În cultură nimic nu trebuie pierdut, totul trebuie transmis și reînnoit

În prezent, pedagogul are o sarcină complexă deoarece educația înseamnă în primul rând formarea emoțiilor, a rigoarelor educaționale, a personalității totodată crearea sentimentului comunității respectiv a iubirii.
Luând în considerare accelerarea cât mai intensă a modernizării, generația tineră are o cunoștință slabă despre tradiția strămoșilor uneori neprețuind și netransmisând acestea, pedagogul are un rol important în formarea identității. Formarea identității copiilor pe lângă familie este și sarcina școlii.
Acest raport prezintă o bună practică didactică care se poate folosi indiferent de naționalitate și regiune.
Proiectul pe lângă păstrarea tradițiilor a ajutat la dezvoltarea creativității, la dezvoltarea capacității de motricitate, respectiv la dezvoltarea competențelor cheie, sensibilizarea admirației față de artă.
Prin implementarea proiectului am avut ocazia reînvierii, prezentării și transmiterii meșteșugurilor populare tradiționale și activitățile artizanale din regiunea Țara Călatei.
Grupul țintă al proiectului a fost compus din elevii Școlii Gimnaziale Nr. 1 Jebucu într-un număr de 20 de copii cu vârsta între 11-14 ani.
În timpul proiectului participanții au avut posibilitatea de a învăța și exersa meșteșugurile populare precum cioplitură în lemn, pictarea manuală a mobilei tradiționale, broderia tradițională, modelare cu lut, dansul și muzica populară.
În derularea proiectului ne-au fost parteneri părinții, meșteșugari specialiști respectiv femeile din cumunitate.
Locul desfășurării activităților a fost pe lângă sălile de școală atelierele meșteșugarilor.

Obiective/activități implementate:
• Cunoaşterea regiunii Călata, păstrarea și valorificarea tradițiilor strămoșești, cunoașterea valorilor și transmiterea acestora generațiilor viitoare.
• Realizarea unei camere în miniature, „Cifraszoba” cu obiecte tradiționale specifice zonei Călata. Realizarea de către elevi a mobilei tradiționale , respectiv și pictarea acestora cu motive și valorii tradiționale.
• Cunoașterea portului tradițional din zona Călatei.
• Organizarea unui atelier de creație în care elevii învață de la femeile care realizează porturi tradiționale confecționarea unor astfel de porturi, porturile au fost realizate pentru îmbrăcarea miniaturilor din casa tradițională.
• Confecționarea accesorilor unui pat tradițional (brodărie, cusătură, etc.)
• Pregătirea și amenajarea căsuței folosiind o cutie de carton cu dimensiunea 40x50 cm, și accesorizarea ei cu obiectele realizate cu elevi.

Concluzii:
La sfărșit, proiectul a fost prezentat părinților în cadrul unei ore de dirigenție printr-o expoziție în sala de clasă unde părinții au avut posibilitatea de a vedea obiectele confecționate de copii, totodată aceste obiecte au fost amenajate la ferestrele școlii unde au putut fi văzute de locuitorii din comunitate.
Proiectul a avut un feed-bach pozitiv atât în rândul copiilor, părinților cât și în rândul comunității.
În concluizie, proiectele de acest gen dezvoltă un comportament motivat, cultivă sentimente de bunătate, caritate, toleranță și respect, demnitate, ajută la formarea personalității și a identității.

Bibliografie:
1. Molnár János: Virágok a templomban, Egyetemi Műhely Kiadó, Kolozsvár, 2009.
2. Kós Károly: Kalotaszeg, Helikon Kiadó, 2016.