

Am ȋnceput activitatea cu momentul captării atenţiei, aplicând un instrument numit Mood Meter. Acest instrument este o hartă a emoţiilor realizată de Marc Brackett, formată din 4 cadrane colorate cu: roşu, galben, albastru, verde. Fiecare culoare semnifică o stare: roşu (ai energie, dar nu te simţi bine), galben (ai energie şi te simţi bine), albastru (nu ai energie şi nu te simţi bine), verde (nu ai energie, dar te simţi bine). Copiii au fost rugaţi să aleagă o culoare care ȋi caracterizează ȋn acel moment. Sub fiecare cadran se ascund ȋnsă foarte multe emoţii secundare ce vor fi descoperite pe parcursul lecţiei.

După acest moment, au urmat câteva ȋntrebări: Ce este emoţia? Cum apare o emoţie? Câte feluri de emoţii cunoaşteţi? Ce rol au emoţiile? Pe baza discuţiilor, elevii au concluzionat că emoţia este o stare afectivă de scurtă durată care apare la un moment dat, ȋn anumite situaţii. Ea este ȋnsoţită de reacţii ale organismului (transpirat, puls accelerat, muşchi ȋncordaţi, dilatarea pupilei, schimbarea vocii, plâns, ţipat, ţopăit, diferite expresii ale feţei, etc.). În aceeaşi situaţie, două persoane pot reacţiona diferit. Emoţiile ne pregătesc pentru acțiune, ne ajută să ȋnteracţionăm cu cei din jur. Toate sunt fireşti şi nu trebuie să fugim de ele. Trebuie doar să ştim să le gestionăm. Fiecare are rolul ei în rezolvarea unor situaţii. Intensitatea și durata emoţiei sunt cele care pot fi negative.

Apoi, prin intermediul unui Mentimeter, copiii denumesc emoţiile cunoscute de ei, cei mai mulţi identificându-le pe cele de bază. Am vizionat şi un scurt fragment din filmul „Inside Out”/„Întors pe dos” , iar pe baza lui am identificat emoţiile de bază: bucurie, tristeţe, furie, dezgust, frică.

Mai departe, am purtat o discuţie pornind de la clasificarea emoţiilor ȋn emoţii pozitive şi negative. Copiii au ajuns la concluzia că emoţiile pozitive îți oferă o stare de bine, de mulțumire sufletească (iubirea, bucuria, fericirea, optimismul, entuziasmul, satisfacția, etc.), iar cele negative ȋți aduc tristețe și te țin departe de ceea ce îți dorești, de ceea ce este important pentru tine (frica, ura, regretele, supărarea, depresia, vinovăția, furia, etc.).

Mi s-a părut important ca elevii să ştie cum se naşte o emoţie. Aceştia au aflat că emoţia este declanşată de un gând care apare ca urmare a unei situaţii şi că felul în care interpretăm o situaţie determină emoţia pe care o simţim. Orice gând ne generează ȋn corp o emoţie care poate avea o intensitate mică până la foarte puternică. Emoţiile ne influenţează judecata şi modifică modul în care procesăm informaţiile pe care le primim şi luăm decizii, de aceea trebuie sa fim capabili să le controlăm. Dacă îmi controlez gândurile, îmi pot controla emoțiile și comportamentele.

Apoi, am folosit „Jocul de inteligenţă emoţionalăˮ de la Intelissimo, iar activitatea s-a numit „Detectivii emoţiilor”. Jocul conține 48 de jetoane cu emoţii şi definiţiile acestora. Colectivul clasei poate fi ȋmpărţit ȋn 4 grupe a câte 4-5 elevi. Fiecare grupă a primit 12 jetoane reprezentând de fapt 3 emoţii, cu intensităţile sale. Organizând culorile jetoanelor, de la nuanţa cea mai deschisă la nuanţa cea mai ȋnchisă, elevii au obţinut gradele de intensitate ale unei emoţii, de exemplu: mulţumire-satisfacţie-bucurie-fericire sau interes-curiozitate-ȋncântare-entuzuziasm. Am citit definiţiile de pe spatele jetoanelor pentru a ȋnţelege mai bine diferenţele dintre emoţii.

Am completat un ciorchine al emoțiilor cu ceea ce am obţinut prin organizarea culorilor ȋn activitatea anterioară. Ciorchinele este o schemă proiectată pe tabla albă care se completează cu ajutorul cartonaşelor jocului Intellissimo pentru a surprinde nuanţele diferite ale emoţiilor de bază.

„Floarea emoţiilor” este o altă activitate care le-a plăcut foarte mult elevilor mei. Fiecare copil extrage un jeton pe care este scrisă o emoţie, citeşte definiţia de pe spatele lui şi completează pe un bilet sub formă de petală de floare o situaţie ȋn care s-a manifestat acea emoţie. Apoi elevii o mimează. Se realizează astfel o floare cu toate petalele completate de copii.

Pentru că elevilor mei le place să joace Kahoot, m-am gândit şi la un concurs. Sarcina acestuia a constat ȋn alegerea emoţiilor corespunzătoare definiţiei date, elevii bifând una din cele 4 variante oferite. Apoi, cu ajutorul rebusului realizat ȋn Wordwall, am desfăşurat alt joc. Elevii au avut de recunoscut denumirile unor emoţii, iar cel care a recunoscut cât mai multe a fost desemnat câştigător.

Am ȋncheiat activitatea cu un Wordclouds ȋn care le-am cerut elevilor să scrie toate denumirile de emoţii pe care şi le amintesc ȋn urma discuţiilor şi activităţilor realizate pe parcursul orei.

La final, le-am prezentat „Copacul emoţiilor”, un afiş care ajută la identificarea și conștientizarea emoțiilor copilului, la diversificarea vocabularului emoţional al acestuia prin învățarea etichetelor lingvistice corespunzătoare pentru o gamă complexă a emoțiilor.
Pornind de la cele de bază, planșa indică o multitudine de variații ale acestora, fiind un instrument excelent pentru întelegerea lor în profunzime.

Puteți folosi afișul în momentele de reflecție cu copilul pentru a-l încuraja să își reamintească emoțiile pe care le-a trăit, desemnând fiecărei situații una din ramurile principale de pe planșă, cu emoția de bază aferentă. Mai apoi, cu ajutorul întrebărilor, ghidați copilul înspre descoperirea particularității emoției respective, alegând, în final, una din frunzele de pe planşă.

Puteți complica jocul, încercând să găsiți gânduri pe care copilul le are în momentul în care simte o anumită emoție, precum și gânduri care ar putea schimba starea sa (în cazul unor emoții negative). De asemenea, puteți desfășura un mic joc de rol cu situații în care apar emoțiile de pe planșă.

Pentru a-i putea ajuta pe copii să facă legătura dintre gând şi emoţie, se poate desfăşura, pe parcursul unei perioade mai lungi de timp, o activitate numită „Simt ceea ce gândescˮ. Se decorează două recipiente din plastic, se lipeşte pe fiecare câte o etichetă: pe unul eticheta cu „Gândurile meleˮ, iar pe celălalt eticheta cu „Emoţiile meleˮ. În fiecare zi, elevii exersează identificarea gândului care a declanşat emoţia, completând bilețele pe care le strângem ȋn cele două recipiente.

Bibliografie:
https://psihosensus.eu/ce-sunt-emotiile-cele-6-emotii-de-baza/
https://www.scientia.ro/homo-humanus/51-psihologie/468-ce-sunt-si-care-sunt-emotiile.html