Inteligența emoțională și adaptarea la vârsta școlară mică

Inteligența emoțională și adaptarea la vârsta școlară mică

Intrarea în şcolaritate reprezintă un prag cu multe şi
importante aspecte psihologice, care marchează adaptarea şcolară
şi imprimă direcţia generală a integrării perioadei pe care
individual o va petrece în şcoală.
Psihologia compară “şocul şcolarizării”, ca importanţă cu
cel al naşterii, sau cu cel al pubertăţii.
Un rol important în adaptarea cu succes a copilului în şcoală
îl are frecventarea grădiniţei, precum şi modul în care viaţa
şcolară este prezentată de adulţi, în speţă de părinţi.
Problema adaptării şcolare a copilului de vârsta şcolară mică
este una majoră, deoarece de această adaptare, de succesul sau
insuccesul înregistrat de elev în acest moment, depind toate
performanţele şcolare viitoare ale acestuia.
Una dintre preocupările principale din viaţa oamenilor se referă
la alegerea unui plan profesional potrivit, care să satisfacă
nevoile personale. Însa alegerea acestuia depinde în mare măsură
de modalitatea în care se va desfăşura activitatea şcolară a
indivizilor, orientarea spre succes sau eşec în acest domeniu
fiind un factor ce va putea influenţa competenţa individuală în
profesia care va avea să fie optata. Fiecare elev are dreptul la
succes şcolar şi la atingerea propriilor standarde şi
performante. Pentru aceasta, este necesar să cunoaştem unele
elemente care manifesta un rol important în realizarea progreselor
în rândul elevilor. În consecinţă, s-au ales ca factori
principali în determinarea succesului / eşecului şcolar rolul
socializării şi inteligenta emoţională .
Abordarea inteligenţei emoţionale, este necesară încă de la
vârste foarte mici. Acest lucru poate fi realizat prin diverse
activităţi ca:
• discuţii de grup şi dezbateri;
• joc de rol;
• metode interactive de grup – problematizarea şi
brainstorming;
• exerciţii de exprimare emoţională;
• comentarea unor texte şi filme;
• poveşti;
• exerciţii de relaxare;
• exerciţii de comunicare asertivă etc.
În cadrul acestor activităţi, cadrul didactic poate aborda teme
care vor facilita procesul de identificare, denumire şi exprimare a
emoţiilor, precum şi manifestările comportamentale ale
emoţiilor, responsabilitatea, reacţiile sau / şi consecinţele
emoţiilor, mituri despre emoţii, empatie etc. Tot în acest sens,
recomandă cadrelor didactice să manifeste implicare emoţională
majoră în actul didactic şi să promoveze un sentiment pozitiv
faţă de meseria pe care o au, în general, şi de disciplina /
disciplinele pe care le predau, în particular, numai aşa putând
constitui un exemplu emoţional eficient pentru proprii elevi. Cum
poţi convinge pe cineva de ceva, dacă nici tu nu crezi?!
Dezvoltarea inteligenţei emoţionale a copiilor este urmărită cu
multă atenţie de echipe de psihologi.Eliminarea emoţiilor este la
fel de importantă ca şi înlăturarea problemelor de natură
fizică.Copilul trebuie învăţat să-şi stăpânească emoţiile
fără a le alunga.
Un copil foarte emotiv trebuie ajutat să-şi depăşească teama ,
ranchiuna,furia,gelozia faţă de fraţii mai mari sau
neînţelegerile cu părinţii. Singurătatea poate avea aspecte
teribile pentru omul în devenire,la fel şi
tristeţea,frustrarea,culpabilitatea sau sentimentul de abandon.
Dascălul este dator a învăţa să asculte emoţiile copiilor,să
le dea posibilitatea de a şi le exprima după propriul caracter,să
strige,să râdă,să se elibereze de emoţii.Există riscul ca
unele refulări să se exprime prin acte de indisciplină şi
violenţă.
Profesorul va fi mereu atent la ameliorarea comunicării
relaţionale,va conduce la respectul de sine şi de ceilalţi,la
ascultarea sinceră a expresiei nevoilor în orice
comunicare.Astfel,relaţia între adult şi copil se va ţese prin
răbdare,încredere,descoperire reciprocă şi descoperirea
valorilor individuale.
În continuare voi prezenta câteva sugestii de activităţi care
facilitează exprimarea emoţională:
♥Vocabularul emoţiilor-se va utilize un set de cartonaşe care au
notate pe una din părţi denumirea unei
emoţii(ex.trist,bucuros,mânios,etc);fiecare elev sau grup de elevi
va alege câte un cartonaş şi va încerca să exprime emoţia
notată printr-un comportament.Ceilalţi elevi vor trebui să
identifice emoţia urmărind comportamentul exprimat de elev sau de
grupul de elevi.
♥Statuile emoţiilor-câţiva elevi vor avea trei roluri:de
sculptor,statuie şi observator.Elevul care şi-a ales rolul de
sculptor alege un cartonaş cu o emoţie ,caută elevul cu rolul de
statuie şi va încerca să modeleze statuia în funcţie de emoţia
pe care trebuie să o reprezinte,modelându-i expresia
facială,postura.Elevul care are rolul de observator va nota toate
modalităţiile prin care elevul sculptor încearcă să exprime
emoţia.Ceilalţi elevi trebuie să identifice emoţia exprimată de
elevul cu rolul de statuie.
♥Sunetele emoţiilor-fiecare elev va extrage câte un cartonaş cu
o emoţie şi va încerca să o reprezinte printr-un sunet
caracteristic,fără să folosească cuvinte.Cine va identifica
primul emoţia exprimată de un coleg,va descrie o situaţie în
care a simţit acea emoţie,ce a gândit şi cum s-a comportat.
♥Cele 10 activităţi plăcute-fiecare elev va face o listă de 10
activităţi plăcute care ne determină să ne simţim bine.Toate
activităţiile fiecărui elev se vor afişa în sala de clasă
pentru ca elevii să conştientizeze modalităţiile prin care ne
putem îmbunătăţi starea emoţională.
♥Comentariul de imagine(poster,ilustraţie,prezentare PPT)cu
accent pe exprimarea de către copii a propriilor stări emoţionale
şi pe urmărirea de către învăţător a reacţilor afective ale
acestora.
♥Prezentarea propriei persoane –prin intermediul desenului,
modelajului,compunerii,prin verbalizarea unui enunţ în care
fiecare elev,după ce îşi rosteşte clar numele,exprimă
trăsătura sa dominantă.
♥ Prezentarea unei persoane-fiecare copil precizează calitatea pe
care el o apreciază în mod deosebit la un anumit coleg,ales de el.
♥Jurnalul dublu-elevul reprezintă prin desen ,enunţuri,pe prima
jumătate a paginii,ceea ce l-a impresionat în mod deosebit
dintr-un text citit-audiat,iar pe cealaltă jumătate ,în aceeaşi
manieră,motivele care l-au determinat să se oprească asupta
acelor impresii,stări sau trăiri.
♥Blazonul personal-diagramă divizată în 4 secţiuni în care
elevului i se cere să reprezinte prin simboluri,
desene,enunţuri,aspecte relevante ale personalităţii acestuia :o
faptă bună pe care a făcut-o ,o faptă pe care ar fi încântat
să o facă,pasiunea sa ,hobby-urile pe care ar dori să le aibă.
♥Jocul de rol-constând în relatarea în scris,de către fiecare
copil,sub anonimat,a unei fapte mai puţin lăudabile,amestecarea
biletelor strânse , extragerea de către fiecare a unui
bilet,citirea acestuia cu voce tare şi prezentarea
opiniilor,sfaturilor,soluţiilor;adresarea de învăţător a unor
întrebări de genul:,,Ce ai simţit atunci când ai citit cazul
extras?”,,,Ce ai simţit atunci când ai ascultat povestea ta?”
♥Galeria personajelor-prezentare de postere ,desene,în care
elevii se reprezintă pe ei înşişi şi spaţiile lor
existenţiale.
♥Scrisoare către colegi cu început dat-,,Ce m-ar face
fericit...”; în această scrisoare,elevul exprimă,fără a-şi
dezvălui numele ceea ce aşteaptă el de la colegii săi din punct
de vedere atitudinal sau afectiv;scrisorile se citesc în faţa
clasei de învăţător,apoi se încearcă găsirea de soluţii
constructive.
Desenele ,alături de jocuri,sunt considerate cele mai
relevante modalităţi de expresie,ele oferind date importante
despre inteligenţa şi afectivitatea copilului.Din orice desen
liber,învăţătoarea poate să extragă informaţii importante
despre personalitatea copilului,urmărind dimensiunile figurilor,
culorile folosite,modul de trasare a liniilor .Dimensiunile
exagerate, mai ales când personajul desenat îl reprezintă pe el
,indică tendinţa spre autocentrism .Dacă figurile sunt mici,
acest lucru poate indica o stare de tristeţe,neîncredere în sine
.Liniile trasate apăsat sunt indici de nelinişte,tensiune
internă sau chiar agresivitate,iar liniile abia trase sunt semne
ale timidităţii,nesiguranţei.
Prin desen pot fi exprimate conflicte inconştiente
nerezolvate ,frustrări, probleme care nu pot fi exprimate
direct,atitudini şi sentimente faţă de persoane importante din
viaţa sa.Trebuie să se evite folosirea lor ca instrument de
diagnostic sau etichetare a personalităţii copilului.
Fiecare dascăl are posibilitatea să utilizeze diverse game de
exerciţii, prin intermediul cărora să răspundă nevoilor
emoţionale ale copilului şi totodată să contribuie la
dezvoltarea autoevaluării pozitive,a respectului de sine,a
sănătăţii mentale şi emoţionale a copilului.