Gestionarea comportamentului indisciplinat

Gestionarea comportamentului indisciplinat

Prof.înv.primar: Solovan Carmen Ramona
C.N.I. ”Carmen Sylva” Petroșani

Analiza funcțională a unui comportament problematic vizat înseamnă, într-un sens larg, identificarea cauzelor/motivelor acestui comportament, ceea ce permite, într-una din etapele ulterioare, selectarea metodelor de corectare a acestuia.
Orice comportament problematic poate fi definit și caracterizat prin câțiva parametrii definitorii, cum ar fi:
- periclitează starea de sănătate fizică sau emoțională a elevilor și/sau a cadrelor didactice;
- perturbă desfășurarea procesului de predare-învățare;
- se opun cristalizării și menținerii unor relații sociale pozitive.
În ansamblul ei, indisciplina școlară are numeroase cauze.
Dintre cauzele care pot genera cazuri de indisciplină școlară fac parte:
- antipatia față de școală;
- nevoia de recunoaștere socială;
- izolarea socială;
- comportamentul impulsiv;
- ignorarea reglilor;
- conflictele dintre sistemele opuse de reguli;
- transferul afectiv;
- tendințele agresive;
- anxietatea;
- modul în care se comportă anumite cadre didactice (oprimarea elevilor, în numele exagerării importanței ordinii în sala de clasă; ignorarea depreciativă a elevilor; evaluarea elevilor în termini negativi).
Pentru a instaura, a menține și a ameliora disciplina în rândul elevilor este foarte important să fie alese strategii eficiente pentru corectarea comportamentelor indisciplinate.
Prevenirea problemelor de comportament poate fi realizată cu ajutorul câtorva modele elaborate în cercetările recente ale specialiștilor, dintre care pot fi menționate: modelul Camer, modelul Fred Jones, modelul disciplinei diferențiate, modelul Glasser, modelul Kounin, modelul modificărilor de comportament, modelul consecințelor logice.
Un rol corectiv în gestionarea unor comportamente perturbatoare îl are metoda extincției, la aplicarea căreia se parcurg câteva etape, care sunt:
- identificarea precisă a cauzei comportamentului perturbator respectiv, adică a acelui stimul pe care elevul în cauză încearcă șă îl obțină prin acel comportament; 13
- eliminarea sistematică a acelui stimul, de fiecare dată când se manifestă respectivul comportament inadecvat, luându-se în considerare contextul în care se produce;
- aprecierea/stimularea/recompensarea comportamentului alternativ (dacă apare), în așa fel încât elevul să conștientizeze faptul că poate obține acel beneficiu pe care îl dorește, numai atunci când se comportă în mod adecvat;
- ,,măsurarea”/monitorizarea comportamentului inadecvat înainte și după aplicarea extincției, pentru a se evalua rezultatele acesteia, ele fiind date de scăderea parametrilor de manifestare a respectivului comportament inadecvat (a frecvenței cu care el se produce, a intensității manifestării lui etc.).
În calitate de tehnică de gestionare a comportamentelor indisciplinate, interviul s-a dovedit a fi eficient prin cele două forme principale ale sale: interviul investigativ și interviul bazat pe încredere.
Pedeapsa educativă reprezintă o măsură luată împotriva unui elev, sau a unui grup de elevi, pentru încălcarea unor norme din regulamentele școlare, prelucrate sau elaborate la clasă, sau a prevederilor legii învățământului. Formele pedepsei educative sunt privarea temporară de afecțiune a elevului sau a elevilor și repararea greșelii săvârșite.
Pentru a duce la corectarea conduitei unui elev, pedeapsa nu poate fi aplicată întâmplător, ci numai cu condiția respectării unor cerințe.
Cerințele care trebuie respectate la aplicarea unei pedepse sunt:
- să se recurgă la pedeapsă numai în situația în care comportamentul inadecvat nu permite luarea altor măsuri corective și pune în pericol buna desfășurare a procesului instructiv- educativ sau securitatea fizică și afectivă a celorlalți elevi și a cadrelor didactice;
- să fie utilizată numai în cazul în care toate celelalte măsuri ameliorative nu și-au atins scopul, dacă se dovedește că elevul are conduita refractară la acestea;
- să fie administrată imediat după comiterea faptei;
- să aibă o durată și o intensitate direct proporțională cu gravitatea faptei;
- să fie precedată de un ultim avertisment;
- să fie administrată în mod gradual, de la formele mai ușoare până la formele mai grave;
- să fie însoțită de o discuție cu elevul respectiv, referitor la: motivul/motivele pentru care este pedepsit, cauzele și consecințele comportamentului său inadecvat, comportamentele pozitive care se așteaptă de la el, efectele negative pe care le-ar putea avea repetarea actelor inacceptabile; 14
-să fie concepută și aplicată în așa fel încât să vizeze comportamentul perturbator, nu personalitatea ,,autorului” său, care nu trebuie umilit sau etichetat negativ și nici abuzat fizic;
- să fie aplicată cu calm, fără ostilitate și resentimente;
- să fie adecvată în raport cu particularitățile de vârstă și individuale ale elevului;
- să se evite, pe cât posibil, pedeapsa în grup a elevilor cu unele comportamente inadecvate, pentru a nu se crea o coeziune sporită între ei, fiind de dorit ca, în astfel de cazuri, să fie pedepsit elevul cel mai vinovat sau acela care pare a fi liderul lor informal, ceilalți urmând a primi un avertisment;
- după încheierea aplicării pedepsei, să se revină la relațiile normale cu elevul respectiv, fără a i se reaminti mereu faptul că a fost pedepsit pentru comiterea unui act de indisciplină, pentru a se evita etichetarea lui, care i-ar provoca frustrări;
- sancționarea unui comportament inadecvat să fie însoțită de stimularea/întărirea absenței acestuia și a comportamentului alternativ dezirabil, în cazul în care el se produce;
- dacă este posibil și se consideră necesar, părinții elevului în cauză să fie și ei informați în legătură cu pedeapsa care urmează a-i fi aplicată copilului lor.
Formele pedepsei disciplinare sunt:
- izolarea elevului în cauză într-un spațiu special în sala de clasă, pe o durată stabilită în prealabil, această metodă (numită și ,,time-out”) poate fi aplicată mai ales atunci când elevul se comportă inadecvat, cu scopul de a atrage atenția asupra lui;
- ,,costul răspunsului”, care constă în retragerea unui beneficiu sau a unui bun ce aparține unui elev, în momentul în care acesta are un comportament inadecvat (de exemplu, deposedarea lui de o sumă modică de bani odată cu fiecare astfel de comportament);
- reținerea elevilor la școală după încheierea orelor de curs, cu condiția ca ei să fie implicați în activități extracurriculare relevante;
- limitarea temporară a unor drepturi/privilegii (restricționarea accesului la aparatura audio/video sau la calculatoarele școlii, amânarea sau anularea participării elevului/elevilor în cauză la excursii sau a dreptului de a-și alege locul în sala de clasă, limitarea accesului la locul de joacă sau pe terenul de sport al școlii etc.);
- micșorarea duratei timpului liber al elevului/elevilor în cauză.

Bibliografie:

• Druță, E.,M. – Cunoașterea elevului, Editura Aramis, București, 2004;
• Albu, E. – Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenți. Prevenire și terapie, Editura Aramis, București, 2002;