Forme de organizare a activităţilor de expresie corporală în grădiniţă

Parte componentă a sistemului educaţional, activitatea de expresie corporală reprezintă procesul de rezolvare a anumitor sarcini de educaţie şi instruire prin valorificarea sistematică şi metodică a formelor de practicare a exerciţiului fizic.
În grădiniţa de copii cele mai importante forme ale practicării expresiei corporale sau educaţiei fizice cum mai este cunoscut acest tip de activitate sunt următoarele:
- activităţi frontale ;
- gimnastica de înviorare ;
- plimbărille şi alte forme în afara activităţilor obligatorii (serbări, concursuri şi întreceri sportive)
Forma de bază în cadrul grădiniţei de copii este activitatea obligatorie frontală de expresie corporală. Acest statut este dat de următoarele caracteristici:
- se desfăşoară pe baza programei de specialitate, care precizează conţinutul şi metodologia de desfăşurare;
- este condusă de un specialist;
- are un timp bine precizat în cadrul orarului fiecărei grupe;
- activitatea decurge cu un colectiv de copii relativ omogen;
- este obligatorie, fiind cuprinsă în planul de învăţământ;
- este punctul de plecare pentru practicarea celorlalte forme a exerciţiilor fizice. În lecţie se învaţă majoritatea deprinderilor şi priceperilor motrice, se dezvoltă calităţile motrice, se însuşesc principalele reguli de practicare a exerciţiilor fizice.
Pentru ca o activitate obligatorie de expresie corporală să fie eficientă este necesar să se respecte următoarele cerinţe:
- să aibă teme şi obiective precise;
- să se aleagă cele mai eficiente metode şi mijloace pentru îndeplinirea obiectivelor;
- dozarea corespunzătoare a efortului în lecţie;
- realizarea legăturii între instrucţie şi educaţie;
- să fie concepută şi realizată ca parte dintr-un sistem tematic de lecţii, asigurând coerenţa temelor pe parcursul nivelului de şcolarizare.
Desfăşurarea activităţilor de expresie corporală în grădiniţa de copii vizează atingerea obiectivelor cadru, prevăzute de programa instructiv-educativă a activităţilor desfăşurate în grădiniţă.
Tematica activităţilor trebuie să aibă în vedere repetarea mişcărilor predate cu scopul însuşirii lor temeinice şi, în acelaşi timp, alternarea judicioasă a temelor de bază.Astfel ,după fiecare activitate de predare a unor mişcări de bază, este bine să urmeze o activitate în care se repetă aceleaşi mişcări sub forma unui exerciţiu sau a unui joc de mişcare în scopul consolidării deprinderilor motrice respective.
Activitatea obligatorie de expresie corporală este structurată în trei părţi, în scopul rezolvării sarcinilor atât din punct de vedere fiziologic, cât şi pedagogic, după cum urmează:
a) partea pregătitoare:
-organizarea activităţilor de copii;
-pregătirea organismului pentru efort sau încălzirea generală a organismului;
-prelucrarea analitică a aparatului locomotor sau optimizarea dezvoltării fizice
b) partea fundamentală:
-dezvoltarea/ educarea/ verificarea calităţilor motrice viteza sau îndemânarea;
-iniţierea, consolidarea, perfecţionarea sau verificarea calităţilor forţă sau rezistenţă
c) partea de încheiere:
-revenirea organismului după efort;
-aprecieri şi recomandări
Partea pregătitoare are ca scop pregătirea copiilor pentru efortul din partea fundamentală, precum şi organizarea grupei în vederea desfăşurării activităţii în bune condiţii. Pentru această parte se aleg exerciţii care angrenează grupele principale de muşchi şi au acţiune stimulatoare asupra unor funcţii fiziologice. Alegerea şi îmbinarea acestor exerciţii trebuie făcută în aşa fel de educatoare, încât acţiunea lor să angreneze întregul organism al copiilor.
În partea pregătitoare a activităţii trebuie să se îndeplinească următoarele sarcini:
-să se organizeze grupa de copii, asigurându-se o bună disciplină;
-să se stimuleze interesul şi atenţia copiilor pentru activitatea respectivă;
-să se creeze copiilor o stare emoţională favorabilă ;
-să se contribuie la dezvoltarea fizică generală a copiilor şi la pregătirea organismului lor pentru efort prin intensificarea funcţională a aparatelor locomotor, respirator, circulator, precum şi a sistemului nervos central şi a organelor interne.
Exerciţiile de dezvoltare fizică generală stimulează funcţiile vitale ale organismului şi în raport cu părţile corpului cărora ne adresăm deosebim:
- exerciţii pentru membrele superioare, cum ar fi :,,Păpuşa face gimnastică’’, ,,Legănăm braţele’’, ,,Morişca”, ,,Braţe scurte, braţe lungi”, ,,Întindem rufele”, ,,Foarfecele”, etc..
- exerciţii pentru membrele inferioare, ca de exemplu: ,,Mergem ca soldaţii”, ,,Leagănul”, ,,Îndoim genunchii”, ,,Sări ca vrăbiuţa”, ,,Sări minge minge jos”, ,,Sări şi te întoarce”, etc...,
- exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii spatelui, abdomenului şi mobilităţii trunchiului, cum ar fi: ,,Ne răsucim”, ,,Legăm şiretul la ghete”, ,,Tăiatul lemnelor”, ,,Pisica se întinde”, ,,Şurubul”, ,,Culegem flori”, etc...
În legătură cu metodele folosite în partea pregătitoare este bine ca educatoarea să demonstreze personal exerciţiile. Demonstrarea se va face cu faţa la copii, folosind procedeul oglinzii şi dând indicaţiile necesare pe parcursul mişcării. Explicaţiile vor fi clare şi numai îmbinate cu fazele respective ale exerciţiului.
Partea fundamentală cuprinde verigile tematice şi este cea mai importantă, întrucât prin ea se realizează formarea şi consolidarea deprinderilor motrice de bază, aplicativ utilitare, împletită cu dezvoltarea calităţilor motrice. Conţinutul părţii fundamentale a activităţii este determinat de tipul activităţii (predare, repetare,etc), de sarcinile ei, de particularităţile colectivului de copii, precum şi de condiţiile climaterice în care se desfăşoară activitatea.
Pentru realizarea sarcinilor din partea fundamentală se folosesc:
- exerciţii pentru formarea deprinderilor şi priceperilor motrice realizate cu ajutorul exerciţiilor utilitar- aplicative, exerciţii care presupun diferite forme de mers, alergare, sărituri, transport de greutăţi, căţărare, escaladare;
- exerciţii pentru dezvoltarea unor calităţi motrice realizate prin exerciţii de gimnastică ce presupun activitatea voluntară a gâtului, braţelor, trunchiului, picioarelor privind forţa, rezistenţa, viteza şi îndemânarea.
Toate se realizează sub forma unui joc bine determinat de tema planificată.
Jocul poate începe cu un grup mic, sau chiar cu un singur copil, apoi treptat intră în joc şi ceilalţi copii. Când educatoarea explică un joc nou, este necesar ca, în prealabil, să le trezească interesul pentru jocul propus, pentru ca participarea copiilor să se facă din dorinţă proprie şi cu voie bună. Supravegherea sistematică şi chibzuită oferă educatoarei mari posibilităţi de a putea influenţa în timpul jocului asupra caracterului şi dezvoltării fiecărui copil. De aceea, este necesar ca jocul să fie astfel condus, încât fiecare copil în parte şi întreg colectivul să poată fi supravegheat.
Se cere grijă şi atenţie sporită pentru copiii cu C.E.S., care, în mod discret, trebuiesc moderaţi în mişcări dânduli-se mai des repaos. Jocurile trebuie să fie astfel alcătuite, încât mişcările să alterneze cu repaosul.
Partea fundamentală trebuie să atingă punctul cel mai ridicat al curbei efortului. De aceea se impune ca ea să rezolve integral tema de bază propusă în activitatea respectivă.
Partea de încheiere a activităţii are ca scop liniştirea organismului copilului şi revenirea lui la normal, sau aproape de normal, după efortul depus în partea fundamentală a activităţii.
Revenirea organismului după efort este realizată prin exerciţii sau jocuri liniştitoare şi exerciţii de respiraţie, precum şi terminarea activităţii în mod organizat.
La sfârşitul activităţii, în cadrul timpului afectat părţii de încheiere, educatoarea poate face scurte aprecieri asupra muncii grupei de copii, asupra rezultatelor obţinute. Însuşirea conştientă a deprinderilor motrice de bază, aplicativ- utilitare şi specifice unor probe şi ramuri sportive duc la îmbogăţirea experienţei motrice şi aplicarea independentă a acestora în perspectivă.

Bibliografie :
Cojocaru, Venera Mihaela, Educaţia pentru schimbare şi creativitate. Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică, 2003
Oprea, Crenguța- Lăcrimioara, Strategii didactice interactive, București: Ed. Didactică și Pedagogică, 2006
x x x Programa pentru grădiniţe speciale, Bucureşti, 1993