Factori perturbatori ai evaluării

Factori perturbatori ai evaluării

Pentru optimizarea procesului de evaluare este necesară
conștientizarea erorilor subiective care pot să în procesul de
evaluare. Reducerea disfuncțiilor evaluative este un deziderat
permanent al cadrelor didactice.
Idealul obiectivității în notare este afectat de anumite
circumstanțe care pot influența semnificativ acordarea notei, fie
la același examinator în momente diferite, fie la examinatori
diferiți. Cauzele care determină distorsiuni subiective în
evaluare au fost identificate de Voiculescu E. (2001, p. 48):
insuficiența informațiilor primare pe baza cărora se realizează
evaluarea, alegerea eronată a metodelor și strategiilor de
evaluare în raport cu obiectul evaluării (ce se evaluează) sau cu
obiectivele evaluării (ce se dorește să se evalueze), unele
particularități ale relației dintre profesor și elevi,
influențele directe ale mediului psihosocial în care se face
evaluarea, influențele datorate contextului pedagogic în care se
efectuează evaluarea
Cucoș C. (2006, p. 400) susține că cele mai multe împrejurări
generatoare de erori în notare se datorează profesorului.
Efectul ”halo”reprezintă supraaprecierea sau subaprecierea
rezultatelor elevilor ținând cont de performanțele școlare
obținute la alte materii. Astfel, notele mici obținute la mai
multe discipline influențează acordarea de note mai mici la o
altă disciplină. Cei mai expuși sunt elevii foarte buni sau
slabi. Pentru diminuarea consecințelor negative presupuse de acest
efect se poate recurge la evaluarea de către un profesor de la o
altă școală sau la secretizarea lucrării. Pot fi identificate
două variante ale efectului ”halo”. Prima o constituie efectul
blând caracterizat prin tendința de a aprecia cu indulgență
persoanele cunoscute, iar a doua variantă este eroarea de
generozitate care apare atunci când profesorul are anumite motive
pentru a manifesta o anumită indulgență.
Efectul de ancorare constă în supraevaluarea unor rezultate
datorită faptului că atrag atenția asupra unor aspecte mai puțin
așteptate la nivelul majorității elevilor.
Efectul Pygmalyon sau efectul oedipian apare când aprecierea
rezultatelor obținute de un elev este influențată de părerea pe
care profesorul și-a format-o despre capacitățile acestuia.
Precizarea unei notări denaturează modul de gândire și acțiune
docimologică și determină o apreciere și o gândire
subiectivă.(Bontaș, 2007, p. 261)
Efectul de contrast apare prin accentuarea a două însușiri
contrastante ce apar imediat în timp și spațiu. De exemplu
același rezultat primește o notă mai bună dacă urmează după
evaluarea unui rezultat mai slab și o notă mai mică dacă
urmează după evaluarea unui candidat foarte bine pregătit.
Efectul tendinței centrale se manifestă prin dorința profesorului
de a evita extremele scalei de notare din dorința de a nu greși
și a nu deprecia elevii, astfel nu se realizează o departajare
clară între elevii foarte buni și cei slabi. Cucoș C. (2006, p.
401) apreciază ca acest efect este întâlnit la profesorii
începători și la disciplinele socioumane.
Efectul de similaritate: profesorul are tendința de a-și valoriza
elevii prin raportare la sine, fie la experiența sa școlară, fie
la experiența de părinte ce își judecă proprii copii. Un
profesor care a învățat bine, va fi mai exigent comparativ cu cei
care nu au strălucit la diferite discipline.
Efectul de ordine: notarea poate fi influențată negativ sau
pozitiv într-o anumită parte a zilei sau într-o anumită parte a
semestrului.
Eroarea logică constă în substituirea obiectivelor evaluării
prin obiective secundare cum ar fi acuratețea și gradul de
conștiinciozitate. Eroarea de logică se produce în etapa
conceperii verificării când se face descrierea caracteristicii
urmărite.
Ecuația personală a examinatorului: fiecare profesor își
stabilește propriile criterii de apreciere, unii sunt mai
generoși, alții mai exigenți. O parte dintre profesori folosesc
nota pentru a încuraja elevul să învețe mai mult, alții
folosesc nota a constrânge elevul să învețe. Diferențele dintre
evaluatori este o realitate și ține de subiectivitatea umană.
Cucoș C., (2008, p. 187) consideră că anormalitatea în notare
apare și datorită factorilor de personalitate ale profesorilor și
elevilor. Starea de moment, oboseala, stilul didactic deficitar pot
favoriza apariția unor erori în evaluare. Se pot identifica mai
multe ipostaze ale evaluării greșite: notarea strategică
(subaprecierea performanțelor elevilor în prima parte a anului
pentru a-i motiva să învețe și să îi țină în frâu),
notarea sancțiune determinată nu de cunoștințele învățate, ci
de absențe, șoptit, notarea speculativă ce determină scăderea
notei pornind de la elemente fără importanță, notarea etichetă
determinată de păreri favorabilă sau nefavorabilă.
Evaluarea eronată se manifestă fie printr-o subevaluare, fie
printr-o supraevaluare, ambele cu efecte negative. Subevaluarea
elevilor duce la demobilizare, neîncredere, stres determinând
aversiunea față de anumite discipline sau chiar abandon școlar.
Supraevaluarea deformează imaginea elevilor despre sine, induce
ideea că se pot obține note mari fără un efort constant, și
creează un sentiment de injustiție .
Evaluarea nu are o valoare în sine, ci în raport cu consecințele
acesteia asupra evoluției elevilor. Obiectivitatea și
corectitudinea în notare rămâne un deziderat al cadrelor
didactice.
Bibliografie:
1. Bontaș Ioan, Tratat de pedagogie. Ed a VII a. Editura All,
București, 2007.
2. Cucoș Constantin, Pedagogie. Ediția a II a. Editura Polirom,
Iași, 2006.
3. Cucoș Constantin, Teoria și metodologia evaluării. Editura
Polirom, Iași, 2008.
4. Voiculescu Elisabeta, Factori subiectivi ai evaluării școlare.
Cunoaștere și control. Editura Aramis, București, 2004.