INCLUZIUNEA ȘI INTEGRAREA COPIILOR CU CES

INTEGRAREA ȘI INCLUZIUNEA
COPIILOR CU CES

Prof. înv. preșcolar
Păun Maria

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 8 Tg. Jiu

Conceptul de integrare școlară evidențiază
perspectiva în care elevul depune eforturi
pentru a se adapta mediului școlar și societății, iar
demersurile acestora din urmă de a facilita
integrarea sunt plasate într-un plan secund.
Școala incluzivă este unitatea de învățământ public
de masă în care au acces toți copiii unei comunități,
indiferent de mediul de proveniență, în care sunt integrați
într-o formă sau alta și copiii cu cerințe speciale în
educație, unde programul activităților didactice are la bază un
curriculum specific (individualizat și adaptat) și unde
participarea personalului didactic la activitățile educative din
clasă se bazează pe un parteneriat activ între profesori,
profesorii de sprijin/suport, specialiști în educație specială
și părinți.
Incluziunea este un proces. Incluziunea trebuie
interpretată ca o permanentă căutare a unor modalități mai bune
de a răspunde diversității. Este vorba despre a învăța cum să
trăiești cu diferența și despre a învăța cum să înveți din
diferență. În acest fel, diferențele sunt văzute într-un mod
pozitiv, ca un stimulent pentru promovarea învățării în rândul
copiilor și al adulților;
Incluziunea se referă la identificarea și eliminarea
barierelor. În consecință, aceasta presupune colectarea și
evaluarea informațiilor dintr-o mare varietate de surse pentru a
planifica îmbunătățiri în politică și practiă;
Incluziunea implică o atenție specială pentru acele
grupuri de elevi care pot fi expuși riscului de marginalizare,
excludere sau sub-evaluare. Acest lucru indică responsabilitatea
morală pentru aceste persoane vulnerabile, care sunt monitorizate
cu atenție și, acolo unde este necesar, se iau măsuri pentru a
asigura prezența și participarea acestora în sistemul de
învățământ
Valoarea educaţiei incluzive, pentru orice elev,
constă în faptul că este împreună şi poate să colaboreze cu
ceilalţi copii. Copiii cu cerinţe speciale au nevoie de sprijin.
De aceea, ei nu vor avea decât de câştigat dacă activitatea de
predare este orientată către nevoile lor speciale. Dar este destul
de greu să asigurăm sprijin individual pentru aceşti copii, de
aceea am selectat câteva metode de lucru cu elevii cu nevoi
speciale :
În timp ce clasa lucrează la o activitate, profesorul se
poate ocupa de unul sau doi copii, reluând cu acestia principalele
puncte ale lecţiei sau ajutându-i să înceapă să rezolve
singuri sarcina legată de subiectul lecţiei respective.
Copiii pot fi organizaţi pe grupe, pe nivele de abilitate.
Profesorul poate trece de la un grup la altul, pentru a oferi
asistenţă adecvată necesităţilor celor din fiecare grup.

După ce se identifică cerințele speciale se
elaborează un plan de intervenție personalizat pentru aceasta.
Unele dintre cele mai eficiente activități de
integrare ale copiilor cu CES au fost activitățile
extracurriulare în aer liber deoarece lor le place foarte mult
afară . Acolo se simt bine, mai siguri pe ei ,creează legături cu
colegii și se integrează mai bine în activități.
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a
înclinaţiilor artistice ale copiilor cu cerințe speciale
contribuind la integrarea armonioasa a personalității acestora
și integrarea lor.În același timp, școala incluzivă este o
școală care asigură condițiile pentru ca toți copiii să-și
poată atinge potențialul, bazându-se pe corectitudine.
Prin excursii preșcolarii si copiii cu cerințe
educaționale speciale pot cunoaşte realizările oamenilor,
locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă
scriitori şi artişti și pot face acest lucru in mediul in care ei
se simt cel mai bine,

Este important de subliniat faptul că, în cazul
elevilor cu CES, accentul trebuie pus nu atât pe dezvoltarea
cognitivă, cât mai ales pe dimensiunea socio-relațională, care
poate deveni bază pentru dezvoltarea globală a copilului și îi
poate asigura acea stare de bine necesară menținerii echilibrului
psihic. Unii profesori par să întâmpine mai puține dificultăți
decât alții în crearea unei ambianțe eficace de învățare
pentru elevii lor. O clasă bine condusă, cu un potențial redus de
comportament necorespunzător poate prin ea însăși avea efecte
benefice atât asupra procesului de învățare, cât și asupra
performanței.Echitatea înseamnă că diferența de performanță
între elevi nu ține de mediul din care provin, ci din efortul pe
care îl depun.
În concluzie putem spune ca activitatea
extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi
eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde
atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare,
atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în
relaţiile cu copiii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă
care să permită stimularea creativă a copiilor .Copiii in general
, dar mai ales copiii cu CES se simt mult mai siguri pe ei in
cadrul activităților în aer liber ,”neîngrădiți” unde se
pot manifesta liber astfel dezvoltându-și stima de sine.

BIBLIOGRAFIE
1. Ministerul Educaţiei si Cercetării, Institutul de Ştiinţe ale
Educaţiei Revista învăţământului preşcolar, 3-4/2006,
2. IONESCU, M.; CHIŞ, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea
acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
3. PREDA. VIORICA, Metodica activităţilor instructiv educative în
grădiniţa de copii, Editura « Gheorghe Cârţu Alexandru »,
Craiova 2009
4. LESPEZEANU M., Tradiţional şi modern în învăţământul
preşcolar, Editura S.C. Omfal, Bucureşti, 2007