Formarea comportamentului ecologic a şcolarului mic

Formarea comportamentului ecologic a școlarului mic
Prof. înv. primar Roatiș Alina Camelia
Școala Gimnazială ,,Nicolae Iorga” Baia Mare

Dragostea pentru natură trebuie sa fie o componentă esențială a comportamentului uman. Protejarea mediului este o problemă care trebuie să-i intereseze nu doar pe ecologiști, ci şi pe adulți și copii. De la vârste mici, copiii trebuie să fie educaţi în spiritul unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător, în vederea formării ulterioare a conştiinţei şi comportamentului ecologic, favorabil unui stil de viaţă sănătos-mental, emoţional, fizic şi socio-moral.
Cunoașterea naturii, a mediului înconjurător, cu toate fenomenele sale biologice și nebiologice este necesară pentru formarea unor notiuni, idei, convingeri, raționamente, a unui comportament adecvat și a conștiinței ecologice. În acţiunea de educare, un rol important îl are formarea unei gândiri ecologice despre lume. Este important să sădim în mintea si sufletul fiecărui copil, ideea că omul este dependent de natură si că nu poate trăi în afara ei.
Şcoala are menirea de a organiza si desfăsura o vie si susţinută miscare de educaţie ecologică si protecţie a mediului, iar elevii sub îndrumarea cadrelor didactice de specialitate pot să formeze un scut pentru apărarea naturii. Adevarata educaţie ecologică îsi va atinge scopul numai când elevii, cetăţenii de mâine, vor fi convinsi de necesitatea ocrotirii naturii şi vor deveni factori activi în acţiunea de conciliere a omului cu natura. Fiecare elev trebuie să se transforme într-un ocrotitor conştient al naturii .
Dascălii au un rol major, incă de la intrarea copiilor în școală, îi vor ajuta să conștientizeze că toți oamenii au datoria să protejeze mediul în care trăiesc. În cadrul lecțiilor la care se pretează educația ecologică sau în cadrul activităților extracurriculare elevii trebuie dirijați să cunoască șisăocroteascăelementelemediuluiînconjurător, să iubească plantele și animalele, să adopte un comportament adecvat raportat la mediul în care își desfășoară activitatea și să ia atitudine față de cei care încalcă regulile.
O modalitate eficientă cu rezultate vizibile în atitudinea și comportamentul elevilor este proiectul de educație ecologică. Utilitatea lui constă în faptul că îi ajută pe elevi să înțeleagă legătura care există între om și natură, între cunoștințele dobândite în școală și lumea din afara acesteia. Realizarea unui colț ecologic, alcătuirea unor portofolii tematice, activități de reciclare, curățare a mediului ambient, participarea la diverse manifestări ecologice, întâlniri cu specialiști, excursii, drumeții, diverse acțiuni practice etc. toate vor conduce la formarea comportamentului ecologic al școlarului.
Spre exemplu, am initiat in scoala noastra, pe parcursul a cinci luni (februarie – iunie 2015) un proiect educaţional inedit, ,,Şcoala florilor”, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş şi cu Serviciul Public Ambient Urban Baia Mare.
Proiectul urmăreşte implicarea elevilor, profesorilor şi a comunităţii locale în acţiuni ecologice, precum şi dezvoltarea conştiinţei şi conduitei ecologice a elevilor bazate pe respectul faţă de natură şi protecţie a mediului. Ca urmare a activitatilor desfăşurate, elevii trebuie:
Să-şi dezvolte o conştiinţă ecologică teoretică necesară transpunerii ei în practici ecologice;
Să-şi asume responsabilităţile fixate potrivit particularităţilor de vârstă;
Să aplice cunoştinţele şi deprinderile dobândite dezvoltate în activităţi cu specific gospodăresc;
Să participe şi să coopereze activ alături de părinţi, profesori în acţiuni practice de îngrijire şi protejare a mediului;
Să-şi formeze deprinderi de plantare şi ocrotire a unor flori şi a spaţiilor verzi din curtea şcolii;
Să cunoască modul de folosire a uneltelor;
Să conştientizeze importanţa unui aer curat pentru o viaţă sănătoasă;
Să-şi exprime atitudinea pozitivă faţă de natură prin activităţi artistice, plastice;
Să ia atitudine atunci când sesizează comportament neconform cu regulile de protecţie a mediului cunoscute de ei;
Să consţientizeze realitatea înconjurătoare ca pe un mediu necesar vieţii, odihnei, studiului;
Să identifice impactul activităţii omului asupra mediului înconjurător, analizând situaţii concrete din natură;
Să participe activ la acţiuni ce promovează sănătatea mediului, desfăşurarea unor activităţi practice de ecologizare a mediului local;

Bibliografie:
• Petre Neacșu, Zoe Apostolache-Stoicescu. Dicționar de ecologie. Editura științifică și enciclopedică, București, 1982
• Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005
• Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Enciclopedie de biologie. București: ALL Educational, 2007