Influența mass-mediai asupra comportamentului violent la copii

INFLUENȚA MASS-MEDIEI
ASUPRA COMPORTAMENTULUI VIOLENT LA COPII
Prof.inv.primar: Solovan Carmen Ramona
C.N.I. ”Carmen Sylva” Petroșani
Mass-media, fiind unul dintre organele cele mai importante ale societății în care trăim îşi răsfrânge influența atât benefică, dar mai ales nocivă asupra tuturor categoriilor sociale, în special asupra copiilor.
Copiii reprezintă o categorie socială foarte uşor influențabilă, fiind predispuşi la experimentarea unor sentimente şi senzații, care pot avea un impact hotărâtor asupra psihicului şi dezvoltării lor intelectuale şi umane.
Unul dintre cele mai răspândite mijloace prin care mass-media îşi transmite informațiile către membrii societății este televiziunea, în cadrul acesteia intrând şi programele televizate pentru copii.
Referitor la această temă, există o serie de studii ştiințifice care au afirmat efectele nocive ale televiziunii asupra comportamentului agresiv tot mai pronunțat din partea copiilor. Aceste studii au arătat că efectele pe termen lung pot apărea cu precădere la copii, unul dintre aceste efecte fiind o predispoziție spre violență şi implicit comportament violent din toate punctele de vedere.
În ultimul timp au apărut şi în România astfel de studii care s-au ocupat cu cercetarea gradului de violență pe care îl conțin emisiunile televizate şi mai ales cele care sunt foarte „consumate” de către copii şi adolescenți.
Violența conținută de programele de desene animate constituie un factor îngrijorător în dezvoltarea psihică normală a copiilor noştri. Aceştia sunt supuşi tuturor influențelor negative pe care desenele animate le promovează într-un numar foarte mare şi evident că aceste imagini violente se întipăresc în memoria vizuală a copiilor, care vor imita ceea ce văd. Desenele animate clasice gen (Tom & Jerry, Loony Tunes, etc), erau structurate în aşa fel încât să răspundă nevoilor copiilor de toate vârstele, aici referindu-se la nevoile din punct de vedere psihologic, iar gradul de violență era foarte mult atenuat datorită situațiilor hazlii pe care le conțineau.
În schimb desenele animate moderne pun accentul tot mai mult pe expunerea acestor imagini pline de violență, fără de care firul evenimentelor nu ar avea nicio logică. Violența acestor scene este o consecința clară a tehnologizării mijloacelor a acestui tip de pelicule, astfel o dată cu cele mai sus menționate crescând şi gradul lor de violență. Astfel copiii nu caută să-şi aleagă modele care propun o desfăşurare paşnică a unor evenimente, şi care au mai mult interes în ceea ce priveşte specificul informațiilor pe care ar trebui să le dețină la vârsta lor, ci sunt tot mai atraşi de imaginile care promovează jicnirile, limbajul vulgar şi tot felul de alte derivate ale acestora. Zânele, prinții, prințesele nu mai reprezintă modele demne de urmat pentru cei mici, aceste personaje fiind înlocuite cu roboți şi personaje care au puteri supranaturale create de către tehnologia tot mai avansată.
Însă în ceea ce priveşte vizionatul desenelor animate, părinții copiilor joacă şi ei un rol important, aceştia ar trebui să discute cu micuții asupra exemplelor pe care aceste desene moderne le transmit şi de a încerca să canalizeze atenția copiilor spre modele care să fie mai conforme cu gradul lor psihic de dezvoltare. Dar din cauza timpului care pentru majoritatea părinților este foarte scurt, aceştia de multe ori îşi îndeamnă copiii să vizioneze desenele animate pentru ca ei să-şi mai rezolve şi alte probleme cu care se confruntă. Acest lucru care se întampla din păcate este făcut conştient sau inconştient de către părinți fără să se gândească la faptul că şi-au îndemnat copiii să privească dar în acelaşi timp să şi preia din comportamentul personajelor întâlnite în cadrul acestor emisiuni.
Cu toate că s-au mai făcut cercetări în ceeea ce priveşte această problemă, această lucrare reuşeşte să vină cu ceva nou, şi anume o parte de cercetare pe baza căreia se poate foarte bine observa tipurile de violență prezente în cadrul emisiunilor de desene animate, formele de realizare a acestor tipuri de violență, precum şi desenele preferate pe care le vizionează copiii din ziua de astăzi în fiecare zi.
Prin efectuarea cercetării atât asupra unui grup de preşcolari cât şi prin observarea minuțioasă a grilei de programe a canalelor de desene animate : urmărite de către aceştia, s-a putut constata că majoriatatea copiilor vizionaează desenele animate pe care aceste canale le difuzează, iar acestea conțin un grad ridicat de violență fizică şi verbală. Monitorizând cu atenție programele conținute de cele trei canale, putem observa că acestea conțin , atât violență fizică cât şi violență verbală, este prezentă în mod obştinant, producând efecte de lungă durată în ceea ce priveşte dezvoltarea normală a copiilor.
Personajele cele mai apreciate de către copii, sunt acelea ale căror acțiuni conțin un stadiu de violență exacerbată, acțiunile lor fiind impregnate de scene care produc serioase daune vizuale, auditive şi cognitive asupra psihicului copiilor şi rămân adânc întipărite în subconştientul lor. De asemenea se poate uşor distinge o lipsă a implicării părinților în controlarea vizualizării de către copii a acestui gen de programe. Cauzele acestei neimplicări pot fi puse pe seama programului extrem de încărcat al părinților însă ele pot fi puse şi în seama unei proaste informări asupra acestui fenomen. Nefiind receptivi la ceea ce copiii lor doresc să vadă, părinții nu pot nici să controleze programul zilnic a lor şi altfel nu se pot impune în ceea ce priveşte limitarea expunerii copiilor la scenele violente pe care aceste programe le conțin.
În ceea ce privesc studiile „Violenței mass-mediei asupra copiilor”, relizate în România în anul 2009 , acestea pun în evidență în cercetări de referință americane şi europene, cercetări efectuate prin analize de conținut, analize de imagine, analize naratologice, aplicate, pe de o parte, emisiunilor de ficțiune, iar pe de altă parte emisiunilor informative (telejurnale, magazine de informare), se regăsesc deci frecvent şi în programele de TV analizate în cadrul acestui proiect. De exemplu, în desenele animate este semnificativă amalgamarea elementelor de real şi ficțional care compun universul prezentat. Ca urmare, indicatorii violenței, corelați cu gradul de autenticitate al universului prezentat sporesc gradul de nocivitate al violenței din desenele animate. Imaginile violenței sunt mai directe, mai insistente, mai repetitive, ca spre exemplu în prezentarea celor mai dramatizante scene violente în benzile-anunțuri, promo-uri difuzate la ore contraindicate pentru copii şi care sugerează o suprareprezentare a violenței la televiziune.
Violența televizuală contribuie la socializarea copiilor, mai ales a celor care nu dispun de alte surse de învățare / culturalizare. În principal, se învață de la televiziune care sunt
comportamentele celor care nu plătesc pentru actele lor, şi aceasta cu atât mai mult cu cât eşti mai defavorizat. Din acest punct de vedere, nu atât cantitatea, frecvența şi durata scenelor de violență contează, cât cantitatea scenelor prezentate ca un comportament pentru care nu plăteşti, dacă nu ai forța şi darul violenței, cu suferințe fizice, psihice, sociale, morale, dar fără arătarea efectivă a costurilor şi consecințelor.
Analizând din punct de verede calitativ rezultatele cercetărilor efectuate, se poate foarte uşor observa că expunerea îndelungată a celor mici la acest tip de programe cauzează o obstrucționare accentuată a comportamentului acestora. Expuşi foarte mult timp la acest gen de emisiuni copiii prezintă deviați comportamentale care sunt de natură să le afecteze dezvoltarea psihică şi în acelaşi timp intelectuală.
Este o formă perversă de a legitima violența, învățându-i pe copii că în viață violența este câstigătoare şi că suferința altora nu contează. Scenele de violență îi fac pe copii în mod obligatoriu mai violenți, dar este sigur că prin spectacularizare îi excită. Relația violență televizuală – comportamente violente în societate este, cum spun mulți cercetători, o relație de cauzalitate.
Cercetările efectuate atestă faptul că modul comportamental al copiilor este total modificat în urma influenței pe care desenele o au asupra copiilor, aceştia devenind la rândul lor mai violenți şi mai expuşi crizelor şi tulburărilor comportamentale care nu sunt specifice vârstei lor.
De asemenea o altă concluzie ce poate fi trasă este aceea că foarte mulți dintre părinți nu dedică un timp necesar supravegherii şi modelării în ceea ce priveşte comportamentul copiilor lor, ba chiar uneori putem spune că dau dovadă de lipsă de discernământ, îndemnandui pe aceştia să vizioneze programele de desene animate care au un impact negativ asupra comportamentului copiilor.

Bibliografie:
• Drăgan I. si Velicu A. (2007) Impactul publicitaţii asupra parinţilor şi copiilor , Bucureşti, Editura Vanemonde
• Drăgan I. si Velicu A. (2009) Reprezentarea violenței televizuale şi protecția copilului, Bucureşti, Editura Vanemonde.