Importanța educației la vârstele timpurii

Importanța educației la vârstele timpurii
Prof. Georgiana Gabriela Filimon
Grădinița cu Program Prelungit Hârlău

Pornind de la originea cuvântului grădiniță putem observa faptul că în vechime era utilizat termenul grădină de copii. Dincolo de semnificația proprie a acestui concept, ca instituție de formare de la vârstă timpurie, ne putem îndrepta atenția către cadrul natural al unei grădini unde cresc și dezvoltă plante sub grija și îndrumarea grădinarului. Asemănarea grădiniței de copii cu o grădină este pe cât se poate de fidelă întrucât putem asocia copiii cu florile, iar educatoarea cu grădinarul care se ocupă de buna dezvoltare a acestora. Bineînțeles că minunatele flori pentru a înflori, pe lângă atenția sporită a grădinarului mai au nevoie și de un sol fertil, de apă, lumină și căldură. În cazul grădiniței și în contextul „Curriculumului pentru educație timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 6/7 ani”, apa poate simboliza vitalitatea și viața echilibrată de care are nevoie un copil, solul fertil este chiar mediul familial din care provine copilul și care trebuie să râmână ca o bază pe tot parcursul dezvoltării sale, lumina reprezintă calea spre cunoaștere și informațiile pe care copilul le absoarbe, iar căldura este simbol al armoniei din prisma relațiilor care se stabilesc în mediul grădiniței. Cu toate acestea, într-o grădină, pe lângă flori pot crește și plante dăunătoare, iar aici intervine rolul de expert al grădinarului pentru a le îndepărta, pentru a aplica fiecărei flori în parte un tratament diferențiat, de a stabili cantitatea potrivită de apă, lumină și căldură, dar și de a le proteja contra bolilor și dăunătorilor. Același lucru face și o educatoare la grupă, rolul ei fiind unul multiplu, prin tratarea diferențiată a acestora, prin transmiterea de informații potrivit nivelului de dezvoltare psihoindividuală a copilului, prin înlăturarea factorilor perturbatori ai procesului instructiv educativ și printr-o colaborare eficientă cu familia. Toate acestea vor avea succes dacă vor fi realizate prin joc, voie bună, dragoste, dăruire și răbdare, iar satisfacția muncii va fi pe măsură în momentul în care „florile copii” vor fi dăruite societății. Cu cât mai de timpuriu vom îngriji și vom spori dezvoltarea acestei „flori” cu atât mai repede se va adapta și va avea un start bun în devenirea sa.
Este cunoscut faptul că primii ani ai copilăriei, perioada de la naştere până la acomodarea cu mediul şcolar, sunt tocmai anii formatori şi reprezintă cea mai importantă perioadă din viaţa copilului pentru succesul său de mai târziu. Intervenţia adultului asupra copilului în această perioadă este fundamentală cu tât mai mult cu cât trebuie să acordăm o atenție deosebită dezvoltării copilului din toate punctele de vedere încă de la o vârstă fragedă pentru că de acest lucru depinde viitorul său. Educația timpurie a copilului începe cu primul zâmbet oferit celui mic, cu fiecare schimb de vorbe sau joacă în familie. Când spunem educație, nu ne referim la un program strict de 4-5 ore pe zi în care cel mic trebuie să învețe ca la școală anumite informații noi sau noțiuni necunoscute. Educația timpurie se face într-un mod cât mai natural, de obicei prin intermediul jocului, într-un mediu plăcut și sigur. Prin urmare, mediul în care noi, educatorii primim copiii este decisiv pentru dezvoltarea acestora. Un spațiu primitor, organizat pe centre de interes care să trezească interesul copiilor și care să le ofere suportul informațional necesar vârstei lor, o primire călduroasă și un ambiant plăcut nu vor face decât să ofere copilului baza de care acesta are nevoie pentru o dezvoltare armonioasă. În acest mediu copilul va experimenta învatarea prin joc, iar participarea lui la alegerea activităților, jocurilor, jucăriilor nu va face decât să îi sporească curiozitatea și dorința de descoperire a noilor informații. Toate aceste aspecte, pe lângă oferirea de șanse egale de creștere, dezvoltare, îngrijire, educație, fara discriminare și cu un aport considerabil al parteneriatului cu familia sunt ninșe către crearea unui drum bun către ceea ce înseamnă dezvoltarea armonioasă la vârstă timpurie.
Focalizarea pe educația timpurie și anii anteprescolarității este importantă deoarece aceasta este perioada când copiii se dezvoltă rapid și, dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil și mai costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu. Este binecunoscut și evident faptul că alegerile făcute acum și acțiunile întreprinse de părinți și de societate în copilăria timpurie au o puternică și mai de durată influență asupra progresului individual al copilului și asupra progresului națiunilor, în sens larg.
Calitatea ingrijirii si a protectiei in aceasta perioada sunt mijloacele care înlătură boala, întârzierea în creștere, traumele, alimentația neadecvată, întârzierile de dezvoltare. Acordând copilului atenția cuvenită, asigurându-i creșterea și educația, îi oferim condiții pentru a-și dezvolta o personalitate echilibrată și o dezvoltare optimă.
Educația timpurie are loc treptat, „copilul-floare” având nevoie de cinci „petale” pentru a putea înflori: dezvoltare fizică și a igienei personale, dezvoltare socio-emoțională, dezvoltarea capacităților de învățare, dezvoltarea limbajului și a comunicării și cunoașterea lumii. Aceste cinci elemente își pun amprenta asupra devenirii copilului și oferă totodată adultului informațiile necesare cu privire la esența dezvoltării celui mic.
În concluzie, educația timpurie reprezintă cheia care deschide ușa către dezvoltarea copilului din toate punctele de vedere. Privind această dezvoltarea ca pe un întreg îl vom putea ajuta pe copil să traverseze toate etapele unei dezvoltări armonioase. Bazele acestei educații timpurii încă de la naștere sunt clădite în mediul familiei, în timp ce grădinița este mediul ideal unde educația continuă prin participarea la diverse jocuri și activități care nu vor face altceva decât să îi crească încrederea în sine și să îl ajute să interacționeze cât mai mult cu cei din jurul său.