ÎNSULȘIREA CUNOȘTINȚELOR SPECIFICE DOMENIULUI EXPERIENȚIAL ,,ȘTIINȚE" PRIN METODE ACTIVE

ÎNSUŞIREA CUNOŞTINŢELOR SPECIFICE
DOMENIULUI EXPERIENŢIAL ,,ŞTIINŢE“ PRIN METODE ACTIVE

(Exemple de bună practică)

Utilizarea metodelor interactive de predare-învăţare în
activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii
procesului instructiv-educativ, având un caracter
activ-participativ şi o reală valoare activ-formativă asupra
personalităţii elevului.
În acest articol voi prezenta o parte din metodele active aplicate
la grupă, cele care au scopul de a contribui cât mai mult la
însuşirea cunoştinţelor, şi în special cele aplicabile
domeniului experienţial ştiinţe, încercând a se face întâi o
prezentare teoretică a metodei şi mai apoi o susţinere a teoriei
cu aplicaţii practice, drept exemplu.
Predarea-învăţarea reciprocă este o strategie de învăţare
care se realizează prin studiu pe text sau, la grădiniţă pe
imagine, pentru a dezvolta comunicarea dintre copii în cadrul
colectivului. Copiii lucrează pe grupe (4), însă înainte de a se
stabili grupurile se va analiza imaginea frontal. Fiecare grup
rezolvă sarcina de învăţare din perspectiva rolului pe care îl
interpretează: grupa 1 – rezumatorii: fiecare membru
alcătuieşte o propoziţie după ce imaginea a fost contemplată
timp de aproximativ 5 minute, apoi propoziţiile se rezumă într-o
sinteză logică, rezumatul (rodul gândirii colective); grupa 2 –
întrebătorii: fiecare membru formulează o întrebare după ce a
fost analizată imaginea, folosindu-se de paletele cu întrebări
puse la dispoziţie; grupa 3 – clarificatorii: identifică
cuvinte, expresii, comportamente, atitudini neclare pentru unii şi
găsesc împreună răspunsul corect; grupa 4 – prezicătorii:
analizează în grup imaginea şi prognozează ce se va întâmpla
în continuare. În aplicarea acestei metode se poate interveni cu
materiale didactice ajutătoare, şi anume: palete cu întrebări:
Ce?, Cine?, Când?, Cum?, De ce?, precum şi ecusoane pentru membrii
celor patru grupuri formate: R – pentru rezumatori, ? – pentru
întrebători, C – pentru clarificatori, P – pentru
prezicători. Se pot confecţiona şi coroniţe pentru liderii
grupurilor, care să conţină aceleaşi semne de mai sus. Ţinând
cont de ceea ce îşi doreşte să se obţină prin aplicarea
acestei metode (obiectivele metodei: înregistrare de performanţe
individuale prin exersarea capacităţii de învăţare de la
alţii, antrenarea activă a copiilor în activităţile de grup/
frontale, precum şi dezvoltarea încrederii în capacităţile
proprii de a intra în contact şi de responsabilizare a acestora)
se remarcă faptul că ele prezintă într-adevăr avantaje majore,
şi anume: preşcolarul învaţă să analizeze un text/ imagine,
învaţă să coopereze în cadrul unui grup pentru îndeplinirea
unui rol, învaţă să fie responsabil în implicarea individuală
în grup, învaţă să argumenteze şi să susţină o opinie,
îşi dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea cu
operaţiile ei şi capacitatea de ascultare activă, stimulează
capacitatea de concentrare asupra textului/ imaginii de studiat şi
priceperea de a selecţiona esenţialul. Aşadar, la finalul unei
activităţi în care s-a folosit metoda interactivă
predarea-învăţarea reciprocă, copiii au învăţat altceva şi
au transmis ceea ce ei au ştiut legat de subiectul dezbătut.
Această metodă îşi are aplicabilitate maximă în activităţile
de cunoaşterea mediului. De exemplu, o activitate integrată
realizată – folosind această metodă – a fost activitatea cu
denumirea „Reţeta de gogoşi“: pentru început se citeşte de
către educatoare reţeta de gogoşi, se prezintă imagini
corespunzătoare ingredientelor necesare şi chiar ingredientele
naturale, se formează cele patru grupuri, fiecare membru al
grupului analizând reţeta din perspectiva sarcinilor
corespunzătoare grupului (rezumatorii reconstituie reţeta de
gogoşi, alcătuind propoziţii, întrebătorii formulează
întrebări despre aceste ingrediente, reţetă, clarificatorii
reţin cuvinte expresii, identifică neclarităţi, iar
prezicătorii fac predicţii exprimând finaluri neaşteptate).
Apoi, fiecare membru joacă rolul pe care îl deţine, având loc
discuţii simultane între grupuri. În continuare, copiii primesc
diverse sarcini care îi implică activ: „Gustă şi spune ce gust
are zahărul, Câte ouă punem în compoziţie?, Cum este uleiul
faţă de lapte?, Formează grupa pliculeţelor de zahăr vanilat
şi găseşte cifra corespunzătoare etc“. În ultima etapă a
activităţii se formează aluatul de gogoşi, se întinde (după ce
a fost lăsat la dospit), se decupează gogoşele cu forme şi se
prăjesc în ulei încins, în bucătăria grădiniţei. Cu
siguranţă această activitate a reuşit să îi implice activ pe
toţi preşcolarii, să le creeze bună dispoziţie, dar şi să le
formeze priceperi, deprinderi şi capacităţi diverse.
Bula dublă este o metodă de predare-învăţare, destul de uşor
de aplicat, care grupează asemănările şi deosebirile dintre
două obiecte, fenomene, idei, concepte. Ea se realizează prin
reprezentare grafică, şi anume două cercuri mari în care se
aşează imagini sau denumirea subiectului abordat. De cele două
cercuri mari se află relaţionate prin linii alte cercuri mici
situate între cercurile mari, în care se specifică asemănările,
iar în cercurile mici exterioare celor mari se specifică
caracteristicile fiecărui termen, particularităţi sau deosebiri.
Spre exemplu, spre sfârşitul anului şcolar, când s-au realizat
multiple activităţi de recapitulare/ consolidare de cunoştinţe,
am folosit metoda „bula dublă“ în activitatea cu tema „Ce
ştim despre?“ Activitatea s-a realizat prin intermediul
desenului, însă obiectivul principal a fost consolidarea
cunoştinţelor despre anotimpuri. Pentru a urmări acest lucru
copiii au fost împărţiţi în două grupe. Astfel, grupa
ciupercuţelor a avut de identificat/ completat prin desen cercurile
cu două caracteristici ale anotimpului de toamnă (frunze uscate,
păsări care pleacă, ploaie etc), două caracteristici ale
anotimpului de primăvară (pomi înfloriţi, ghiocei etc) și două
asemănări între ele, iar grupa floricelelor acelaşi lucru dar
despre vară şi iarnă. Această activitate s-a dovedit a fi una
foarte plăcută şi interesantă pentru preşcolarii grupei
mijlocii.
Piramida şi diamantul este o metodă modernă de instruire, care
ajută la fixarea, consolidarea şi chiar evaluarea cunoştinţelor
însuşite anterior. Are la bază împletirea activităţii
individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ şi urmăreşte
dezvoltarea capacităţii de a „sintetiza“ principalele
probleme, informaţii, idei ale unei teme date. Metoda poate fi
integrată la începutul unei activităţi pentru reactualizarea
cunoştinţelor, ca variantă a unui joc didactic sau în etapa
realizării feedback-ului unei activităţi de observare, povestire,
lectură, convorbire. Poate fi abordată cu succes în majoritatea
tipurilor de activităţi, chiar şi în etapa jocurilor libere.
Prin aplicarea acestei metode se exersează deprinderea de
cooperare, iniţiativă şi creativitate. Într-o primă etapă a
activităţii se construieşte o piramidă/ un diamant,
respectându-se anumite reguli de construcţie (se decupează mai
multe pătrate, pot fi de culori diferite, se construieşte piramida
cu mai multe trepte, ascultând indicaţiile verbale ale
educatoarei). Apoi se rezolvă sarcinile, completându-se pătratele
corespunzătoare treptelor piramidei/ diamantului, în funcţie de
tema dezbătută.
Acestea sunt două dintre metodele prin care se consolidează și se
evaluează cunoștințe matematice, chiar prin simpla lor observare
sau reprezentare grafică. Astfel, când observă sau desenează o
piramidă sau un diamant, copiii stabilesc forma, numără nivelele,
numără pătratele din care sunt alcătuite, observă culorile și
alternanța lor. Apoi, în funcție de tema aleasă, se formează
mulțimi, se asociază cifre. Se pot aplica metodele în teme
precum: Piramida cifrelor, a culorilor, a formelor geometrice,
Diamantul poveștilor, a fructelor, anotimpurilor etc..
Spre exemplu, am folosit această metodă în cadrul unui joc logic
matematic „Piramida figurilor geometrice“, în etapa de
consolidare a cunoştinţelor despre figuri geometrice. Copiii
completau, prin intermediul desenului, pătratele piramidei, în
funcţie de cerinţe:
1. Desenează unde este scrisă cifra 1 o figură geometrică care
este linie curbă închisă.
2. În pătratele cu cifra 2 desenează forme geometrice care pot
avea patru laturi.
3. În pătratele cifrei 3 desenează figuri care au colţuri.
4. În pătratele cifrei 4 desenează două obiecte care au formă
rotundă.
5. Desenează figura care se aseamănă cu acoperişul unei case,
în pătratul cifrei 5.
Ciorchinele este o tehnică care exersează gândirea liberă asupra
unei teme şi facilitează realizarea unor conexiuni între idei
deschizând căile de acces şi actualizând cunoştinţele
anterioare. Această metodă are ca obiectiv principal integrarea
informaţiilor dobândite pe parcursul învăţării în ciorchinele
realizat iniţial şi completarea acestuia cu noi informaţii.
Elaborarea ciorchinelui se poate face când copiii, la începutul
unei activităţi, enumeră idei prin brainstorming, iar educatoarea
le sintetizează logic (pentru grupele mici, mijlocii este un mod
specific de lucru). Elaborarea lui se poate realiza individual, şi
mai apoi în perechi, în grupuri, şi, în ultimul rând, frontal.
Este foarte important ca, mai întâi de toate, copilul să înveţe
pas cu pas algoritmul de realizare a ciorchinelui (desenul/
decuparea de cercuri ovale, confecţionarea de săgeţi de lungimi
diferite şi rolul acestora). Etapele după care se ghidează o
activitate bazată pe această metodă presupun: scrierea unui
cuvânt (desenarea unui obiect) în mijlocul foii de lucru, copiii
încep a emite (individual, în perechi, pe grupuri sau frontal)
idei, cuvinte sau desene legate de tema dată, astfel, făcându-se
conexiuni de la titlu la lucrările copiilor. Ciorchinele se poate
dezvolta diferit, în funcţie de nivelul grupei.
El se poate realiza în activităţi de observare şi se mulează
perfect într-o activitate de convorbire, sau la începutul şi pe
parcursul unui proiect pentru a reactualiza şi sintetiza
cunoştinţele copiilor despre un subiect şi completarea lor cu
altele noi. La activitățile matematice metoda poate fi aplicată,
spre exemplu, în rezolvarea unor probleme de adunare și scădere,
compunere și descompunere, asocierea cifrei la mulţimi de obiecte
etc..Spre exemplu, activitatea de consolidare a numeraţiei în
limitele 1 – 3, cu denumirea „Cifre fermecate, de copii
uitate?“ s-a desfăşurat aplicând această metodă. Astfel,
copiii au fost împărţiţi în 3 grupe, fiecare grupă primind o
fişă de lucru în mijlocul căreia este scrisă o cifră (de la 1
la 3, diferită pentru fiecare grupă). În jurul acestei cifre,
grupa trebuie să deseneze elemente (obiecte), personaje din
povești care pot fi în număr de unu, doi sau trei. Copiii
formează, prin desen, mulțimi de două obiecte (doi ochi, două
picioare, doi cercei, două cireşe), de un obiect (un soare, o
lună, o inimă) sau de trei obiecte (trei purceluşi, trei iezi
etc.). Se expun apoi ideile, lucrările în sala de grupă şi se
efectează turul galeriei, pentru a se face comparații între
lucrări, a se verifica corectitudinea îndeplinirii sarcinilor,
generalizări.

Multumesc,
Prof înv. preșc. Călin Cristina