Învățător la clase simultane

Sunt profesor în învățământul primar, adică învățător,
în mediul rural. În urmă cu 16 ani am terminat liceul pedagogic
și am dat concursul de titularizare pe învățători. Am avut
norocul să iau notă peste 9 și m-am titularizat. Am ales un post
în mediul rural, de unde sunt de altfel și de loc. În liceu
făcusem practică, dar la clase de sine stătătoare. Eram
entuziasmată de ceea ce urma să înceapă. Dar, provocarea a venit
în momentul în care am aflat că vor fi șapte elevi în trei
clase diferite, clasele I, a III-a și a IV-a. Numărul mic de elevi
îmi dădea o anumită stare de liniște, dar știam că programele
școlare și conținuturile la fiecare clasă sunt diferite.
În localitate, toate școlile aveau clasele din învățământul
primar în regim simultan, deci am avut cui să cer sfaturi despre
cum se procedează în aceste situații. În liceu nu am fost
niciodată în practică la clase simultane. Teorie studiasem
puțină în acest sens. Prima provocare a fost întocmirea
orarului. Psihopedagogic, era indicat program decalat, dar aici m-am
lovit de o imposibilitate în a întocmi orar decalat deoarece
copiii erau vecini, frați, rude și veneau la școală și plecau
de la școală împreună. Apoi, am căutat să combin materiile mai
ușoare de la o clasă cu o materie mai grea la una dintre clase. Pe
acest principiu am funcționat tot acest timp când am lucrat în
acest regim. După orar a venit rândul planificărilor. Nu conteză
câte clase ai, planificările trebuie realizate pentru toate
disciplinele predate, la toate clasele. O muncă de la o clasă de
sine stătătoare întreită. Am elaborat și planificările, pe
vremea aceea, toate scrise de mână.
Amenajarea sălii a devenit și aceasta o adevărată provocare.
Clase diferite, vârste diferite, conținuturi diferite. Mobilierul
era alcătuit din bănci cu două locuri. Sala era suficient de
mare, astfel am aranjat elevii pe trei rânduri, fiecare clasă cu
rândul ei. Pereții i-am amenajat în funcție de clasa care era
mai apropiată de peretele respectiv. În față era tabla și
lângă aceasta catedra mea, într-un colț.
Toate erau pregătite și așteptam cu nerăbdate prima zi de
școală, prima întâlnire cu elevii mei și părinții acestora.
Aceasta a fost plină de emoții, dar am fost primită cu brațele
deschide atât de copii, cât și de părinți. După prezentări,
distribuirea manualelor, prezentarea lucrurilor necesare pentru
școală și alte discuții, le-am dat orarul pentru ziua următoare
și ne-am despărțit cu dorința de a ne revedea a doua zi.
A doua zi, ne-am întâlnit din nou la școală, de data aceasta
doar eu cu copilașii mei, niște suflete care erau dornice să
descopere lucruri noi. Clasa a IV-a era formată din trei băieți
isteți, silitori și foarte competitivi. În clasa a treia aveam o
singură fată, emotivă și timidă. Clasa I era alcătuită din
trei elevi, două fete și un băiat, copii care nu prea
frecventaseră grădinița, nefiind în sat, și, care nu știau
despre programul școlar. Acomodarea lor a durat puțin timp.
Norocul meu era că cei din clasele mai mari erau foarte
descurcăreți și, fiind perioada de recapitulare, se descurcau
singuri. Proiectele de lecție le realizam tot de mână, cu foaie
împărțită în trei și cu activități directe și indirecte,
succesiv. O adevărată provocare pentru mine. Munca indirectă
presupunea exerciții și probleme din manual și fișe de lucru,
fișe scrise manual ,,la indigo”. Munca de acasă era enormă.
Timpul la școală trecea foarte repede. Dar mulțumirea cu care
plecam acasă în fiecare zi, după ce elevii asimilau cunoștințe
noi, îmi dădeau energia de a continua. Ne descopeream împreună
și ne învățam reciproc.
După doi ani de zile mi-am dat definitivatul în învățământ.
Apoi m-am căsătorit și am stat patru ani în concediu pentru
creșterea propriilor mei copii. În această perioadă m-am
înscris la facultate, pentru a dobândi studii superioare. Nici
aici nu am avut cursuri în legătură cu învățământul
simultan. Deși este o realitate a zilelor noastre din mediul rural,
nu are foarte multe studii scrise în acest sens. Poate doar
nescrise, din experiența cadrelor didactice care au predat în
aceste condiții.
M-am întors la catedră, cu un avânt. Lucrurile au evoluat,
băncile au fost schimbate cu mese școlare individuale, tehnologia
ne ușura munca. Toți îmi spuneau înainte că până nu ai copiii
tăi, nu prea știi cum să lucrezi cu aceștia, să te apropii de
ei și să le intri în mintea lor. Poate că este adevărat și
acest aspect, dar eu mereu am considerat elevii ca fiind copiii mei.
Poate la început eram copilul din mine, apoi, devenind mamă, mama
copiilor. M-am înscris și la gradul al doilea. După trei ani, am
promovat și gradul doi. Parcă prinsesem o anumită experiență la
catedră. Munca la clasele simultane mi se părea un maraton în
fiecare zi, când trebuia să ating obiectivele propuse la fiecare
clasă și fiecare materie.
Momentele mai liniștite erau orele de muzică și de sport, care le
făceau cu toate clasele în același timp, deoarece nu aveam cum
să combin aceste ore la unele clase cu alte discipline la
celelalte. Neavând profesor care să meargă pe toatre satele să
predea aceste discipline, le predam noi și pe acestea. Cântam,
dansam, mă jucam împreună cu copiii. Primăvara și toamna, când
timpul permitea, făceam orele de sport în curte. În rest, în
sala de clasă.
M-am înscris apoi și la masterat, în domeniul Managementului
educațional. Era o adevărată alergătură, școală, cursuri,
examene, casă și familie. Am terminat și acest program. M-am
înscris și la gradul I. Până la promovarea acestuia au trecut
patru ani. La catedră mi se părea deja o obișnuință, o
ușurință în a aborda clasele simultane. După ce am promovat
gradul I structura unde eu funcționam s-a redus din lipsă de
copii. Am fost repartizată la școala din centru, unde am primit o
singură clasă, clasa a IV-a. Prima dată mi se părea că nu mai
știu să lucrez cu o singură clasă. Nu mai întâlnisem acest
lucru din practica din liceu. Dar m-am adaptat repede. Era o
singură clasă, dar oricum trebuia să lucrez cu ei diferențiat,
așa că era asemănător cu clasele simultane. După un an am
revenit la clase în regim simultan. A fost ca o întoarcere acasă
pentru mine.
Clasele în regim simultan prezintă și avantaje, dar și
dezavantaje. Dintre avantaje, putem enumera:
- elevii, prin intermediul activității independente, își
dezvoltă, printre altele, și abilitățile de autocontrol și
autodirijare în învățare
- apare învățarea spontană
- prin activitatea independentă se dobândesc noi cunoștințe,
priceperi, deprinderi, se aplică ceea ce s-a însușit, se repetă,
se consolidează, se sistematizează și se autoevaluează
cunoștințe
- se dezvoltă procese de cunoaștere ale elevilor, spiritul de
inițiativă și organizare, voința, deprinderea de a lucra
ordonat, încrederea elevului în forțele proprii, deprinderile de
lucru individual ș.a.
- cadrul didactic nu mai transmite, ci (inter)mediază cunoașterea
și îl situează pe elev în centrul construcției învățării
Dezavantajele învățământului simultan ar fi:
- învățătorul nu poate întotdeauna să intervină prompt,
imediat, în mod continuu și permanent în activitatea elevilor și
în corectarea eventualelor greșeli sau neclarități
- relația dintre învățător și elev este pusă în pericol
dacă nu se privește cu responsabilitate faptul că nu trebuie
cunoscută doar capacitatea intelectuală a fiecărui elev, ci și
temperamental său, modul în care se manifestă în toate
împrejurările. Copilul trebuie înțeles din punct de vedere
cognitive, emoțional, comportamental și biologic.
- numărul elevilor care au ocazia să vorbească este redus
- ritmul impus de organizator nu se potrivește cu ritmul de lucru
al fiecărui elev –
- elevii au prea puțină autonomie
- gălăgia din clasă.
A fi învățător în învățământul simultan este un lucru
greu, dar poate deveni și o plăcere. Cu experiența acumulată
de-a lungul anilor în care am lucrat în aceste condiții, munca
mea se ușurează. Deși toate lucrurile au evoluat, aceste clase
rămân încă o realitate în mediul rural. Trebuie să le oferim
elevilor din acest mediu șanse egale pe viitor cu colegi care au
învățat în clase de sine stătătoare.