Jocul didactic în activităâile de compunere

JOCUL DIDACTIC ÎN ACTIVITĂŢILE DE COMPUNERE

Prof.inv.primar: Solovan Carmen Ramona
C.N.I. Carmen Sylva” Petroșani

Din cercetările efectuate pentru depistarea cauzelor inadaptării
şcolare la vârstele ciclului primar, s-a constatat că, la unele
clase cu rezultate mai slabe, s-a renunţat prea repede la joc,
fiind considerat o activitate specifică învăţământului
preşcolar. S-a ajuns la concluzia că jocul, în diferite limite,
este prezent la toate vârstele omului.
Compunerile şcolare, ca şi alte discipline de învăţământ,
oferă condiţii propice de organizare şi desfăşurare a jocului
didactic. El poate fi introdus în orice etapă a lecţiei, pentru
pregătirea înţelegerii cunoştinţelor, pentru deconectare şi
refacerea forţelor intelectuale, pentru fixarea unor tehnici sau
pentru formarea unor priceperi şi deprinderi. Ca şi celelalte
jocuri de copii, jocul didactic presupune reguli ce se cer
respectate, deseori, se încheie cu o ierarhizare în funcţie de
rezultate, a participanţilor la joc. Învăţătorul are rolul de a
coordona, el fiind cel care explică jocul şi urmăreşte
respectarea regulilor. Pe măsură ce acelaşi joc se repetă,
coordonatorul se fixează din rândul elevilor.
La orele de compunere, jocul didactic contribuie la realizarea
obiectivului principal al disciplinei: dezvoltarea exprimării
elevilor.
Exemple de jocuri didactice:
Jocul jetoanelor
Elevii primesc jetoanele cu cuvinte, pe care trebuie să le aşeze
în ordine logică, pentru a construi propoziţii. Câştigă
rândul sau grupul care a terminat mai repede de ordonat cuvintele.
Continuă propoziţia
Jocul se desfăşoară pe rânduri de bănci. Primul elev din rând
spune un cuvânt cu care începe o propoziţie. El indică alt elev
care să spună un cuvânt nou pentru construirea propoziţiei. Al
doilea elev, după ce a spus cuvântul, stabileşte cine continuă.
Câştigă rândul care a construit corect propoziţia şi a
dezvoltat-o mai mult. Cuvintele pot fi scrise pe tablă, pentru că
e mai uşor de urmărit.
Jocul însuşirilor
Jocul se desfăşoară pe rânduri de bănci. Pe prima bancă se
află câte o foaie de hârtie albă. Elevul din stânga scrie un
substantiv şi trece hârtia celui din dreapta, care scrie alături
o însuşire a substantivului. Hârtia trece la colegii din spate
care o completează la fel. Nu se admit repetări de substantive sau
de însuşiri. Câştigă rândul care temină primul şi a scris
corect.

Cum se scrie?
Se dau câteva ortograme. Elevii din stânga rândului scriu câte
o propoziţie cu fiecare ortogramă, iar cei din dreapta construiesc
câte o propoziţie, când cuvintele respective nu se scriu cu
linioară. Jocul se poate desfăşura pe foi volante, care se
corectează după oră. Câştigă rândul cu cele mai puţine
greşeli.
Cele mai potrivite expresii
Învăţătorul anunţă o temă pentru fiecare rând de bănci.
Apoi fiecare elev trece la tablă şi scrie o expresie în
legătură cu tema respectivă. Nu se admit repetări. Cel care nu
poate scrie ceva trage o linie. Expresiile care nu se potrivesc se
penalizează. Câştigă rândul cu cele mai frumoase şi mai multe
expresii şi cu cela mai puţine penalizări.
Expresiile apreciate ca cele mai bune, vor fi folosite în
compunere.
Ordonaţi şi transformaţi
Pe tablă sunt scrise cuvintele: plante, copii, medicinale,
strâng. Elevii au sarcina să ordoneze cuvintele pentru a obţine
câte o propoziţie, la sfârşitul căreia se pune, fie punct, fie
semnul întrebării sau al exclamării. Se strâng foile şi se
apreciază. Câştigă grupul cu cele mai puţine greşeli.
Să găsim familia cuvântului...!
Clasa se împarte pe grupe. Învăţătorul scrie un cuvânt.
Elevii găsesc cuvintele care pornesc de la cuvântul dat. Apoi se
dă un cuvânt căruia elevii îi stabilesc familia. Câştiga
grupul care a găsit cele mai multe cuvinte.
Nu spune cuvântul!
Învăţătorul sau un elev întreabă: „ Cum se numeşte apa
care se află în partea de Sud-Est a ţării şi nu i se văd
marginile?” Elevii răspund prin expresii în care nu se
denumeşte apa. De exemplu: este o apă întinsă, deasupra căreia
străluceşte puternic soarele; este apa din care apare soarele
dimineaţa; pe luciul ei alunecă vapoarele, etc.
Câştigă grupul care a formulat cele mai multe şi mai frumoase
expresii. Cele apreciate ca foarte bune se vor folosi în compuneri.
Cea mai bună introducere
Învăţătorul fixează clasei o temă pentru compunere. Elevii
scriu variante de introduceri. Cei care realizează cele mai
frumoase introduceri continuă compunerea, oral.
Găsiţi introducerea!
Se citeşte o compunere pornind de la cuprins. Elevii formulează
variante de introduceri. Se aleg cela mai bune şi se continuă
compunerea, oral.
În acelaşi fel se poate organiza jocul „Găsiţi încheierea
compunerii!”
Unde sunt greşelile?
Pe tablă este scris un text în care s-au strecurat greşeli.
Elevilor li se comunică numărul greşelilor. Ei rescriu corect
textul. Câştigă rândul cu cele mai multe lucrări bune.
Ghiceşte cine e!
Un elev este acoperit la ochi. Învăţătorul arată în linişte
celorlalţi elevi un tablou cu un animal. Cel acoperit nu trebuie
să audă nimic. Tabloul se ascunde. După aceea, elevul care a
început jocul îşi descoperă ochii. Elevii încep să-i prezinte
caracteristici ale animalului respectiv. În cazul în care nu îl
poate ghici, primul elev spune „Mai departe” şi clasa îi
formulează alte caracteristici, până când el identifică un
animal. Dacă l-a ghicit, câştigă, şi continuă jocul. Dacă nu,
este scos din joc.
Din practica şcolară s-a putut constata că jocul didactic oferă
copilului cadrul adecvat pentru exercitarea spiritului de grup,
pentru acţiune independentă, etc.
Jocul este o activitate organizată şi imprimă la copii această
atitudine. Trebuie insistat, totuşi, ca aceasta să se desfăşoare
într-o atmosferă de lucru, nu de „joc”, unde copilul să fie
participant activ. Vor fi atraşi în special elevii retraşi,
timizi, fără curaj, cei cu cunoştinţe minime, oferindule-se
posibilitatea să devină câştigători, să capete încredere în
forţele proprii. Se organizează în aşa fel încât un colectiv
să nu piardă mereu concursul din cauza aceluiaşi elev, pentru că
apar manifestări nedorite faţă de respectivul.
Pentru a deveni eficient, jocul trebuie să-şi exercite funcţiile
sale de formare şi restructurare a întregii activităţi psihice a
copilului.

Bibliografie:

1. Molan Vasile, Marcela Peneş – Metodica desfăşurării orelor
de compunere-expunere, E.D.P., Bucureşti, 1983;

2. Negrilă Bianca – Didactica compunerilor şcolare, Editura
„Vasile Goldiş” University Press, Arad, 2008;