Inteligența emoțională la școlarii mici

INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ LA ŞCOLARII MICI
Autor: prof. înv. primar Kovacs Corina
Şcoala Primară nr 1 Chiraleu (Chişlaz), judeţul Bihor
Profesorii îţi doresc la clasă copii sociabili, cooperanţi, optimişti, cu o capacitatea bună de rezolvare a problemelor cu care se confruntă, copii cu un comportament dezirabil, mai puţin impulsivi şi o performanţă academică ridicată. Copiii descrişi astfel sunt copiii cu inteligenţă emoţională dezvoltată.
Inteligenţa emoţională este abilitatea de a identifica, folosi, înţelege şi de a gestiona emoţiile într-un mod pozitiv şi constructiv. Este atât recunoaşterea propriei stări emoţionale, cât şi a stărilor emoţionale ale altora. Inteligenţa emoţională este, de asemenea, relaţionarea cu alte persoane într-un anumit fel, atrăgând oamenii în jurul tău.
Inteligenţa emoţională este formată din patru abilităţi de bază: Prima este capacitatea de a recunoaşte propriile emoţii şi modul în care acestea îţi influenţează gândurile şi comportamentele, capacitatea de a-ţi recunoaşte punctele forte şi punctele slabe, de a avea încredere în sine. A doua este autogestionarea, abilitatea de a controla sentimentele şi comportamentele impulsive, de a gestiona emoţiile în moduri sănătoase, de a lua iniţiativa, de a păstra angajamente şi de a se adapta la circumstanţele în schimbare. Urmează conştientizarea socială, capacitatea de a înţelege emoţiile, nevoile, preocupările altor personae, de a detecta indicii emoţionale, de a se simţi confortabil social şi de a recunoaşte dinamica puterii într-un grup sau organizaţie. Gestionarea relaţiilor reprezintă a patra abilitate şi se referă la capacitatea de a dezvolta şi de a menţine relaţii bune, de a comunica în mod clar, de a inspira şi de a influenţa pe alţii, de a lucra bine în echipă şi de a gestiona conflictul.
Perioada optimă de învăţare a abilităţilor emoţionale şi deci de dezvoltare a inteligenţei emoţionale, este dată chiar de primii ani din viaţa copiilor; astfel, perioada preşcolarităţii şi şcolarităţii mici este esenţială, deoarece atunci învaţă copiii vocabularul emoţiilor.
Disciplina Dezvoltare personală prezentă în clasele pregătitoare, întâi şi a doua oferă un cadru semnificativ pentru dezvoltarea abilităţilor emoţionale, însă nu este suficient. Dezvoltarea inteligenţei emoţionale a şcolarilor este necesar să se facă constant.
Câteva sugestii ce pot fi aplicate de către profesori în acest sens, sunt:
- să fie modele de comportament inteligent social şi emoţional;
-să fie receptivi la momentele care se întâmplă în clasă;
-să încurajeze exprimarea emoţiilor şi a impresiilor despre abilităţile emoţionale şi sociale dezvoltate în clasă;
-să ofere ajutor elevilor în a găsi cuvinte pentru exprimarea emoţiilor;
-să le acorde oportunitatea de a alege: lăudându-i pentru deciziile luate, întrebându-i cum pot fi ajutaţi pentru a veni în rezolvarea nevoilor lor, dar nu insistând cu această cerere;
-să le respecte sentimentele întrebându-i cum se simt, ce îşi doresc înainte de a acţiona, gândindu-ne ce ne propunem să simtă elevii prin activităţile de învăţare, ce sentimente creează un mediu pozitiv de învăţare;
-să le accepte sentimentele, arătându-le înţelegere, empatie, grijă şi respect, atenţie, oricare ar fi problema;
-să îi întrebe cum se simt şi ce ar fi necesar pentru a se simţi mai bine, învățându-i să rezolve singuri problemele folosind empatia, compasiunea şi respectul pentru sentimentele altora;
-să folosească modalităţi de a diagnostica starea emoţională a elevilor la început de zi;
-să încurajeze elevii să analizeze critic situaţii şi să anticipeze consecinţele propriilor comportamente; să încurajeze şi să laude permanent comportamentele dezirabile ale şcolarului;
-să aplice consecvenţă în regulile de reglementare a comportamentelor şcolarilor.
Bibliografie:
Inteligenţa emoţională în educaţia copiilor, Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian S. Friedlander, Ed. Curtea Veche, Bucureşti 2002