Formarea si educarea limbajului prin lectura

PROF. INV.PRIMAR. MARIAN GINA MARIANA
SCOALA GIM. ,,GH.LAZĂR,,-ZALĂU

Formarea si educarea limbajului prin lectura

Receptarea mesajului scris se realizeaza prin lectura unui text,
care devine, în ciclul gimnazial, o forma automatizata - ca gest,
fundamentala pentru achizitionarea informatiilor din orice domeniu
de activitate. Lectura se manifesta ca un exercitiu de performanta,
aplicat la diferite tipuri de texte literare şi/sau nonliterare,
cunoscute sau la prima vedere, în limbaj afectiv sau stiintific
etc.
În gimnaziu, capacitatea de receptare a mesajului scris contureaza
imaginea unui cititor de performanta (în sens didactic), înzestrat
cu abilitatea si vointa de a citi texte variate ca si continut,
forma si întindere. Elevii îşi dezvoltă cunoştinţele privind
modurile de exprimare (descriere, dialog, naratiune), caracterizarea
si rolul personajelor, ideile organizate în jurul unor subiecte si
conflicte, tipologia textelor si configuratia bibliotecilor.
Lectura- ca forma de acces la orice fel de informatie - constituie
cea mai utila achizitie abilitara si intelectuala din aceasta
perioada. Nicio comunicare nu se poate realiza decât daca se
utilizeaza un limbaj comun, daca elevii înteleg la fel sensul
cuvintelor, daca au suficiente motive sa comunice fara inhibitie si
retinere afectiva.
Din punct de vedere al metodologiei, formula de
,,lectura suplimentara'' este dublata de alte denumiri, cum ar fi
,,lectura particulara'', ,,lectura în afara clasei'' sau ,,lectura
individuala''. Lectura în afara clasei vizeaza activitatea de
citire a elevului a unor carti prin care se prelungeste citirea în
scoala realizata sub îndrumarea directa a profesorului. Lectura, ca
obiectiv didactic fundamental, devine o capacitate care, prin
perfectionare, se transforma în competenta21.
Lectura suplimentara este o prelungire a lecturii textelor din
clasa, din manualul scolar. De aceea, controlul si îndrumarea
lecturii particulare/suplimentare a elevului are menirea de a
perfectiona, prin activitate indirecta, independenta, actul de
citire, exersat pe diferite tipuri de texte. Cum cititul cartilor
constituie o abilitate fundamentala de natura intelectuala, fiind un
instrument al activitatii intelectuale, o deprindere utilizabila
pentru toate domeniile de cunoastere umana, competenta lecturala
constituie o achizitie fundamentala. De aici rezida importanta
lecturii pentru orice elev, pentru devenirea sa ulterioara, pentru
sprijinul progreselor sale scolare la toate disciplinele didactice.
Cartea, dobândirea pasiunii pentru lectură, influenţează în
mod pozitiv dezvoltarea intelectuală a elevilor, formează gustul
pentru lectura, atasamentul pentru ,,expresia tiparita” (carti,
reviste, ziare, diverse publicatii) în ciuda unei acerbe concurente
cu mijloacele audio-vizuale. Lectura îndeplineste rolul de sursa
principala de informare, de achizitionare a unor experiente
individuale, cu tenta morala. Ea propune, de regula, valori
universale umane, realizând, în mintea copiilor, o ierarhizare si
coagulare a valorilor culturii nationale si universale. De asemenea,
lectura ofera satisfactii estetice, propune modele de comportament,
contribuie la îmbogatirea limbajului, la nuantarea si
dezvoltarea/activizarea exprimarii, însusirea unor structuri
comunicative. Lectura ,,umple'' în mod placut timpul liber al
elevilor, oferind clipe de satisfactie, de meditatie, fiind
principala ,,sursa de miraje''22. Iata de ce lectura, ca act de
parcurgere a textelor (literare si neliterare) în clasa si în
afara clasei, prin importanta ei, ramâne obligativitate didactica.
Chiar daca în programa scolara nu sunt ore speciale pentru lectura,
îndrumarea si controlul lecturii suplimentare ramâne o atributie a
profesorului de limba română. Lectura trebuie sa devina o
obisnuinta pentru învatarea permanenta.
Lectura particulara se impune sa fie stimulata si îndrumata, iar
în acest proces de formare intelectuala trebuie atrasi şi parintii
elevilor, pentru a forma copiilor o biblioteca personala.
Partea de curriculum care se refera la decizia scolii (evident, la
propunerea profesorului) presupune optiunea pentru curriculum
aprofundat. În acest caz, lectura suplimentara este implicita,
inclusa în ,,programul'' de învatare a limbii si literaturii
române. O alta varianta de optiune este Curriculum extins, gratie
caruia se studiaza întreaga programa parcursa în numarul maxim de
ore. Exista asa numitul ,,Curriculum elaborat în scoala'', care se
refera la disciplinele optionale, neincluse în planul cadru de
învatamânt.
Exista, la sugestia organelor decizionale, optional la nivelul
disciplinei (Limba si literatura româna), optional la nivelul ariei
curriculare (limba si comunicare), optional la nivelul mai multor
arii curriculare, intersectate ,,transdisciplinar si
interdisciplinar''. În cadrul optiunii ,,literatura pentru copii'',
lectura suplimentara ca fapt devine o activitate de baza care
formeaza interesul si gustul pentru lectura, pune bazele unei
judecati de valoare si discernamânt asupra lecturilor parcurse.
Daca nu exista posibilitatea asumarii, prin alegere, a unui
optional de tip umanist, acest lucru nu înseamna ca se ignora, din
partea profesorului, organizarea, desfasurarea si îndrumarea
lecturii particulare a elevilor. Acesta trebuie să gasească alte
forme de a stimula si controla ceea ce citesc elevii în afara
scolii, stiut fiind ca achizitia abilitatii de lectura se utilizeaza
mai apoi la toate disciplinele scolare, precum si în orice tip de
asimilare a culturii generale si de specialitate.
Exista, în stare concurentiala, doua tipuri de lectura: lectura
textuala (alfabetica, literara) si lectura electronica (iconica, de
imagini). Raportul dintre cele doua tipuri de lecturi ar trebui sa
fie de complementaritate si nu unul de disjunctie. De aceea, se
impune promovarea de către profesor a ambelor tipuri de lectura,
prezentând avantajele si dezavantajele fiecarei categorii, luând
în considerare faptul că fiecare dintre cele doua aduce
,,lectorului'' avantaje si ispite, conform exemplului de mai jos:

Lectura cartilor Lectura electronica
- Imaginea e reconstruita ,,mental'', presupunând efort si
gândire - Imagini colorate, atragatoare, clare, usor de asimilat
- Imagini sugerate, solicitând ,,investigatie imaginativa'' -
Imagini totale, gata alcatuite, cu detalii si accesorii
- Imagini voit scriptice, simbolizate în metafore - Imagini reale,
exacte, concrete
- Limbaj mediat, polisemantic, ambiguu - Limbaj direct, simplu,
accesibil
- Act complex, activ - Confortabila, domestica, pasiva
- Reversibila si meniabila - Ireversibila, flux continuu

În actul de lecturare/citire este nevoie de angajarea a doi
,,actori'': textul si cititorul. În mod particular, textele care se
studiază în şcoală trebuie sa fie specifice si selectate pentru
a putea fi întelese de către elevi, ale căror particularitati
individuale si de vârsta este necesar a fi luate în considerare
în acest caz. În consecinta, lectura scolara si particulara are
nevoie de texte scolare si lectori scolari.

B I B L I O G R A F I E
1. Ion Coteanu - Gramatica de baza a limbii române, Editura
Albatros, 1996:
2. Iorgu Iordan. Stilistica limbii române. Ediţie
definitivă. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1975.