Evaluarea inițială în contextul incluziunii

Evaluarea inițială în contextul incluziunii

Profesor de psihopedagogie specială-Țolca Susana Simona Crina
Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr.2, Bistrița

Evaluarea gradului în care elevul este pregătit să
învețe, dar și a învățării, este în plină schimbare.
Acestea sunt direct legate de reformele actuale în ceea ce
privește standardele curriculare, curriculumul, predarea, formarea
inițială și continuă a cadrelor didactice și relațiile dintre
părinți, comunități, autorități și societate.
O evaluare de calitate este posibilă numai în contextul
unui sistem educațional de calitate. Prin aceasta se ințelege
organizarea școlilor astfel încât să răspundă nevoilor de
învățare ale tuturor elevilor; întelegerea modului în care
învață elevii; stabilirea unor standarde înalte de învățare
și asigurarea șanselor egale și adecvate de învățare. Pentru
a completa învățarea și a veni în sprijinul acesteia, evaluarea
trebuie integrată în curriculum, predare si formarea continuă a
cadrelor didactice. Cadrele didactice au un rol activ în evaluare,
alături de psihologi, logopezi, consilieri școlari și alți
specialiști.
Indiferent de originea etnică sau diferențele sociale,
mentale sau fizice, oamenii au nevoi care trebuie întâmpinate
pentru a se simți împliniți. Educația incluzivă încearcă să
răspundă acestor nevoi individuale, fundamentale, prin crearea
unor oportunități variate de învățare și dezvoltare în
societate. Incluziunea înseamnă, în ultimă instanță,
participarea fiecărui membru al comunității, cu propriile
abilități, la activitățile cotidiene ale acesteia, dar mai
înseamnă și a face parte din societate, a fi bine primit și
apreciat ca membru al unui grup.
Evaluarea inițială a devenit un element de maximă
importanță în școala incluzivă, în gândirea incluzivă.
Scopul evaluării în contextul incluziv este de a aduna și
centraliza informații individuale relevante din punct de vedere
educațional, care permit cadrelor didactice să personalizeze
strategiile de predare pentru ca fiecare elev să-și poată atinge
potențialul. În acelasi timp, fiind un proces continuu, evaluarea
educaționala furnizarea de informații și despre situația
socială, emoțională și mentală a copilului, care susțin
atingerea propriului potențial.
Cadrul didactic este persoana care are posibilitatea de a
colecta toate aceste informații importante și relevante pentru
crearea unei imagini a istoricului și a situației în care se
află elevul. Această imagine constituie o bază necesară
planificării unei intervenții individuale adecvate, centrată pe
elev.
În cele din urmă, diversitatea surselor de informare
utilizate în scopul evaluării inițiale se traduce printr-o
multitudine de metode de colectare a datelor:
a) Monitorizarea: instrumente/probe de monitorizare create de cadre
didactice și apoi validate, observații, lucrări scrise etc.
b) Testarea: teste de performanță și teste de atingere a
standardelor curriculare la final de ciclu; teste realizate de cadre
didactice pe baza standardelor curriculare (de exemplu la română,
matematică, educație plastică etc.).
c) Observarea: observarea, pe baza unei liste realizate de profesor,
a abilităților de cooperare, comportamentului, situației
emoționale etc.
d) Interviul: intervievarea elevilor, părinților, profesorilor,
colegilor.
e) Evaluarea portofoliului: colectarea cumulativă a lucrărilor
scrise, a unor lucrări de compoziție plastică și abilitare
manuală, a unor date relevante despre elev și stuația școlară a
acestuia.
Evaluarea abilităților se bazează pe înțelegerea rolului
acestor abilități în dezvoltarea și învățarea unui elev.
Abilitățile sunt o condiție prealabilă pentru dezvoltarea
deprinderilor și capacităților, acestea din urmă fiind obiective
ale învățării în cadrul activităților școlare (scris, citit,
matematică, comportamentul autocontrolat). Pentru a preveni
dificultățile la nivelul unei deprinderi/capacități, trebuie
măsurat gradul de funcionalitate al abilităților. De exemplu, s-a
demonstrat că existența unor performanțe motorii reduse la un
elev, de exemplu stângăcia (se lovește de obiecte , se
împiedică, scapă lucruri din mână etc.) înainte de școală,
poate duce la dificultăți în învățarea unor operații mentale
mai complicate, la vârsta școlară. Funcțiile motorii trebuie să
fie dezvoltate la un anumit nivel și la o anumită calitate pentru
a învăța vorbirea, scrisul, calculul matematic. Știind acest
lucru, în urma evaluării stadiului de dezvoltare a funcțiilor
motorii ale copilului, se pot aplica intervenții de prevenire a
problemelor cognitive ce pot apărea la nivel școlar, înainte de
atingerea vârstei școlare a copilului.
Concluziile obținute din datele combinate ale evaluării
inițiale vor sta la baza planificării și implementării
intervenției, vor fundamenta planificarea activităților și,
dacă este necesar, a intervențiilor în vederea recuperării
curriculare și atingerii potențialului propriu de dezvoltare a
fiecărui copil/elev.

Bibliografie:

1. CUCOŞ, CONSTANTIN, Pedagogie, Ediţia a II-a. Editura Polirom,
Iaşi, 2002.
2. MANOLESCU, MARIN, Evaluarea şcolară. Metode, tehnici,
instrumente. Editura Meteor Press, Bucureşti, 2005.