Integrarea copiilor şi a tinerilor romi în procesul socio-educaţional

Integrarea copiilor şi a tinerilor romi în procesul socio-educaţional

Prof. Moldoveanu Anca-Valentina - Şcoala Gimnazială nr. 28 „Dan Barbilian” Constanţa

Problema excluziunii sociale este diferită de problema sărăciei. Ea ţine mai degrabă de o discuţie complexă despre stratificarea socială. A fi exclus din societate poate avea diverse înţelesuri relative, dar excluziunea socială este de obicei definită ca fiind mai mult decât un simplu fenomen economic. Excluziunea socială nu duce în mod necesar la sărăcie – deşi, în societăţile stratificate, sărăcia duce aproape întotdeauna la excluziune socială. Există contexte în care a fi ţigan sau rom, potrivit identificării făcute de populaţia majoritară, înseamnă a fi exclus. Folosind afilierea etnică autoidentificată a populaţiei, care indică un total de 2,5% populaţie romă în România, în „Raportul de evaluare a sărăciei” întocmit de Banca Mondială în 2003 se estimează că „până în 2002, populaţia de etnie romă a avut de 2,7 ori mai multe şanse de a fi săracă decât restul populaţiei şi de 5 ori mai multe şanse de a trăi în sărăcie extremă”.
Identitatea etnică ţigan/rom încă mai poartă povara stigmatizării sociale, atât în România, cât şi, în variante locale, în toată Europa. Romii sunt percepuţi prin prisma stereotipurilor negative, iar distanţa socială dintre ei şi persoanele ne-rome este semnificativ mai mare decât în cazul altor grupuri etnice. În aceste condiţii, romii aleg câteodată să se identifice ca ne-romi în contexte publice sau oficiale, tocmai în încercarea de a scăpa de posibilele reacţii de aversiune. În acelaşi timp, introducerea de acţiuni pozitive sau de programe speciale pentru romi a făcut posibilă, deşi la o scară mult mai redusă, reacţia opusă: ne-romii aleg să se identifice drept romi în contexte oficiale pentru a avea acces la anumite beneficii – cum ar fi, de exemplu, locuri rezervate în licee sau universităţi.
Educaţia şi munca sunt domenii larg dezbătute, având în vedere discrepanţele existente între populaţia romă şi cea ne-romă. În ceea ce priveşte nivelul educaţional, doar 9% din tinerii romi adulţi din România (18- 30 de ani) sunt absolvenţi de studii medii (în comparaţie cu 41% din populaţia ne-romă) şi 2 % sunt absolvenţi de studii superioare (în comparaţie cu 27% din populaţia ne-romă) (Raportul Strategic Naţional referitor la protecţia şi includerea socială 2008-2010). Participarea activă a elevilor romi la educaţie este determinată de o serie de motive, printre care menţionăm caracteristicile şcolii, resursele financiare şi investiţiile care se fac în şcoli, caracteristicile profesorilor sau statutul socio-economic al elevilor. Cu toate acestea, segregarea şi discriminarea etnică trebuie avute în vedere atunci când se vorbeşte despre rezultatele educaţionale ale copiilor şi adolescenţilor romi.
În ceea ce privește situația educației în rândul romilor din România, cercetările recente arată că participarea școlară a copiilor romi este alarmantă: copiii romi renunţă mult mai repede la școală decât colegii lor de etnie diferită, 4 din 5 copii neșcolarizați sunt romi.
Abandonul se datorează în principal motivelor financiare (41,8%). Unii părinți (12,5%) au plasat responsabilitatea pentru părăsirea școlii de către copii pe seama sistemului de învățământ. Interviurile de grup au relevat mai multe manifestări ale părinților privind un tratament inechitabil și părtinitor copiilor lor care au fost supuşi la școală de către profesori, și copiii majoritari și părinți.
Conform strategiei naționale pentru incluziunea cetățenilor români de etnie romă aprobată pentru perioada 2012-2020, obiectivele specifice în domeniul educației sunt următoarele:
- Asigurarea accesului egal, gratuit și universal al cetățenilor români de etnie romă la educația de calitate în sistemul public de educație, cu scopul de a sprijini progresul economic și dezvoltarea unei societăți bazate pe cunoaștere;
- Promovarea educației incluzive în sistemul de învățământ, inclusiv prevenirea și eliminarea segregării și combaterea discriminării bazate pe etnie, statut social, dizabilități sau alte criterii care pot afecta copiii și tinerii proveniți din grupuri dezavantajate, inclusiv a romilor.
Măsurile specifice ce au fost luate pentru creșterea accesului la educație a populaţiei rome sunt:
- Organizarea de cursuri în limba romani pentru elevii romi care vorbesc limba romani;
- Încurajarea școlilor să includă personal care să predea limba romani;
- Elaborarea programelor, manualelor și materialelor auxiliare pentru predarea limbii romani;
- Asigurarea în fiecare Inspectorat Școlar Județean unei poziții de inspector pentru minorități, care are rolul de a monitoriza participarea la educație a copiilor și tinerilor romi;
- Programe "a doua șansă" pentru persoanele care doresc să finalizeze studiile lor;
- Măsuri afirmative pentru copiii care doresc să acceseze cursuri de liceu;
- Introducerea, ȋncepând cu anul 1990 a conceptului de “mediator şcolar” în programele de învățământ din România.
Mediatorul școlar în România este interfața dintre două sisteme, rolul de mediator școlar este de a conecta școala și comunitatea, de a lucra pentru dezvoltarea unei atitudini pozitive pentru copiii romi față de educație și de prevenire a cazurilor de discriminare și comportamente discriminatorii în cadrul instituțiilor de învățământ.
Deşi s-au înregistrat progrese, rezultatele în acest domeniu sunt foarte reduse şi reflectă lipsa coordonării între politicile educaţionale şi politicile de pe piaţa muncii, împreună cu diferenţele de oportunităţi pentru romi faţă de ne-romi. Oricât de mult am fi de acord cu faptul că nivelul educaţional scăzut sau nivelul redus de calificări profesionale influenţează în mod negativ integrarea pe piaţa muncii a adolescenţilor romi din România, atragem atenţia asupra factorilor structurali care subminează acest proces. În acest sens, studiile ilustrează faptul că în România angajatorii nu doresc să angajeze romi, iar majoritatea companiilor române nu au introdus reguli interne în domeniul practicilor non-discriminatorii

Bibliografie
 Stănciulescu, E. Teorii sociologice ale educaţiei, Ed. Polirom, Iaşi, 1996
 Rusu, D. Concepte şi teorii privind integrarea şcolara şi socială, Ed. Universitatea Dunarea de Jos, Galaţi, 2000
 Mezei, S. Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, 1993
 Landecker, W. Les types d’integration et leur mesure, Ed. Boudon et Lazarsfeld, 1965
 Daunt, P. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinţe educative speciale, Ministerul Învăţământului & Reprezentanţa UNICEF în România,1996
 Gotu, C. Integrarea socio-educaţionala a copiilor romi din mediul rural, Ed. Universitatea Dunarea de Jos, Galaţi, 2017