Și totuși, de ce se copiază?

În ultima perioadă (destul de lungă), există o multitudine de
discuții în legătură cu fenomenul copiatului, de multe ori în
masă, strâns legat de scăderea calității învățământului
modern. Fenomenul copiatului în masă este amplu dezbătut
înainte/pe parcursul/după fiecare examen important din timpul
anului școlar. Este deliciul mass mediei să prezinte cazuri de
fraudă la Examene naționale, admiteri, supliniri, titularizări,
licențe etc. După ce se liniștesc apele cu comunicarea
rezultatelor, se revine la rutina zilelor și orelor de curs. Și
totuși, de ce se copiază? Orice adult, fie profesor, fie părinte,
spune elevilor lor că este greșit, fără a se gândi la cauzele
acestei manifestări, interzicându-le această faptă categoric, de
multe ori fără vreo explicație. Personal, sunt de acord cu
afirmația că nu este bine să copiem, dar unii văd aceasta
opțiune în afara posibilităților lor, din motive pe care le voi
explica în continuare.
Este adevărat că există și posibilitatea ca, în unele cazuri,
copilul care copiază să fie leneș, sau să o facă din dorința
de a lua în derâdere autoritatea cadrelor didactice, din bravadă,
într-o încercare disperată de a-și câștiga independența
asupra propriilor acțiuni. Acestea se leagă, până la urmă, de
probleme emoționale mult mai profunde, care pot reprezenta
consecințe ale anturajului sau vieții de acasă.
Raportându-ne tot la viața în familie, un alt motiv care există
în majoritatea cazurilor este presiunea venită din partea
părinților. Această presiune poate fi rezultat al comparației cu
frații sau surorile copiilor în cauză, comparația părinților
cu ei înșiși pe vremea când erau de vârsta lor sau încercarea
acestora de a-și trăi visele eșuate sau abandonate prin
intermediul lor. De multe ori, părinții pun această presiune
fără a-și da seama, fără a reproșa pe față, lăsând copii
simțindu-se vinovați că nu sunt exact cum ar dori părinții și
fără posibilitatea de a da vina pe viața de acasă.
În cazul în care copiii nu au o relație strânsă cu familia,
aceștia își pot căuta figuri parentale în profesori. Din
nefericire, daca părinții nu pun presiune pe copii, sunt șanse
considerabile ca școala să o facă. Diriginții, profesorii și
directorii își doresc cu toții, bineînțeles, ca școala lor să
fie cea mai bună, respectiv clasa fiecăruia. Datorită programului
încărcat, de multe ori copiii nu au timp să se pregătească
temeinic pentru fiecare materie, recurgând apoi la singura metodă
care le-ar mai putea asigura o medie competitivă comparativ cu
ceilalți. Majoritatea profesorilor consideră că materia lor este
cea mai importantă, iar copiii sunt presați să exceleze la toate
materiile, ajungând apoi sa le urască pe majoritatea și să nu
își mai dea interesul.
Raportându-ne la copiii care atunci când erau mai mici prezentau
un potențial ieșit din comun, fiind cei mai buni în
învățământul primar, poate chiar și de-a lungul claselor
gimnaziale, apare o presiune nespus de intensă când aceștia
încep să aibă probleme și rezultate mai puțin bune decât cele
de până atunci, fiind acuzați la primele “abateri” că trec
in “extrema opusă”. Fiind obișnuiți cu nevoia absurda de a fi
mereu, constant, cei mai buni, acest perfecționism toxic și
anxietate îi vor bântui și ca adulți, când vor fi tentați să
copieze la examene decisive și mult mai importante decât un test
din lecția de zi.
Astfel se explică fenomenul intens mediatizat al copiatului la
examenele de titularizare, suplinire, definitivat ale profesorilor
.Este alarmant exact detaliul că cei care au fost prinși copiind
sunt exact cei care ar fi modelele de urmat pentru generații de
elevi. Cei care de la catedră interzic și sancționează copiatul.
Sau, mai grav, îl vor permite. Profesorul, dincolo de informații
și experiență are rolul fundamental de a-i fi model, exemplu sau
chiar mentor unui elev. Astfel, ipocrizia, falsul, înșelatul,
furtul devin norme pentru conștiintele și mințile elevilor în
formare. Este un virus care se propagă și bolnăvește de la o
generație la alta. Și totuși, de ce copiază un profesor?
Asemănător elevilor, poate din lene, comoditate, delăsare sau din
motive extrinseci, precum competiția acerbă pentru un loc de
muncă, o funcție urmărită. Poate din lipsa acută de timp din
cauza vieții personale și familiale foarte încărcate ce nu îi
permit să se pregătească suficient. ( ex. Sănătatea copiilor,
părinților, sarcină, divorț, deces, boală etc.) Un alt motiv
des menționat este imitația: „ Pentru că așa fac și
ceilalți.” Într-adevăr, oamenii, indiferent de vârstă, tind
să copieze comportamentul celor din jur, și, din păcate, cel mai
des, exemplele negative. Personal, consider că societatea are o
parte majoră din vină, prin perpetuarea unor modele deficitare,
negative și de slabă valoare. Se mediatizează și se promovează
incultura, grotescul, vulgarul, urâtul, falsul, minciuna și faptul
că pentru a reuși în viață ai nevoie doar de bani. Asemenea
nonvalori distrug moralitatea și principiile societății.
De-a lungul carierei mele de 16 ani, am avut ocazia să vizitez mai
multe țări, unele dintre ele prin intermediul proiectelor
derulate. Astfel, am intrat în contact cu sistemele educaționale
din Italia, Marea Britanie, Ungaria, Germania. De asemenea, colegele
și bunele mele prietene din facultate profesează în Luxemburg,
Franța, Suedia, Canada și Kuweit. Atitudinea vis-a-vis de copiat
observată acolo este șocant și dureros de diferită: nu se
copiază pentru că ei înșiși refuză să copieze. Copiatul este
văzut ca un act umilitor, degradant, lipsit de verticalitate și
complet dăunător elevului/ persoanei. Copiatul este dezaprobat de
școli/instituții/familie/ colegi și este aspru sancționat, în
multe cazuri cu interzicerea dreptului de a susține examenul pe o
perioadă determinată și introducerea datelor persoanei într-o
bază de date. Astfel, copilul/adultul înțelege singur că nu este
bine să copieze. Personal, consider că sancțiunile sunt foarte
importante în acest sens, pentru că nu se poate lucra fără
disciplină și norme într-un domeniu atât de sensibil cum este
cea de „formare de oameni”.
Pentru a concluziona, copiatul este într-adevăr un fenomen care nu
trebuie să rămână ignorat,fie că se realizează din dorința de
adrenalină, sau din pură lene sau pentru a depăși concurența
pentru un loc de muncă mai bine plătit. Copiatul nu poate fi oprit
din exterior, însă poate fi redus și eliminat prin construirea
unei educații corecte, prin exemple pozitive de corectitudine de la
vârste mici, prin mediu lipsit de nonvalori și fals, prin
promovarea unei gândiri sănătoase, morale, pentru că schimbarea
pe care o căutăm nu poate veni din exterior, ci trebuie să vină
din interior: „Dacă un ou este spart din exterior este moarte.
Dacă se sparge din interior, este viață.”