Integrarea elevilor cu CES în învăţământul de masă

Integrarea elevilor cu CES în învăţământul de masă
Dacă în primii ani la catedră nici măcar nu auzisem
de copii cu CES, ei...acum aproape în fiecare clasă există un
copil cu CES. Prin acestă etichetă majoritatea persoanelor (elevi,
părinţi chiar şi unii profesori) înţeleg un copil cu
dificienţe mintale. Nu toţi elevii cu CES au astfel de probleme.
CES- reprezintă elevi cu cerinţe educaţionale speciale.
Din propria experienţă pot să vă spun că am lucrat
cu un copil cu CES, el obţinând acest certificat din cauza unor
probleme de inimă. Un copil deosebit, dedicat şi foarte harnic. A
reuşit să urce până la media 8. Acest tip de elev se integrează
singur, doar cu puţină atenţie. Însă de-a lungul anilor am
lucrat şi cu elevi cu severe probleme mintale. Aici este o muncă
enormă. Dacă la nivelul clasei a XII-a elevul nu este capabil să
efectueze adunări/scăderi cu trecere peste ordin, atunci vă
puteţi imagina ce efort trebuie depus pentru ca acest elev să nu
vină la şcoală şi să stea să privească profesorul sau tabla.
Deoarece, noi ca dascăli mai avem pe lângă acest elev încă
aproximativ 27 de elevi pe care trebuie să îi pregătim.
La fiecare oră pregăteam fişe de lucru din programa clasei
a II-a, deoarece aveam o adaptare curriculară pentru acest elev.
Fişele trebuiau explicate iar apoi îl lăsam să lucreze un timp
(10-15 minute), timp în care normal că restul clasei s-ar fi
plictisit. Astfel ca să evit acest moment „mort” pentru ei,
până prezentam fişa de lucru elevului cu CES, elevii ieşeau pe
rând la tablă să redacteze rezolvarea temei de casă.
Normal, ca profesor trebuie să fii cu ochii în patru. Şi
la tablă, pentru ca nu cumva să se strecoare vreo eroare, dar şi
la explicaţiile fişei.
Ieşirea la tablă a acestor elevi cu CES reprezintă o
problemă. Deoarece, chiar dacă noi dascălii înţelegem
problemele acestor elevi, colegii de clasă nu reuşesc întotdeauna
să îi facă să se simtă bine la tablă. Apar acele râsete în
surdină, sau de multe ori şi comentarii răutăcioase. La gimnaziu
munca cu aceşti copii este uşurată de profesorul/ învăţătorul
de sprijin, însă la liceu acest sprijin nu există.
În concluzie consider că există copii cu CES care pot
fi integraţi şi cu rezultate bune la învăţătură. Însă acest
lucru depinde de cât de gravă este boala de care suferă aceşti
copii. O selecţie ar fi foarte indicată, iar dacă problemele sunt
severe ei să fie şcolarizaţi în centre specile sau să li se
acorde un profesor de sprijin.