Exemple de instrumente de evaluare la matematică în învățământul preșcolar

Exemple de instrumente de evaluare la matematică în învățământul preșcolar

Prof.inv.primar prescolar
Trăistaru Maria
Liceul Tehnologic Petre Ionescu Muscel
Loc. Domnesti
Jud.Arges

În epoca actuală, când științele fundamentale joacă un rol important în dezvoltarea progresului social, matematica poate fi considerată factorul esențial al adaptării rapide a fiecărui om.
Grădinița și implicit școala au obligația să facă din studiul matematicii un instrument de acțiune eficientă, constructivă și modelatoare asupra personalității copilului.
De mult timp se constată un interes major față de educația copilului preșcolar, atât prin reorganizarea conținutului cât și prin intensificarea cercetărilor privind diferitele sale aspecte fundamentale.
Asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanță deosebită, deoarece stimulează dezvoltarea intelectuală generală a copilului, influențând pozitiv dinamica vieții sale.
Învațarea matematicii nu se poate rezuma la simpla asimilare de cunoștințe, ci ea trebuie să vizeze formarea unui anumit mod de a gândi, printr-un permanent antrenament al gândirii.
Preșcolarul trebuie să învețe să gândească în spiritul matematicii actuale, moderne încă de la vârste foarte mici.
Eficientizarea activitaților matematice în gradiniță depinde de măsura în care familiarizarea copiilor cu noțiunile matematice se realizează în cadrul unei etape pregătitoare cuprinzând: formarea reprezentărilor despre însușirile obiectelor (forme, culori, dimensiuni); constituirea de mulțimi de obiecte pe baza recunoașterii proprietăților acestora;reprezentarea mulțimilor în desen prin imagini și simboluri; compararea mulțimilor și înțelegerea raporturilor cantitative dintre ele; clasificarea mulțimilor după însușiri diferite; ordonarea lor după criterii date. După J. Piaget drumul formării noțiunilor la vârsta preșcolară este corelat cu evoluția proceselor de gândire – cognitiv și acțional ca rezultat al acțiunii copilului asupra obiectelor. Condiția esențială a însușirii noțiunilor elementare o constituie organizarea unor experiențe de învățare care să favorizeze accesul copilului la exemple concrete care să evidențieze ansamblul de însușiri esențiale ale noțiunii. Legat de vârsta la care se poate începe formarea noțiunilor matematice psihologul american Gerome Bruner a afirmat “orice concept poate fi predat la orice vârstă dacă e prelucrat corespunzător particularităților de vârstă”. Exemplele date de M. Bejat și P. Popescu Neveanu cu privire la formarea primelor noțiuni matematice la copilul de 3-7 ani pun în evidență posibilitatea acestora de a compara mulțimile, de a stabili corespondența între mulțimi, de a sesiza modificările numerice de mărire, de a sesiza raporturile de egalitate și inegalitate. Astfel, o atenție sporită se acordă evaluării, ca etapă importantă în fixarea și consolidarea cunoștințelor acumulate de către preșcolari.
Evaluarea de cunoştinţe sau deprinderi este o probă complexă aplicată oral, scris sau practic cu ajutorul căreia măsurăm şi evaluăm cu mai mare precizie performanţele şcolare în raport cu obiectivele şi conţinutul.
Testele de evaluare asigură o îmbinare a muncii frontale cu munca individuală și constitue instrumentele specifice în evaluare. Probele de evaluare utilizate în activităţile cu conţinut matematic pot îmbrăca mai multe forme, una dintre ele fiind fişa de evaluare matematică individuală.
Fișele de evaluare sunt probe care cuprind sarcini ale căror rezolvare necesită cunoştinţele însuşite într-un anumit interval de timp: mai scurt - continuă, mai îndelungat – sumativă. Preşcolarii au sarcina să rezolve unele probleme pentru ale căror rezolvare se acordă un număr de puncte în funcţie de corectitudinea răspunsurilor şi de gradul de dificultate a problemelor. Sarcinile sunt diferite ca formulare şi orientare, ele vizează atât memoria cât şi înţelegerea materialului precum şi capacitatea de aplicare în practică a cunoştinţelor. Fişele de evaluare individuală permit verificarea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor însuşite, verificarea unui număr mare de preşcolari în acelaşi timp. Rezolvarea problemelor constituie o activitate cu caracter complex în cadrul căreia se clarifică noţiuni teoretice, se consolidează aceste noţiuni, se formează deprinderi şi priceperi, se accentuează caracterul practic al cunoştinţelor şi se dezvoltă diferite operaţii ale gândirii. Efortul intelectual este mai mare dar şi satisfacţia reuşitei este mare, de multe ori manifestându-se exploziv.
Exemple de jocuri didactice matematice ce folosesc instrumente de evaluare la matematică

În condițiile în care toate activitățile didactice din grădinițe sunt dependente de stadiile de maturizare a gândirii și limbajului preșcolarului, copilul trebuie lăsat să acționeze, să aibă o trăire afectivă deplină și să beneficieze de toate intervențiile formative ale educatoarei. De aceea jocul este cel care satisface dorința de manifestare și care dezvoltă emoțiile și sentimentele copilului.
Prin intermediul jocului are loc adaptarea la viața de colectiv, se stabilesc relații între copii și sunt conștientizate anumite norme de comportament. Iată de ce jocul didactic trebuie folosit ca pe o activitate pe care o acceptă și cu ajutorul căreia copilul poate fi pregătit să primească o serie de informații despre fenomenele matematice și se pot forma o serie de deprinderi de muncă intelectuală necesare pregătirii pentru școală.
Jocul didactic matematic constituie un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor număratului şi socotitului. El conţine o problemă, o sarcină didactică pe care copilul trebuie s-o îndeplinească concomitent cu participarea lui la acţiunea jocului. Experienţa probează că jocul didactic matematic are o eficienţă formativă crescută în situaţia sistematizării, consolidării şi verificării cunoştinţelor.
Verificarea cunoştinţelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice matematice se realizează diferit în funcţie de scopul imediat al activităţii, de forma pe care o îmbracă acţiunea jocului şi de materialul folosit de educatoare. Unele jocuri pot crea copiilor posibilitatea de a număra o anumită cantitate (,,Cine ştie să numere mai bine?”), de a stabili suma obiectelor numărate (,,Câţi porumbei sunt?”), de a indica locul fiecărui număr în şirul numeric (,,A câta jucărie lipseşte?”), de a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare şi invers (,,Dă-mi tot atâtea jucării”). În alte jocuri au prilejul să compare cantităţile (,,Cine are acelaşi număr”) sau să efectueze operaţii de adunare şi scădere (,,Să adăugăm - Să scădem”). Jocul didactic matematic poate apărea deci atât ca element al unei activităţi comune, cât şi ca activitate independentă. În didactică,evaluarea poate fi definită ca activitate a cadrului didactic grație căreia se realizează prelucrarea informațiilor obținute prin verificarea sensului întăririi, aprecierii și corectării cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor preșcolarilor.
Evaluarea reprezintă un proces sistematic prin care educatoarea încearcă să determine gradul în care obiectivele educaționale sunt atinse de către preșcolari. Ea reprezintă un act absolut necesar în procesul conducerii unei activități în general și a luării deciziilor, în special.

Bibliografie
1.Ausubel, David; Robinson, Floyd, “Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică”, Editura Didactică şi Pedagogicăţ, Bucureşti, 1981
2. Cerghit, I., Radu‚T., I., Vlăsceanu, L., Didactica, E.D.P., Bucureşti 1993,
3.Ciurea Sanda,Folosirea fișelor matematice în mod individual și în grupuri mici de copii, Revista ”Învățământul preșcolar Nr.3-4/1995”, București, 1995
4. Ciucă E., ”Folosirea fișelor matematice în diferite etapa ale activității”, Revista ”Învățământul preșcolar”, Nr.2-3/1991, Institutul de Științe ale Educației, București 1991
5.Dumitrana, M., ”Activități matematice în grădiniță”, Editura Compania, București, 2002