Învăţătorul - o persoană cu influenţă

Învăţătorul - o persoană cu influenţă

Prof. înv. primar: Dodu Andreea-Liana Şcoala Gimnazială Șpring
Județul ALBA

,,Dacă învăţătorul are dragoste pentru profesia sa, el este un învăţător bun.Dacă învăţătorul are dragoste pentru profesie şi pentru elevi, el este un învăţător desăvârşit’’.L.Tolstoi

Se spune că ,, un dascăl bun echivalează cu un noroc în viaţă”.De-a lungul timpului părinţii au acreditat ideea că, de felul în care copilul porneşte cu învăţătura în ciclul primar, depinde formarea lui ulterioară.
Din cele două afirmaţii se deduce clar că învăţământul primar contribuie în mare măsură la formarea şi educarea fiecăruia dintre noi.
Cel care asigură succesul în viaţă al elevului din ciclul primar este dascălul. El învaţă copilul să scrie şi să citească, să se exprime, să calculeze,îl ajută să cunoască mediul înconjurător, să înteleagă principalele momente din istoria poporului român, să observe şi să admire frumuseţile ţării.
Învăţătorul, prin natura profesiei sale,stabileşte legături cu elevii săi cu părinţii acestora, cu colegii, cu directorul şcolii.Se ştie că oamenii sunt influenţaţi, în primul rând, de ceea ce văd. Pentru elevi, acest lucru este primordial. Nu contează ceea ce le spunem copiilor să facă; înclinatia lor este să imite ceea ce facem noi învăţătorii. De aceea învăţătorul este, trebuie să fie, un model de compartiment pentru elevii săi.
Conform literaturii de specialitate, personalitatea învăţătorului, din orice perspectivă ar fi abordată, rămâne una dintre cele mai distincte din punct de vedere al caracteristicilor specifice, datorită rolului atât de însemnat pe care îl are în viaţa copilului. Raportul de interdependenţă dintre personalitate şi activitatea didactică, educaţie în general, devine fundamental în scopul optimizării acestor activităţi şi a evidenţierii impactului personalităţii cadrelor didactice asupra elevilor în procesul de învăţământ. Personalitatea reprezintă o rezultantă dinamică a tuturor însuşirilor psihice ale individului şi presupune organizarea interioară, sintetică, unitară şi, totodată individualizată a însuşirilor psihofiziologice, a structurilor cognitive si aptitudinale. De asemenea, personalitatea cuprinde totalitatea predispoziţiilor înnăscute şi însuşirile dobândite de individ în cursul vieţii.
În structura de ansamblu a personalităţii dascălului, aptitudinea pedagogică trebuie să deţină un rol important, constituind subsistemul său executiv, responsabil de cantitatea şi calitatea produselor activităţii, ceea ce face ca dezvoltarea lor să apară pentru munca educativă ca un obiectiv de strictă necesitate. Aptitudinea pedagogică este o formaţiune psihologică compleză care, bazată pe un animit nivel de organizare şi funcţionare a porceselor şi funcţiilor psihice facilitează un comportament eficient al cadrului didactic prin operaţionalizarea adaptativă a întregului conţinut al personalităţii sale.
În cadrul aptitudinilor pedagogice putem vorbi despre aptitudinile didactice (aptitudini referitoare la capacitatea de transfer informaţional cu finalitate instructivă) şi aptitudinile educative (aptitudini cu finalitate educativă).
Aptitudinile didactice: necesare muncii de transmitere a cunoştinţelor; implicate în activitatea de formare de priceperi şi deprinderi de muncă la elevi; necesare pentru consolidare şi sistematizarea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor formate; pretinse de activitatea de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor; de organizare a activităţii didactice, de evaluare şi autoevaluare a activităţii didactice.
Aptitudinile educative: necesare activităţii de formare a convingerilor morale, civice, estetice; necesare exercitării influenţei asupra vieţii afective a elevilor; implicate în activitatea de formare a deprinderilor şi priceperilor de muncă la elevi; necesare pentru consolidarea, şi sistematizarea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor formate; pretinse de activitatea de verificare şi apreciere a cunoştinţelor; de organizare a activităţii didactice; de evaluare şi autoevaluare a activităţii didactice. Aptitudinea pedagogică, conferă o mare flexibilitate comportamentului didactic.
Dascălului, indiferent de etapa de dezvoltare a ‚,subiectului’’, intervenţiei lui formative, îi revine dificila şi nobila sarcină de a gestiona, în conformitate cu exigenţele prezentului şi viitorului, atât predispoziţiile cognitive ale celui care învaţă (cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi), cât şi predispoziţiile lui afective (interesele, atitudinile) la care trebuie să adapteze modul de structurare a cunoştinţelor oferite, mecanismele de întărire care asigură continuitatea elevului (interesele lui), feed-bach-ul şi formele de evaluare a performanţelor elevului.
De aceea, consider că personalitatea dascălului presupune mai multe calităţi determinate de specificul şi complexitatea muncii pe care o desfăşoară.
Calităţi atitudinale. Întrucât profesiunea de dascăl presupune raportarea şi confruntarea continuă cu alţii, anumite calităţi atitudinale sunt indispensabile acelora care îşi aleg şi presteaza această profesiune. Concentrând şi actualitând experienţa individului, formată de-a lungul existenţei sale, atitudinea îşi pune amprenta asupra relaţiilor pe care le stabileşte cu mediul extern. Gama calităţiilor atitudinale este destul de mare.
Umanismul, în general, şi dragostea de copii, in special.
Aflandu-se în faţa unor fiinţe umane adulte sau în devenire, dascălul trebuie să dea dovadă de multă sensibilitate, ataşament şi respect faţă de ele transformându-se în cele din urmă într-un coparticipant la propriile lor confruntări. O expresie concretă a umanismului este dragostea pentru copii. R. Hubert (1965) susţine că : ,, Dragostea de copii, trebuinţa de a se dedica acestor fiinţe plăpânde si deschise tuturor influenţelor, încrezătoare în forţa şi bunătatea adultului este prima condiţie pentru a deveni un bun educator’’. Dascălul trebuie să dea dovadă de respect şi încredere faţă de posibilităţile latente pe care le posedă oricare copil, dorinţa sinceră ca aceste posibilităţi să se dezvolte, încrederea deplină în viitorul său.
Calităţi atitudinale de natură caracterial- morală. Din această categorie face parte spiritul de obiectivitate si dreptate, principialitatea, cinstea, curajul, demnitatea, corectitudinea, modestia, fermitatea, răbdarea, optimismul, stăpânirea de sine, etc. Ele îşi pun amprenta asupra comportamentului său în relaţiile cu cei din jur.
Conştiinţa responsabilităţi şi a misiunii sale. După opinia lui R. Hubert această responsabilitatea şi-o asumă faţă de copii, faţă de patria sa, şi faţă de întreaga umanitate. În mâinile sale, se află într-un fel, nu numai viitorul copilului, ci şi al patriei şi naţiunii al cărui membru este. Conştinţa responsabilităţii şi a misiunii nu pot fi concepute în afara adeziunii si ataşamentului faţă de valorile culturale, naţionale şi universale, create de-a lungul veacurilor.
Cadrele didactice trebuie să stabilească relaţii de cooperare cu părinţii elevilor şi cu alţi factori interesaţi din societate. Astfel, rolul învăţătorului nu se reduce doar la educaţia la catedră, ci presupune o activitate de acest gen în fiecare contact relaţional cu elevii şi familiile acestora (desfăşurând o muncă de dezvoltare, de conducere şi îndrumare).
În relaţia cu familia, dascălul trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:
• să cunoască mediul familial al elevilor vizitându-i anunţat sau neanunţat şi îşi notează observaţiile în caietul de observaţii;
• îşi fixează şi întreţine cât mai multe discuţii individuale, evitând în cazul celor cu copii problemă prezentarea în plenul şedinţelor a rezultatelor şcolare şi a absenţelor;
• iniţiază şi menţine o legătură strânsă cu familia elevului şi poartă un dialog deschis şi sincer extins şi în afara orelor de curs prin convorbiri telefonice, scrisori;
• stabileşte din timp şi planifică tematica şedinţelor şi lectoratele cu părinţii;
• în cazul elevilor problemă se implică activ în procesul de educare a familiei ea reprezentând sursa principalelor atitudini greşite ale copiilor, familia trebuie convinsă ca numai acordând timp şi atenţie copilului va putea să-l ajute să depăşească dificultăţile apărute;
• încearcă stabilirea unei legături reciproce apropiate şi permanente cu părinţii, pentru ca aceştia să se intereseze de situaţia şcolară a elevului sau evenimente apărute în viaţa acestuia.
În relaţia cu elevii este bine ca dascălul să aibă în vedere următoarele aspecte:
• ţine cont de particularităţile de vârsta ale elevilor săi;
• acumulează date necesare cunoaşterii individuale ale elevilor, având în vedere randamentul şcolar, starea de sănătate, particularităţile psihice, trăsăturile de personalitate ale acestora;
• oferă un model caracterial şi comportamental elevilor săi, adaptându-şi şi controlându-şi permanent reacţiile, atitudinile, mimica;
• ajută elevii să se cunoască reciproc prin antrenarea colectivului clasei în diverse activităţi extraşcolare, excursii, vizionări de spectacole, concursuri, cercuri;
• tratează în mod diferenţiat fiecare caz în parte ascultând şi acordând o atenţie deosebita celor relatate de elev, fiind dispus să-şi schimbe opinia atunci când primeşte argumentarea necesară;
• formează deprinderi de muncă intelectuală şi urmăreşte regimul de viaţă al elevilor;
• cunoaşte direct pe fiecare elev prin discuţii individuale;
• observă permanent starea de sănătate fizică şi mentală a elevilor, precum şi dificultăţile aparate în învăţare şi tulburările de comportament, observă şi consemnează datele sau eventualele modificări privind evoluţia conduitei elevilor în fişa de observaţie a elevilor;
• îşi pregăteşte din timp elevii pentru fiecare oră de dirigenţie şi căută metode stimulative pentru desfăşurarea acestora;
• evidenţiază elevii cu rezultate deosebite şi comportament exemplar;
manifesta un comportament empatic.
Concluzia este:

,,Din plămada nemuririi / Ne-am născut încrezători / Să dăm farmec fericirii / În lumea copiilor.
Vom trăi în veşnicie,/ Ne vom adăpa mereu / Din izvor cu apă vie / Dăruit de Dumnezeu. / Cu dragoste divină, / Din viaţă noi dăm viaţă, / Lumină din lumină / Iubire şi speranţă / Sub bolta raţiunii /Cuvintele prind sens / Cupola-nţelepciunii / Devine univers.

(Imnul învăţătorilor)

Bibliografie:
1. Dorina Sălăvăstru, Psihologia educaţiei, Editura Politom, 2004
2. Ghe. Tomşa, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Revista de pedagogie, Bucureşti, 2005
3. Ioan Nicula, Tratat de pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1998