Încrederea în sine – ancoră pe marea vieții

O educaţie adevărată, reală, se fundamentează în familie, apoi
ea se continuă în grădiniţă şi şcoală prin intermediul
cadrelor didactice. În primul rând, ea se realizează prin puterea
exemplului. O bună intervenţie a cadrului didactic prin însuşi
procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate constitui
un mijloc de prevenire a abandonului şcolar, care a devenit din ce
în ce mai frecvent.
Dacă înainte de 1989 rata abandonului școlar era foarte
scăzută, imediat după schimbarea regimului si trecerea la
democrație s-a constat că elevii tind tot mai mult să
părăsească băncile școlii. Ei au fost încurajați și de
atitudinea părinților pentru care “cartea nu mai reprezintă o
prioritate”, nici garanția asigurării unui loc de munca. Mai
mult, emigrarea forței de muncă îi afectează tot mai mult pe
elevi, care fie că-și urmează părinții, fie sunt lăsați unor
rude sau cunoștințe apropiate care se ocupă doar superficial de
situația școlară a copiilor. Conform statisticilor, șase
milioane de tineri renunța anual la studii (ceea ce înseamnă
aproximativ 14% din numărul total de elevi). Pentru aceștia,
viitorul este sumbru: șomaj, sărăcie sau marginalizare. Tinerii
care renunța prematur la studii sunt considerați a fi cei care
deși au vârstele cuprinse între 18 și 24 de ani, au terminat cel
mult învățământul gimnazial la dată la care abandonează
școala. Obiectivul Uniunii Europene privind problema abandonului
școlar este clar și ferm: o rată de abandon școlar în UE sub
10% până în 2020.
Cum se va întâmpla asta? Prin facilitarea accesului la educație
de la vârste fragede, reducerea numărului de elevi cu performante
slabe și a absentelor nemotivate și recuperarea școlara prin
programe de tipul “a doua șansă”.

Astfel, exista trei direcții de acțiune:

1. Prevenirea – îmbunătățirea accesului egal la educație
de înaltă calitate de la vârste fragede. Trebuie introduse
măsuri menite să garanteze participarea tuturor copiilor la orele
de curs (suportul lingvistic pentru copiii de imigranți de
exemplu).
2. Intervenția – îndrumări și meditații pentru elevi,
strângerea legăturilor cu părinții, atunci când apar semne cum
ar fi absențele nemotivate și performanțele foarte slabe.
3. Compensarea – elevilor care renunța la școala ar trebuie
să li se ofere ulterior șansa de a obține calificările pe care
nu le-au obținut prima dată. Școlile de tip “A două șansă”
trebuie să ofere cursuri pentru grupuri restrânse de elevi, precum
și metode de predare mai personalizate și mai flexibile comparativ
cu școlile obișnuite. Iată câteva din acțiunile propuse de
experții UNICEF:

* ativitati extrașcolare desfășurate în școala (acțiuni de
renovare/înfrumusețare /curatore a școlii; concursuri sportive;
acțiuni/concursuri de creație artistică; competiții de joc pe
computer; etc.) desfășurate în școlile din comunitatea cu risc
ridicat de abandon, precum și în liceele care atrag elevi din
astfel de comunitatea.
* organizarea de întreceri între echipe de elevi constituite
în funcție de cartierul de proveniența
* toate aceste acțiuni sau ansambluri de acțiuni trebuie să
aibă un caracter periodic, pentru a menține continuu elementul de
atractivitate al școlii și a se constitui într-un factor de
antrenare constanța a atenției elevilor în activitatea legate de
spațiul școlar.

Un alt lucru care se poate face este utilizarea experientiei celor
ce au renunțat la școală pentru a preveni scăderea încrederii
în educație.

* ar putea fi util ca elevii care au renunțat deja prematur la
școală să intre in contact cu cei aflați in risc de a abandona,
povestindu-le care este imaginea lor curenta despre școala, cum a
decurs viața lor post-școlară.
* stimularea administrațiilor locale si a ONG-urilor de profil
să implice ca voluntari tinerii elevi de clasa a VIII-a si de liceu
proveniți din comunitatea cu risc ridicat de abandon in programe de
suport pentru batmani si familii aflate in nevoie.
Printre factorii care favorizează abandonul şcolar se află:
• Dificultăţile materiale. Familiile numeroase, dezorganizate,
lipsite de resurse, au probleme în a asigura îmbrăcămintea
adecvată tuturor copiilor şi resimt uneori nevoia de forţă de
muncă (fie pe câmp, fie în gospodărie pentru a avea grijă de
fraţii mai mici).
• Modelul educaţional oferit de părinţi. Cel mai adesea, elevii
care ajung să renunţe la educaţie provin din familii în care
părinţii nu au mai mult de opt clase.
• Mariajul timpuriu acţionează ca un factor care împiedică
continuarea educaţiei, mai ales în comunităţile rurale.
• Apariţia unui copil tinde să fie o caracteristică a unor
comunităţi, mai degrabă decât un act individual. Dincolo de
provenienţa din familii dezorganizate, sărace, tinerele fete
găsesc de regulă exemple de predecesoare în comunitatea în care
locuiesc.
• Lipsa de securitate în zonă. Există comunităţi unde,
datorită infracţionalităţii ridicate, cadrele didactice se tem
să interacţioneze cu părinţii, iar lipsa de colaborare dintre
aceștia contribuie la creşterea riscurilor de abandon şcolar.

În urmă discuțiilor purtate cu o elevă de la clasa a X-a,
Negoianu Andreea, am aflat că, după părerea ei, una din
principalele cauze ale abandonului școlar ar fi lipsa încrederii
în sine care la această vârstă este ca o boală contagioasă și
aparent incurabilă – aici ar trebui să intervenim cu toții și,
cu siguranță, situația s-ar schimba. Stima de sine înseamnă
valoarea pe care o atribuim propriei persoane. Dacă avem stimă de
sine ridicată, ne evaluăm că fiind persoane valoroase, bune, avem
deci o opinie favorabilă în legătură cu propria persoană și
puterea de a lupta și ținti cât mai sus. În schimb, stima de
sine scăzută înseamnă o evaluare a sinelui în termini negativi:
ne considerăm nevaloroși, răi, ratați, incapabili să reușim
în viață.

Iată ce ne relatează aceasta :
« Abandonul școlar, problemele familiale și sărăcia ne creează
din păcate, cea mai nedorită și realistă imagine a unei vieți
neîmplinite. Este ceea ce ne induce sentimente de teamă si
deznădejde, dorința de a vrea să fi schimbat trecutul doar pentru
un viitor liniștit alături de familie și de un loc stabil de
muncă, dar poate prea târziu pentru unii dintre noi. Consider că
abandonul școlar este în principal cauzat de sărăcie ori,
"urâtul" tablou al unei familii dezorganizate, ce ne duce cu
gândul la întrebarea obsedantă "cum ne vom descurca mâine?" care
apare deseori în gândul oricărei persoane ce se află într-o
situație similară. Această forma a eșecului școlar are un
impact negativ în viața unui viitor adult, dar și în viața
socială, având drept consecințe dificultăţi foarte mari în a
ne forma un trai decent, problemă care a devenit un adevărat
dezastru, deoarece putem deveni automat dependenți de părinți,
rude sau de ajutoarele oferite de stat. De multe ori, din cauza unui
mediu familial defavorabil, tinerii au tendința de a scăpa din
acest haos, găsindu-și liniștea și propria lor lume recurgând
la substanțe nocive. Aici deja vorbim despre intrarea în contact
cu persoane nepotrivite, în anturaje ce ne pot schimba în mod
negativ, sau ne pot ruina pentru totdeauna viața. Noi depindem de
alegerile pe care le facem, pentru că o singură alegere ne conduce
spre un drum fie pierdut și întunecat, fie spre o cale reușită.
Dar ce se întâmplă însă când ne convingem că nimic nu-și are
rostul, pierzându-ne pe noi înșine ca persoane? Aici încrederea
în sine este una dintre cele mai importante alegeri pentru noi, dar
in cele mai multe cazuri ea se rătăcește în adâncile valuri ale
sufletului. Cum putem opri asta? Consider ca mesajul pe care am vrut
să-l transmit aici tinerilor de vârsta mea, adolescenților, e
mult mai mult decât niște cuvinte aruncate pe un fond alb al unei
hârtii. Pentru că dacă știm să ne ţinem în frâu emoțiile si
să păstrăm un echilibru în viața noastră, totul devine posibil
și cel mai important, ne putem transforma, devenind dintr-o
rândunică neajutorată, înfrigurată și singură, o pasăre, cea
mai frumoasă dintre toate, ce zboară demnă pe un cer senin! »

Bibliografie:

Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în
familie şi în şcoală, (2007), Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
http://parinti.acasa.ro/cresterea-copilului-365/abandonul-scolar-cauze-solutii-statistici-si-obiectivele-uniunii-europene-149836.html
http://www.unicef.ro/media/buletin-informativ-nr-7/abandonul-scolar-timpuriu-cauze-si-posibilitati-de-prevenire/
http://dar.episcopiadevei.ro/index.php/2015/10/20/ce-este-abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-prevenire/